696 matches
-
prostaciclinelor, tromboxanilor și leucotrienelor. De precizat că unii hormoni locali pot îndeplini roluri diferite în funcție de structurile asupra cărora acționează. Peptidele opioide de pildă fac oficiul de neurotransmițători în sistemul nervos cerebro-spinal de hormoni circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina. II.8.1.1. Histamina este larg
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului, deține ca funcție principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică și nigro-striate), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus și hipofiză. Substanțele blocante ale receptorilor pentru dopamină (de exemplu, antipsihoticele) determină creșterea prolactinemiei și tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tulburări ale lactației, ciclului menstrual, cefalalgii și disfuncții sexuale. Aceste efecte sugerează implicarea dopaminei în reglarea stării de graviditate, a comportamentului maternal și a sensibilității senzitivo-senzoriale în general. Un rol similar, de inhibare a prolactinei, se atribuie dopaminei eliberate din hipofiza posterioară, alături de vasopresină și oxitocină. O altă funcție modulatoare importantă este deținută de dopamina de la nivelul ganglionilor bazali, în controlul motilității. Scăderea acesteia de la nivelul căii nigro-striate determină apariția bolii Parkinson, cu afectarea capacității de control a tonusului muscular și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormon al homeostaziei hidroelectrolitice”, intervenind în reglarea aportului și eliminării de apă și electroliți. Efectele sale sunt datorate atât acțiunilor la nivelul musculaturii netede vasculare inclusiv renale, cât și la nivelul relațiilor funcționale ale SRA cu corticosuprarenala, medulosuprarenala, structurile nervos-centrale, hipofiza și epifiza. Menținerea homeostaziei circulatorii se realizează prin efecte vasoconstrictoare intense și generalizate, asociate cu cele de conservare a apei și sodiului în organism. Sintetic, funcțiile SRA ca sistem enzimatic formator de angiotensina II activă la nivelul diverselor țesuturi periferice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al setei. SRA, deși este bine reprezentat la nivelul țesutului renal, asigurând suficiente cantități de angiotensină II circulantă în organism, acest sistem se află răspândit și în alte țesuturi și organe ca: vase, cord, glandă suprarenală, creier și glande anexe (hipofiză și epifiză), glandă submaxilară, uter, placentă, lichid amniotic etc. Acestea conțin toți factorii necesari sintezei locale de angiotensină (Ang) II activă. Îndeplinind toate criteriile de reprezentare (biologice, chimice și radioimunologice) ale unui sistem hormonal local, sistemul intrinsec renină-angiotensină a fost
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai puternică decât a angiotensinei în cazul efectelor stimulante asupra secreției de factor natriuretic atrial. Vasoconstricția endotelinică fiind calciu-dependentă este inhibată de blocantele canalelor de calciu. La nivel cerebral, endotelinele-1 și 3 se găsesc în concentrații relativ mari în hipotalamus, hipofiză, scoarță cerebrală, hipocampus, talamus, cerebel și bulb. În unele stări patologice, inclusiv cerebrale, eliberarea de endoteline contribuie la realizarea spasmelor vasculare locale. Pe de altă parte, predominența acțiunii vasoconstrictoare ale endotelinelor la nivelul vaselor mici, de rezistență, stă la baza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aglomerate la nivelul mucoasei duodenului și segmentelor superioare ale jejunului, ale mucoasei gastrice, în submucoasa și stratul muscular al esofagului, stomacului și jejuno-ileonului, colonului și veziculei biliare. Neuronii cu motilin au fost descoperiți și în sistemul nervos central la nivelul hipofizei, hipotalamusului, cerebelului, cortexului și epifizei. Pe baza studierii variațiilor ciclice ale motilinului plasmatic și ale corespondenței cu activitatea contractilă gastro-intestinală, s-a apreciat că acest hormon reglează activitatea motorie intestinală și gastrică în faza interdigestivă. II.8.3.8. Bombezina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
AA), cu partea C-terminală activă, răspândit în sistemul nervos central și glandele anexe ale creierului (girusul parahipocampic, amigdală, substanța nigra, corpii striați, hipotalamusul anterior și posterior, talamus, trunchiul cerebral, bulbul olfactiv, substanța gelatinoasă a nucleului trigemenului, stratul 2 Rexed, hipofiză), precum și în mucoasa intestinului subțire. Peptidul acționează atât ca neurohormon, cât și ca neuromodulator. Dintre efectele periferice datorate acțiunii pe receptori specifici sunt mai bine cunoscute cele hipotensive, prin relaxarea musculaturii netede vasculare. La acestea se adaugă acțiuni cardiace inotrop-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zona tuberală cu proiecții ascendente în septumul ventral, nucleii accumbens și paraventricular, cu proiecții descendente în trunchiul cerebral, substanța gri periapeductală, locus coeruleus și formațiunea reticulată. Un alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior și intermediar ai hipofizei. Determinările biochimice au relevat prezența endorfinelor și în substanța gri periapeductală, talamus, nucleul caudat, măduva spinării, amigdală, sistemul limbic, nucleii trunchiului cerebral. Fixarea opioidelor pe membranele sinaptice a permis caracterizarea tipurilor de receptori opioizi specifici. Localizarea acestora s-a realizat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt foarte numeroși, iar rolul lor variat, este crucial în declanșarea trebuinței. Experimentele arată că nivelul concentrațiilor de hormoni determină direct comportamentul sexual, activitatea și comportamentul agresiv (Beach, 1951). Hormonii glandelor endocrine sunt reglați de către o structură mixtă a creierului: hipofiza. Partea inferioară este de natură endocrină, împărțită în mai multe părți care secretă hormoni, care nu au decât rolul de stimulare a glandelor endocrine specifice; acesta este motivul pentru care hipofiza este numită „dirijorul glandelor endocrine“. Partea superioară este de
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
endocrine sunt reglați de către o structură mixtă a creierului: hipofiza. Partea inferioară este de natură endocrină, împărțită în mai multe părți care secretă hormoni, care nu au decât rolul de stimulare a glandelor endocrine specifice; acesta este motivul pentru care hipofiza este numită „dirijorul glandelor endocrine“. Partea superioară este de natură nervoasă și face legătura între hipofiză și un centru subcortical specializat în reglarea funcțiilor vegetative: hipotalamusul. Legat de alte numeroase formațiuni nervoase complexe, cortexul, talamusul („computerul vieții perceptive“), bulbii olfactivi
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
împărțită în mai multe părți care secretă hormoni, care nu au decât rolul de stimulare a glandelor endocrine specifice; acesta este motivul pentru care hipofiza este numită „dirijorul glandelor endocrine“. Partea superioară este de natură nervoasă și face legătura între hipofiză și un centru subcortical specializat în reglarea funcțiilor vegetative: hipotalamusul. Legat de alte numeroase formațiuni nervoase complexe, cortexul, talamusul („computerul vieții perceptive“), bulbii olfactivi etc., hipotalamusul poate fi considerat ca un veritabil computer al vieții vegetative, care programează componentele fiziologice
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
etc., hipotalamusul poate fi considerat ca un veritabil computer al vieții vegetative, care programează componentele fiziologice ale foamei, setei, sexualității, ovulației, ritmicității de bază a somnului. Francezul Guillemin a descoperit substanțele neurocrine care sunt molecule intermediare în partea superioară a hipofizei, și sunt acele molecule care fac legătura între neurotransmițătorii hipotalamusului și partea endocrină a hipofizei. Astfel, stimularea chimică sau electrică a hipotalamusului declanșează diferite trebuințe și comportamente vegetative. Hipotalamusul se află în relație strânsă cu alți centri într-un sistem
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
fiziologice ale foamei, setei, sexualității, ovulației, ritmicității de bază a somnului. Francezul Guillemin a descoperit substanțele neurocrine care sunt molecule intermediare în partea superioară a hipofizei, și sunt acele molecule care fac legătura între neurotransmițătorii hipotalamusului și partea endocrină a hipofizei. Astfel, stimularea chimică sau electrică a hipotalamusului declanșează diferite trebuințe și comportamente vegetative. Hipotalamusul se află în relație strânsă cu alți centri într-un sistem general, denumit sistemul limbic, a cărui legătură cu determinismul agresivității a fost studiată în special
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
le raportează la preceptele creștine. Strălucit colaborator al lui Lancereaux, clinician desăvârșit și fiziolog de talie internațională, titularul catedrei de Fiziologie al Facultății de Medicină din București timp de 31 ani, descoperitorul insulinei și autorul metodei chirurgicale de abord al hipofizei (operație care se practică și astăzi) și a altor peste douăzeci priorități În domeniul cercetării medicale, Paulescu este În același timp un practicant creștin prin excelență. Așa se explică susținerea fără rezerve a creaționismului științific la fundamentarea căruia a contribuit
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
capilarizație intracerebrală la nivelul hipotalamusului a venelor tijei hipofizare. Deși semnificația funcțională a acestui sistem nu a fost demonstrată În timpul vieții sale, cercetările ulterioare (Harris G W 1955, elev și colaborator al său) au arătat legătura neurovasculară Între hipotalamus și hipofiză și controlul secreției hipofizare prin substanțe (releasing factors) secretate de hipotalamus și drenate spre hipofiză pe calea sistemului port demonstrat anatomic de savantul român. Deși direcția fluxului sangvin dinspre hipofiză spre hipotalamus susținută de Popa și Fielding este infirmată de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
nu a fost demonstrată În timpul vieții sale, cercetările ulterioare (Harris G W 1955, elev și colaborator al său) au arătat legătura neurovasculară Între hipotalamus și hipofiză și controlul secreției hipofizare prin substanțe (releasing factors) secretate de hipotalamus și drenate spre hipofiză pe calea sistemului port demonstrat anatomic de savantul român. Deși direcția fluxului sangvin dinspre hipofiză spre hipotalamus susținută de Popa și Fielding este infirmată de cercetările ulterioare, cercetările moderne prin metode de microcinematografie, au arătat coexistența unui flux retrograd către
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
colaborator al său) au arătat legătura neurovasculară Între hipotalamus și hipofiză și controlul secreției hipofizare prin substanțe (releasing factors) secretate de hipotalamus și drenate spre hipofiză pe calea sistemului port demonstrat anatomic de savantul român. Deși direcția fluxului sangvin dinspre hipofiză spre hipotalamus susținută de Popa și Fielding este infirmată de cercetările ulterioare, cercetările moderne prin metode de microcinematografie, au arătat coexistența unui flux retrograd către hipotalamus, confirmând astfel, parțial, ipoteza inițială susținută de Popa. A doua descoperire importantă a fost
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
flux retrograd către hipotalamus, confirmând astfel, parțial, ipoteza inițială susținută de Popa. A doua descoperire importantă a fost demonstrarea ipotezei existenței În lichidul cefalorahidian a unor structuri chimice cu acțiune asupra activității cerebrale: cerebrostimuline și cerebrorelaxine, structuri ce ar aparține hipofizei. În felul acesta hipofiza ar exercita un control asupra activității cerebrale. Cercetările ulterioare aveau să confirme că hormoni ca: vasopresina, vasotocina, ACTH sau TSH au efect direct sau indirect asupra excitabilității sau inhibiției cerebrale. În urma unui studiu extensiv pe mai
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
confirmând astfel, parțial, ipoteza inițială susținută de Popa. A doua descoperire importantă a fost demonstrarea ipotezei existenței În lichidul cefalorahidian a unor structuri chimice cu acțiune asupra activității cerebrale: cerebrostimuline și cerebrorelaxine, structuri ce ar aparține hipofizei. În felul acesta hipofiza ar exercita un control asupra activității cerebrale. Cercetările ulterioare aveau să confirme că hormoni ca: vasopresina, vasotocina, ACTH sau TSH au efect direct sau indirect asupra excitabilității sau inhibiției cerebrale. În urma unui studiu extensiv pe mai multe specii de animale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
menționează : „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi‑a dat multe boli211. De multe ori Îi spun : «Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar !ă. E o minune cum de mai trăiesc. Printre alte boli ale mele, am și cancer la hipofiză. S‑a făcut acolo o tumoare care crește și apasă pe nervul optic. De‑asta nu mai văd acum. Mă doare Înfri‑ coșător. Mă rog, Însă, ridicând Crucea lui Hristos cu răbdare. Vedeți inima mea cum este ? S‑a mărit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se pot ulcera sau se pot transforma în tumori maligne. V.2.9.Efectul radiațiilor ionizante asupra glandelor endocrine și sistemului nervos central Tiroida este radiorezistentă dar sensibilitatea crește în hipertiroidie. Sistemul glandular hipofizo-suprarenalian răspunde diferit la radiații în funcție de doză. Hipofiza are o mare radiorezistență (doze de circa 2000 R aplicate pe capul animalelor nu produc modificări histologice). Iradirea produce creșterea sau micșorarea secreției hormonilor specifici iar oprirea totală a eliberării de hormoni se produce la doze foarte mari. In schimb
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sindromul nefrotic, vărsături, diaree și tulburări de alimentație. La nivelul coastelor, vertebrelor și femurului apar benzi de transparență metafizară și neregularități ale liniei de calcificare provizorie a platoului epifizar, fără reacție periostală. Anomalii endocrinologice apar prin afectarea hipotalamu sului, a hipofizei sau a glandelor periferice, cum ar fi mixedem, hipernatremie persistentă cu diabet insipid sensibil la vasopresină, fără poliurie sau polidipsie, pubertate precoce și hipo pituitarism anterior. Manifestările neurologice ale toxoplasmozei congenitale variază de la encefalopatie acută masivă la sindroame neurologice subtile
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
Secreția de aldosteron este stimulată și de ACTH, care crește în situații post-agresionale. Aldosteronul are ca efect retenția apei și sodiului la nivelul tubului contort distal. Hipovolemia creează stimuli la nivelul preso receptorilor hipotalamici, cu stimularea eliberării de ADH din hipofiza posterioară, rezultând o acțiune vasoconstrictoare splanhnică și o creștere a reabsorbției de apă la nivelul tubilor contorți distali. 11.2.1.1.4. Mobilizarea sângelui din organele de depozit Normal, la un adult, sângele este repartizat astfel: 300 ml în
Capitolul 11: HEMORAGIA ŞI HEMOSTAZA. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
pancreasului. 75% din insulinoame și glucagonoame sunt localizate În corpul și coada pancreasului la stânga arterei mezenterice superioare. Tumorile pancreatice endocrine pot să apară sporadic sau concomitent cu sindromul de neoplazie endocriniană multiplă (MEN1). Acesta este caracterizat prin tumori de paratiroidă, hipofiză, pancreas și uneori suprarenală. Deoarece tumorile sunt Întotdeauna multiple la pacienții cu tumori MEN1, recunoașterea preoperatorie a statusului MEN1 este necesară. 25% din cei cu gastrinoame, 10% din cei cu insulinoame și procente mai mici din cei cu glucagonoame și
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]