239 matches
-
membru al Uniunii Scriitorilor din România. Nu rămâne în urma confraților săi în ale poeziei și-și moaie și el pana în Grasa de Cotnari. La Cotnari cetea Cotea la tropari prin hârtoape cu husari, pe sub nucii centenari La Cotnari, în hlamidă, în ițari cu butoaiele mai mari azi la trântă, cu tâlhari ne rosto- golim gregari. La Cotnari prin șpalieri răsari muză tu pentru serdari iubitori de arome tari... La Cotnari suntem hoinari - pecenegi, sarmați, avari - ba în zeghe, ba-n
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
este multicolor. Întreaga natură se pregătește pentru iarna care va veni cât de curând. Corina Popa FARMECUL TOAMNEI A venit, a venit Toamna. A venit cu o mantie ruginie, cu trenă lungă și cu năframă galbenă într-o caleașcă aurită. Hlamida ei este cu o mulțime de nuanțe cafenii. Regina mândră în culoare își scoase fardurile, începând să vopsească întreaga natură. De îndată ce s-a terminat galbenul, a împrumutat galbenul soarelui, lăsându l berc. Cerul ca o petală de nu-mă-uita este în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
covor moale. Păsările călătoare se pregătesc să plece în țările calde. Spre seară, se răcește, iar noaptea și dimineața, cade o brumă argintie. O frunză sub rouă se desprinde răcoroasă, iar cerul își plânge seninul pierdut. Cătălin Blănaru TOAMNA Cu hlamida plină de frunze multicolore, a venit pe meleagurile noastre frumoasa și îmbelșugata toamnă. Vremea este arareori frumoasă. La noi, în luna octombrie, este chiar frig. În nucul din poarta bătăturii, au rămas puține frunze. Iată deci, doar câteva semne ale
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
din spirit conformist sau din oportunism. Adevărul întâmplării din vara lui 1964, petrecută la berăria din centrul târgului, este acesta: am îngenuncheat nu pentru gloria lui Ștefan cel Mare, ci în fața unui biet nebun care simțea că are pe umeri hlamida domnitorului! Iar concluzia nu poate fi decât una: se impune o stare de veghe permanentă, pentru a putea trata rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din spirit conformist sau din oportunism. Adevărul întâmplării din vara lui 1964, petrecută la berăria din centrul târgului, este acesta: am îngenuncheat nu pentru gloria lui Ștefan cel Mare, ci în fața unui biet nebun care simțea că are pe umeri hlamida domnitorului! Iar concluzia nu poate fi decât una: se impune o stare de veghe permanentă, pentru a putea trata rațional, fără teama și fără milă, crizele oricărui maniac al puterii. P. S. Se pare că viața ne oferă mereu spectacolul identificării
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bugetul de stat pentru promovarea imaginii României ca stat „gigea“ în lumea de azi. Una e una, alta e alta, credem noi. Nu apreciem transformarea lui Enescu, Brâncuși sau Mircea Eliade în brand-uri de țară, nici utilizarea lor ca hlamidă de prestigiu pentru micile noastre ambiții, orgolii și vanități. E bine că a fost Festivalul „Enescu“, este bine că va mai fi. Eventual și noi pe lângă el. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Gustul cireșelor Florin L|Z|RESCU Dacă-mi cerea cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și-ar fi întărit poziția eminentă pe care o ocupa, s-ar fi ușurat de povara finanțelor, și ar fi asi gurat odihna, ar fi făcut ca avansarea de care se bucura să fie binecuvântată, ar fi acoperit cu o hlamidă de demnitate indecența averii pe care o adunase, ar fi ascuns după voia inimii incapacitatea lui trândavă; într un cuvânt, s-ar fi comportat ca un om abil și ca un om de onoare. N-a avut niciodată curajul. Spaima
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
milă de mizeria lui, aceștia își vedeau cu toții de drum. Omul cu credința lui Dumnezeu înțelese deci că acest sărac îi era rezervat, de vreme ce ceilalți nu-i acordau nici un fel de milă. Dar ce să facă? Nu avea nimic, în afară de hlamida cu care era îmbrăcat: sacrificase deja ce mai avusese tot pentru o operă de binefacere. De aceea, apucînd arma ce o avea la centură, el își împărți hlamida în două, îi dădu o bucată săracului și se îmbrăcă cu ceea ce
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nici un fel de milă. Dar ce să facă? Nu avea nimic, în afară de hlamida cu care era îmbrăcat: sacrificase deja ce mai avusese tot pentru o operă de binefacere. De aceea, apucînd arma ce o avea la centură, el își împărți hlamida în două, îi dădu o bucată săracului și se îmbrăcă cu ceea ce îi rămăsese. În timpul acesta unii din cei de față se puseră pe rîs, pentru că găseau că arăta caraghios cu haina astfel sfîșiată. Dar mulți, care gîndeau mai sănătos
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este una dintre scenele cele mai celebre din viața lui Martin și a fost o mare temă a artei occidentale. Această împărțire a mantalei este urmată în povestire de apariția în visul lui Martin a lui Hristos purtînd jumătatea de hlamidă dată săracului. Doi ani mai tîrziu, Martin primește botezul, apoi părăsește armata romană în 356 pentru a se consacra misiunii sale de evanghelizare. 7. Epoca barbarilor (sfîrșitul secolului al IV-lea sfîrșitul secolului al VII-lea) Timp de trei sute de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fost trei magi. Numele lor? Tradiția ne arată că se numesc Melchior, Gasapard și Balthazar. Legende născocite în jurul crailor. Unde sunt păstrate trupurile lor? Vechi monumente ni-i arată pe cei trei crai îmbrăcați în tunici scurte, iar deasupra cu hlamidă și pe cap purtând căciulă frigiană. Un sarcofag din secolul al IV- lea păstrat la Ancora - Italia și o frescă descoperită la 1847 în catacombele din Sf. Agnes ni-i arată pe magi înaintea lui Irod. Altă legendă spune că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fost trei magi. Numele lor? Tradiția ne arată că se numesc Melchior, Gasapard și Balthazar. Legende născocite în jurul crailor. Unde sunt păstrate trupurile lor? Vechi monumente ni-i arată pe cei trei crai îmbrăcați în tunici scurte, iar deasupra cu hlamidă și pe cap purtând căciulă frigiană. Un sarcofag din secolul al IV- lea păstrat la Ancora - Italia și o frescă descoperită la 1847 în catacombele din Sf. Agnes ni-i arată pe magi înaintea lui Irod. Altă legendă spune că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Marii români, pentru a nu fi sufocați de blestemul enclavei, trebuie să plece. 2. CUTIA NEAGRĂ A LUI AMOS OZ - Scrisorile, forme rafinate ale memoriei. Personajele își aruncă unele spre altele când sub formă de bumerang, când sub formă de hlamide voalate, scrisori. Scrisorile sunt aici un fel de memorie dar nu una statică, ci una asupra căreia se poate interveni prin corectorul subiectivității. Scrisorile devin forme de legătură între oameni care nu se mai puteau suferi unii pe alții. Prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-mi fusese relevată atît de copleșitor. Am văzut anumite clipe cu tine, iată nodul care ne va ține tare apropiați. Și ne sîntem și tare simpatici, cred. La Iași am înțeles o dată-n plus că studenția nu e doar o hlamidă de ocazie, că un poet lîngă o fată tare frumoasă este o epifanie care trebuie menținută (sînteți tare frumoși amîndoi; poate nu veți fugi unul de altul!); la Iași am înțeles că o mînă de suflet este, de fapt, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a zăpezii căzută din abundență în timpul nopții. Templul Senso-Ji este pitulat sub mantia de nea, așternută, inclusiv, pe căsuțele călugărilor din jur. Cu capetele goale și în robe portocalii, câțiva călugări budiști se îndreaptă spre templu. Lam rugat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului, / Strălucesc în iarbă licuricii.../ De fapt, cine ar putea să iubească / așa cum iubește cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului? / Și-a aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce s-ar putea numi / pieptul său / cu degete mult mai lungi / decât toate cărările... Interesant mi se pare, date fiind condițiile, că frumoasa și apetisanta Concordia, cu alură literară
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi urcat la „suprafața ființei”, acordându-mi privilegiul unei existențe „reale”, totale, insuportabile. Arătându-mi limita și mediocritatea trăirii mele cotidiene, dar și părăsindu-mă „la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și În această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne Înfățișează judecata făcută Domnului Iisus. Ni-L arată cu hlamida roșie și trestia În mână. În alt loc vedem cum I se pune cununa de spini și Într-un altul cum I se pune Crucea pe umeri și cade. Dar Îl ridică soldații și-L scot din curte și pornesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care vinul vieții spre alte sensuri curge. Hai, vârfuiți pocalul cu vinul cel mai bun, Trăiască țara sfântă și marele tribun!“ (Scînteia, 31 decembrie 1978) CIURUNGA Andrei, poet „Prin votul nostru tainic, bărbatul cel mai brav îmbracă țara-n falnică hlamidă de grâne, de oțel, de cărămidă, ce duce-n piscuri veacul, răspunzător și grav.“ (Contemporanul, 31 ianuarie 1975) „Când marile răspunderi învăluie bărbatul Ales în fruntea țării și-a vremurilor Ca să ne poarte-n lume precum ne este datul - Așa
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și tradiție; ea acordă astfel voevodului o barbă pe are istoria nu i-o cunoaște; îl pune pe acesta să încalece un cal a cărui rasă n-a cunoscut nicicând câmpiile Moldovei, îi așează pe frunte coroana și pe umeri hlamida, pe care Domnul le purta numai la zile de sărbătoare, deși momentul în care-l prezintă, e momentul solemn al conducătorului de trupe, momentul plecării, al energiei înfricoșate și mute. Dar ce importă! Ștefan trăiește cum puține statui știu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Diana cu Charles“. Franco se oprește În ușă, părând ademenit. Se Întoarce, ne privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul II. Când Gwyneth se Îndreaptă spre el cu brațele Întinse să-l strângă de gât, Franco vociferează: „Ma non
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care desfășoară un superb val de mătase. Marele Consiliu, în semn de "nemărginită prețuire", spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor... spune el, dar brusc, cu brutalitate și scârbă, aruncă pânza cât colo și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
merită o atenție specială: pe un fond negru, Sf. Petru e îmbrăcat într-o cămașă verde (nuanțele sunt imposibil de descris), dar peste umărul său drept și peste o parte a pieptului cad (e amănuntul genial al portretului) faldurile unei hlamide de un galben fantastic ce iluminează întregul tablou și în care parcă se reflectă, ca într-o oglindă, o parte din lumina de aur ce se revarsă peste sfânt de sus, din cer. Contemplarea acestui portret îmi limpezește spiritul, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și în această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne înfățișează judecată făcută Domnului Iisus. Ni-L arată cu hlamida roșie și trestia în mână. În alt loc vedem cum I se pune cunună de spini și într-un altul cum I se pune Crucea pe umeri și cade. Dar îl ridică soldații și-L scot din curte și pornesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]