295 matches
-
mirosul greu al corpului și al hainelor ei nespălate. A roșit și s-a tras ușor Într-o parte, buzele ei i se păruseră nefirești, uscate și fierbinți, nu era lă murit dacă-i plăcuse sau nu. Ea s-a hlizit și a continuat să-și legene păpușa. De-atunci Încolo au chiulit zilnic de la școală. Pedalau cât de departe puteau, ori făceau lungi plimbări prin insulă. În gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
transpirației păreau unși cu ulei. Ochii Îi țineau larg deschiși, dar priveau În gol, iar unii dintre ei plângeau. Așa cum le dicta ritualul, căzuseră În transă. Nu se mai auzeau decât gemetele lor torturate, un copleșitor chin demonic. Margaret se hlizea. Karl era leoarcă de sudoare, iar Înfățișarea lui Începea să se apropie de a dansatorilor, În același timp goală de expresie și furioasă, ca a unui copil trezit brusc din somn. Ea ar fi vrut să-l strângă În brațe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a tuburilor de neon ale reclamelor desfășurate pe fațada cu alveole ascuțite a cinematografului. Lângă un panou care indica PARCAREA INTERZISĂ era o funie prinsă Între doi stâlpi. Un grup de fete și de băieți râdeau cu poftă și se hlizeau la Mercedesul care se oprise. Nu te uita la ei, Johan, i-a spus Farah. Să nu provoci pe careva! Johan a claxonat Îndelung, până când mulțimea s-a risipit și li s-a făcut loc. Un chinez bătrân și cocârjat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se sparge în bucăți de soare. Se risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
atâta bănet nici unul dintre noi. Mai ieftin nu lași?! încercă un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui pe lume! amenința ea superstițioasă. Cât despre Nicanor Galan, el nu lua în seamă ce avea să se întâmple în curtea lui, de parcă mai petrecuse de nu știu câte ori asemenea așteptări. Ca și mai înainte, se întorcea acasă noaptea, târziu, hlizind prostește. În adunările generale, ținute, la căminul cultural, de președintele colhozului și de colectiviștii din Goldana, la convocarea Partidului muncitorilor și țăranilor, se măcinau multe cuvinte, dar se alegea înțelepciune puțină, ca o mână de mălai, în zilele de foamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să zică despre pleașca lui că e identică beretei unui pictor și are dimensiunea caracteristică unui final de digestie bovină. Ieșea, însă, în zisele sale, mereu altceva, cu efect hilar, latură pe care, la timpul respectiv, el însuși o sesiza, hlizindu-se. Intrând, intempestiv și fără să bată la ușă, în biroul spațios, rezervat compartimentului financiar și, totodată, slujind de anticameră pentru biroul directorului, Calaican se repezi cu întrebarea-i specifică și care devenise obsesie pentru el: Sa-lut, Vladi-mire! Când pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai ia-ți un termometru, că ești cam roșu la față! Ai Înnebunit de tot, Gore, nu auzi că la noi n-a ajuns? A sărit virusul mexican direct la tine-n sufragerie, a țopăit ca fasolea mexicană? Gicu se hlizește cu nasul În paharul În care și-a turnat o porție zdravănă de vodcă. Mă, ce-mi place mie la voi e polemica asta constructivă. Da’ n-ai dreptate, Gore, prea le vezi În negru, adică vrei să cred eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să știți, iar Gore se ridică și cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor Întâlni vreodată... Se răsucește către Sandu Șpriț, pune mâinile În șolduri și se hlizește. Toate drumurile duc undeva, dragii mei, dacă mi se permite să filozofez având alcoolemie la bord... Drumu’ lu’ Gicu duce la destinația porc, al meu se Îndreaptă către un alt reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci nedumerit ciozvârta, apoi o aruncă pe iarbă. Lângă roțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un bărbat puternic, de încredere, loial, care să înțeleagă că tendința ei spre flirt face parte din firea ei prietenoasă, și care să nu se teamă ca un paranoic că o să se culce cu toți bărbații cu care se hlizește ea pe la petreceri. Probabil că e logic ce spune, pentru că Davey e întotdeauna obiectiv și nu prea spune prostii; dar aproape că nu-l ascult. Din când în când mai prind câte un crâmpei semnificativ din această analiză psihologică profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar fi dacă am putea da jos sutienul! — Da, nemaipomenit! Trezește-te, suntem în Somerset, nu în Saint Tropez. Eu mă simt ca un personaj de film porno de fiecare dată când îmi dau cu loțiune de plajă. Daisy se hlizește. — Poate că ar trebui să te dau eu cu loțiune pe sâni. Să moară toată lumea de ciudă. Tipul ăla o să crape primul, zic eu, arătându-i cu o mișcare a capului un băiat deosebit de gras, care căsca la noi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cameră... Nici acum nu-i prea târziu, sugerează Daisy, ridicând din sprâncene. — Nu, n-are rost. Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
printre draperiile din fundul holului, ca să urc pe scara servitorilor, când dau cu ochii de Tooty și de Flopsy (sau poate să fi fost Mopsy, cine știe), tolăniți pe primele trepte, el cu mâna sub fusta ei, în timp ce ea se hlizește și țipă: „Tooty, nu ești cuminte!“ Plec imediat de la locul faptei. Uneori, priveliștea unor îndrăgostiți frumoși care se giugiulesc poate fi foarte sexy, dar să-i vezi pe Flopsy și pe Tooty făcând acest lucru te poate lecui pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar foarte hotărâți și calmi în momente de criză. — Unde locuiește? întreabă Finn, ridicându-se și el și luându-și haina. —În Croydon, răspunde Ben. A, urât! suspină Finn. —Mamă, zic eu, iată și prima excursie cu grupul. Daisy se hlizește. — În Croydon, zice ea. Ce grozavi suntem. Adică, nu puteam și noi să mergem până la Calais și să ne întoarcem cu provizii de pileală ieftină? Urcăm cu toții în Jeepul Charlottei. Binefacerile maternității, combinate cu mulți bani, rezultă în aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nou cu soluție. Treptat, ne liniștim. Până și Jim a râs cot la cot cu noi, am observat eu bucuroasă. M-a pocnit în cap cu o tigaie, se minunează Ben. — Și a scos un sunet atât de uimitor, mă hlizesc eu. Exact ca în desenele animate... —A fost înspăimântător, zice Jennifer, aducându-ne cu picioarele pe pământ. Finn își șterge de la ochi lichidul în exces și se uită la Jim. Da, a fost. Serios, continuă el, cred că ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy hotărâtă. Nu i-aș face așa ceva pentru nimic în lume. Trebuie să simțim amândoi ceva relevant. —Și ce crezi, simți ceva relevant pentru Davey? Sunt foarte curioasă cum o să mă simt cu Davey, dacă la asta te referi, se hlizește Daisy. —Excelent, răsuflu eu ușurată. Numai că... O să am de așteptat o groază. Și poate că nici n-o să ajungem până acolo; adică, s-ar putea să nu ne înțelegem. Au toate șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
te-am îmbolnăvit eu, dacă eram mai tânăr îți arătăm eu, nene, nu mă împinge, ce, dacă sunt copil trebuie să mă dai jos că vrei matale, fii cu respect, nu ca ăștia care duc chestiile alea nerușinate și se hlizesc la noi, sunt tineri și au dreptul să viseze maică, lasă mamaie, că și noi am fost, dar niciodată ca ei fir-ar ai dracu', n-au 7 ani de-acasă, aia-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă tipar după tipar, fără a-i permite imaginației autodepășirea. Dar își făcea meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi Întâmplat aici, pe pământ. Mare scofală să-ți bați joc de mine! Unde mai pui că n-o să mai asculți poveștile mele, n-o să mai vezi curvăsăriile Uniunii Europene și nici surâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud deja pe Sophie și Lisa hlizindu-se în dormitorul lui Sophie. Lisa e întinsă pe spate în pat, și ține perna strâns în brațe. ― Sunt îndrăgostită, oftează ea când intru. Mai taci, îmi zic în sinea mea, dar nu și cu voce tare. Spun: ― Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]