229 matches
-
îi spun Animalul. Nesimțit, grobian, dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă patron: al unui club de fotbal, al unui restaurant, al unui bar, șef de sindicat, dar și politician, guru improvizat al nației, fals „Mesia”, limbarnic și agramat, histrion cu discurs de gangster narcisiac, autoadulatoriu etc. Animalul adoră să se dea în stambă, cum se spune în argou, să fie one man show: fiindcă Animalul nu există și nu funcționează decât sub reflectoarele mass-media ori pe stadioane. De aceea
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
real maniaco-depresiv și schizofrenic. M-a fascinat la Syd Barrett mai întâi felul în care interiorizase muzica, fiind unul dintre întemeietorii psihedelicului pur, prin intermediul unui vizionarism diafan-teatral. Apoi felul în care exterioriza muzica a fost la fel de captivant: Barrett era un histrion autist, un spectaculos pentru sine, nu pentru ceilalți. Toate show-urile erau pentru el însuși în primul rând, și nu din narcisism, ci din autism creator sută la sută. Mai rar un asemenea performance generator de artă psihotică prizată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
De când el mai cu seamă a scris Arta iubirei,/ Femeile, perdute pe câmpul rătăcirei,/ În brațele-i se aruncă orbiș, într-un noroc (I 1). Calificându-l pe Ovidiu drept trândav desfrânat/ Care-n onorul casnic lovește nencetat (I 2), histrion/ Ce mințile-amețește cu șiruri de cuvinte (II 2), Ibis caută să-l dea pierzării și tocmește un ucigaș cu simbrie, gladiatorul Rutuba care știe să cântărească valoarea victimei sale (Ovidiu ? Poetul glorios ?/ Ovidiu, fala Romei, ce cântă armonios ?[...] Voiești ca să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de-un geniu așa rar ? - I 5). Când tentativa de asasinat eșuează, Ibis pune la cale calomnierea publică a Iuliei, aranjată în așa fel încât să pară urzită de Ovidiu, și apelează în acest scop la același Rutuba și la histrionul Pinax, cândva autor al unei tragedii fluierate de public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au și sugarii), ci își susțin "sistemul" poetic pe o cultură apreciabilă. Cred că deranjează prea mult seriozitatea cu care unii își asumă poezia. Nu de mult timp au fost la P. Neamț Mircea Ciobanu și Vasile Vlad. Excelenți causeuri, histrioni chiar, dar POEȚI. Ciobanu m-a preferat pe mine între ceilalți. Poate pentru că trebuia să prefere pe cineva la P. Neamț. Îl "incomodase" totuși "impertinența" cu care-mi apăr ideile, seriozitatea cu care le pun, implicarea deplină! Știi, am inventat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
clujeană n. red.), cu bucurie! La P. Neamț am fondat un Club de poezie care a demarat frumos! Se ține joia, la două săptămîni, la Muzeul de artă. Ultima dată au venit Mircea Ciobanu și Vasile Vlad. Faină seară! Vlad histrion, causeur de rasă, o plăcere! Mai ales că noi toți stimăm sincer poezia dumisale. Ciobanu, mai rezervat, dar cu noi. M-a preferat pe mine. Poate pentru că trebuia să prefere pe cineva. S-ar putea să se uite prin manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din R.P.R. sînt vînduți comuniștilor! Și acest lucru constituie mîndria și puterea noastră". Nina Cassian, cu adîncă responsabilitate, prezintă trecutul și prezentul autorilor: Se știe că artiștii, în afara celor care slujeau oficial țelurile clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz". O dată cu "eliberarea" sovietică aflăm care sînt schimbările: "După 23 august partidul ne-a investit deschis cu titluri și răspunderi mărețe; astfel, în conștiința noastră au intrat caracterizări de mare rezonanță, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uneori o eroare de verdict critic, de exemplu, să fie consecința situării într-un astfel de orizont limitat ori deturnat. Dar să revenim: prietenia este posibilă, dar de câte ori nu rămâne ea la stadiul epidermei excitate, a agitației intereselor, a spectacolului histrion!? un carnaval care ne dă sentimentul că existăm pentru și prin celălalt. Cât de mult iubește criticul cărțile pe care le critică? Ce crezi că e determinant în atitudinea unui critic, pentru a fi corect sau drept cu cărțile confraților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doamne. Cabotinul s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care băuse la cârciumă în urmă cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru a pune pe picior greșit un fanfaron, pot intra în legendă. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Goethe : „Histrionismul înalt e în același timp mai modest și mai pretențios. El nu vrea să obțină pur și simplu succesul, ci să-și modifice ambianța. Așadar țelul său nu este să devină agreabil cât mai multora, ci necesar tuturora. Histrionul mediocru se manifestă în beneficiul său ; el lucrează pentru propria sa plăcere, fiind convins că ceea ce îi place lui place și celorlalți. Histrionul sublim lucrează pentru plăcerea celorlalți și nu-și extrage plăcerea proprie decât din voluptatea de a fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-și modifice ambianța. Așadar țelul său nu este să devină agreabil cât mai multora, ci necesar tuturora. Histrionul mediocru se manifestă în beneficiul său ; el lucrează pentru propria sa plăcere, fiind convins că ceea ce îi place lui place și celorlalți. Histrionul sublim lucrează pentru plăcerea celorlalți și nu-și extrage plăcerea proprie decât din voluptatea de a fi cauză plăcerii altora. Histrionismul înalt e, de aceea, o formă - nobil disimulată - a jertfei de sine” (p. 229 ș.a.). Cuvântul ce revine cel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai des în scrisul lui Pleșu este metabolism. Metabolism, gr. metabolhV, de la verbul meta-bav/llw, înseamnă schimbare, întoarcere, răsucire, răsturnare, modificare. Adică acțiunea atribuită de autor histrionismului „înalt”. Ca și G. Călinescu, ca și Nae Ionescu, Andrei Pleșu este un histrion superior. De aici efectul de șoc al textelor și tuturor intervențiilor lui, ridicarea la puterea n a oricărui subiect pe care-l atinge. E un conferențiar de zile mari, luările lui de cuvânt nu sunt numai o rară desfătare intelectuală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
orice pretext pentru a fi cît mai des în apropierea „superiorilor”: să-i „consulți” și cînd n-ai nevoie de părerea lor, să joci tenis și popice, să mergi la vînătoare, să spui bancuri. Nu-s plezirist, nici sportiv, nici histrion, bancuri nu prea știu, iar cele pe care le-am învățat, cînd le spun, nu-mi „ies”, le ratez. Îmi cunosc în amănunt lipsurile, inaderențele, idiosincraziile, dar nu simt imboldul să mă străduiesc pentru o altă atitudine decît cea care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apariția C.V. Toma. Fizic, acesta e un tip remarcabil: înalt, față deschisă, păr bogat, arată mai bine decît actorii teatrului local. Cred că e și mai dotat pentru această artă decît mulți dintre ei. Ce să mai lungesc vorba: un histrion! îmi amintesc că la promovarea în funcția de secretar cu propaganda la județ, prin săltarea de la Onești, cîțiva comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe cineva, care trece de om spiritual, mai gol de spirit. M am convins că toți care îl declară „fermecător” nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor” pe cel ce-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
publică sau/și privată ar potența opera. Când moralitatea se deteriorează vizibil, mai ales pe scena socială, talentul Însuși - ne-ar plăcea să credem și suntem Încurajați să credem - Începe să se depărteze, și el, pe furiș, până dispare din preajma histrionului. Nu puține sunt confirmările acestei ipoteze. Ceea ce existența lui Ion Negoițescu, ca scriitor, afirmă admirabil este Însă inversul: potențarea vine nu dinspre etic spre estetic, ci viceversa. Minunată excepție! Ba chiar minunată negație a bunelor credințe „umaniste”... minunată reafirmare a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Unirii Iași”, încununată de un eșec lamentabil și ridicol , mai precis nu s-a mișcat nimic , dar ABSOLUT NIMIC! Data de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca orice zi, banală: cu barabule, takamury, bere Zimbru, vată termofilă ... N.n. Histrionii au imaginat prin anii ’90 - ’91 scenariul căuzașului de marmură trecut prin clinica unor fantasme . Dominați de patologia celebrității, obsesia glandulară le-a dat elanul să difuzeze mistificări leniniste,(tromboane”) și vorba ceea , unde merge mia merge și suta . Printr-
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă, îl apropie fundamental de Caragiale, este antiretorismul său. Față de imensa retorică eminesciană, de viziunile lui eruptive și aluvionare, Brâncuși, asemenea
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
bătrînă și unsă cu toate unsorile Rezistențe arse la noi, scriitorii au devenit rezistenți la scris. ei au devenit profesioniștii rezistenței la scris. scrisul nu mai are nici o putere asupra lor și, astfel, au devenit epave înfricoșătoare, anarhiști, amorali, atei, histrioni, libidinoși, violenți și obsedați sexual. în loc să îi apere, scrisul îi apasă ca o banchiză de gheață, o balenă obosită și bolnavă. ca să terminăm odată cu această stare de lucruri ar trebui inventate metode de stîrpire a scriitorilor, rapide, primitive și eficiente
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/8026_a_9351]
-
respective, așa cum singurul stil permis de revistă este insolența satirică (revista a fost, cu toate acestea, incriminată ca fiind abuzivă și vulgară). Principala trăsătură a celor care semneză articole în "Academia Cațavencu" este aceea de "tricksteri", de păcălici ludici și histrioni. Asumîndu-și acest statut, ei sînt niște pamfletari cu vocație și, mai ales, niște mucaliți cu simț teatral, care fac din pamflet un adevărat spectacol. Din numele care au consacrat fenomenul „Cațavencu”: Ovidiu Nacu, Doru Bușcu, Liviu Mihaiu, Sorin Vulpe, Cornel
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
acumulare barocă de imagini care sufocă analiza. Componenta muzicală e asigurată de Anatol Vieru iar în pitoreasca distribuție e convocată o echipă din ceea ce avea mai bun, pe atunci, școala actorilor români. Deși poate singura descoperire fericită e tandemul bătrânilor histrioni neprofesioniști Herman Chadrower și Șerban Sturdza.”"
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
recentă) între , limba nordică veche "tveir" / "tólf". Latinii au împrumutat un număr de cuvinte etrusce ca "haruspix": „ghicitor” și "lanista": „stăpân de gladiatori”. Câteva dintre ele sunt au pătruns în limba română, prin intermediul limbii franceze, și sunt încă folosite, ca "histrion" (comediant, apoi devenit peiorativ), "mecena", numele unui ministru roman de origine etruscă, devenit substantiv comun în mai multe limbi, între care și în limba română și "persoană"; acesta ar proveni de la denumirea lui Phersu, personaj mascat și bărbos, în același
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
Ba chiar mergând odată la Argos, își recunoaște acolo o armă din timpul expediției. Toate aceste aspecte îl fac pe Pitagora un personaj aproape fantastic. Timon din Atena ni l-a înfățișat din punct de vedere intelectual ca pe un ”histrion(bufon) cu aere solemne care tot dându-și singur importanță a reușit să și-o capete”. Pitagora nu se mărginea să practice virtutea, ducând o viață castă, păstrând un regim alimentar riguros și având o purtare demnă și înțeleaptă, ci
Viața și moartea lui Pitagora, între fascinant și spectaculos - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102149_a_103441]
-
sunt însoțite și de o oarecare teamă. Prima dintre ele: un film despre Jean-Luc Godard, legendă a istoriei cinematografului francez, omul care a dat unele dintre definițiile Noului val, hiperintelectualul convertit la politică, artist fondator și distructiv în același timp, histrion de geniu capabil să ia mințile celor care nu au dat peste cheia cu care funcționează personajul. Michel Haznavicius (Artistul) pare să fi trăit nelinișta de a nu avea acces la misterul creatorului, de aceea a optat pentru o formulă
Cannes 2017. Clint Eastwood răspunde unei întrebări „De ce credeți că vă iubesc francezii?" „Pentru că sunt nebuni" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104469_a_105761]