295 matches
-
un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare de Grand Guignol, și pe fundal, până aproape În hol, pe avortonii ce nu se mai interesau de nimic, dându-și coate și hlizindu-se, ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Își Întoarse neliniștit privirea numai către Lorenza, ținută acum din nou de brațe de cei doi uriași, scuturată de niște tresăriri repezi. Lorenza Își recăpătase cunoștința. Plângea. Nu știu dacă Belbo s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele și au dispărut. Un câine Dhole, blajin, l-a luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În apa cea mare, Îmi spuse el, Îmbrățișându-mă. Acum, Enkim te-a salvat și el pe tine, par falnic al Tatălui ce ești! Oh, și s-o vezi pe Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori, Îmi arătă el trei degete de la mâna moale până să ne prindă ei din urmă. Dacă vrei, am putea să-i Înfruntăm aici. Oamenii mei sunt câtă frunză și iarbă, iar vânătorii tăi sunt tare dibaci, după cum văd, se hlizi el. L-am privit pe Logon, apoi pe Tek. Pe Kikil n-a mai fost nevoie, căci el pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de sânge cu ei, măi Krog, măi. - Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cânt care Începe la răsăritul soarelui și care se termină tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi Logon. Aveam să aflu că În nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le era mai ușor, căci se uitau numai În văzduh, după stele. Vishu, de pildă, știa atâtea animale și oameni din stele cât de patru ori toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă dea afară... GUVERNATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr. Răsuci nedumerit ciozvârta, apoi o aruncă pe iarbă. Lângă roțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
auzi. Se plimbă fără țintă prin casă - era o prezență incertă, nehotărâtă în privința propriei existențe, care ieșise de nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți În ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii În fața noastră, poves- tindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătĂfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a Împărțit niște hârtii cu instrucțiuni despre „Cum să supraviețuiești frigului arctic“. Eram sfătuiți să nu mâncăm zăpadă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți în ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii în fața noastră, povestindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătăfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a împărțit niște hârtii cu instrucțiuni despre „Cum să supraviețuiești frigului arctic“. Eram sfătuiți să nu mâncăm zăpadă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care, când era accelerate, limuzinele, numai atâta se deslușea de la fierătania lor, alunecând pe bulevardele de macadam: fâș, fâș... Pe ăștia, era hotărât, nu puteai să-i înscrii cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele cu măruntaie de liliac, furnici roșii, părți genitale de vulpe și oase de mierlă. Pe-o prispă, o călfăriță, atletică și mustăcioasă, strecurată probabil cu ajutorul unei limbi de încălțăminte într-o minusculă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a Savantului, dormind încolăcită la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134 DANIEL BĂNULESCU La cartierul meu iubit Dînga rînga da... Mă râd nemaipomenit Dînga rînga da... Și pe curs ce mă hlizesc Dînga rînga da... Hoții viața mi-o belesc Dînga rînga da... Sectoriste sectoriste Dînga rînga da... Te-am cules dintre-acatiste Dînga rînga da... Când te-ai dus la tușa Veta Dînga rînga da... Ca să-i arestezi chiuveta Dînga rînga da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce zice? se hlizi iar Lixandra. - Nimica nu zice, surdo! răbufni Tinca. - Da, da... - N-o lua-o Dumnezeu și pe asta! - Ba pe voi să vă ia, necredincioaselor! Să nu fi fost atâta lume de față, s-ar fi certat în gura mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alții care privesc cu un ochi Întunecat Înșelăciunile amorului. Romanticii minori cultivă decepția În iubire, femeia Începe să ia Înfățișarea demonului. G. Cretzianu numește femeia fără suflet „vierme bun de strivit”. Gh. Tăutu se uită mustrător la femeia care se hlizește „sucind din șele și din obraz”. Nici aceștia nu sînt niște detractori consecvenți. Indignarea trece repede În adorație, demonul regăsește ușor atributele Îngerului În poezia românească. Poetul român este, de regulă, ginofil, momentele de „mistificație erotică” (numite astfel de G.
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi făcu, din colțul lui, semn : — Ce-i cu tine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Încât cei doi Dumnezei și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se aciui în colțul lui, acoperind peretele cu o umbră imensă. — Ne spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Se pare că asupra acestei chestiuni căzură cu toții, instantaneu, de acord. Căci corul se înteți pe mai multe voci, cărora li se alăturară, înțelegând tema, dar nu și motivul, unii din balcoanele de vizavi. — Bă, Laberman ! pițigăi unul. — Lăbuș ! se hlizi altul. — Bă, ochi maro ! se alătură o voce răgușită. Și din nou : — Semeringule ! — Verighetă ! Maca nu înceta să sară de pe un picior pe altul. Oamenii strigau, unii nici nu știau pe cine înjură, dar o făceau, gândind că s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sisteme electronice neimplementate încă, nici măcar de țările cele mai industrializate, de vârf? Poligon de încercare, fără discuție, asta a ajuns țara. In mod real România, a devenit demult sclavă a intereselor străine ei. Iar conducătorii neamului ne țin predici, se hlizesc fotogenic la televizor și ne vând pentru mai puțin de treizeci de arginți. Sau, poate atât valorăm în realitate! Ajungi la vorba lui Fănuș Neagu Se spune, pe bună dreptate, că dacă după 60 de ani te trezești într-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
copilăros; copios; curat; da; degeaba; distractiv; distrat; de el; eliberare; emoții; entuziasma; eu; euforie; exprima sentimente; extaz; exterioriza; facebook; fals; falsitate; fată; față zîmbitoare; față; femeie beată; a fi fericit; frumoasă; fuge; gălăgios; gura deschisă; în gura mare; haha; haz; hlizește; inima; inimă; ipocrit; larg; lichid; mălăieț; mășcat; mereu; mîhnit; molipsitor; motiv; sub nas; natural; neamuri; neîncetat; nesimțire; ochi; om; omul; optimism; optimist; păr; plăcere; plăcut; plîns; cu poftă; pozitiv; pozitivism; prieteni; prost; ca prostul; prostul; sare; fără sens; serios; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scaune alăturate în locul în care se așează de obicei. Va avea nevoie în curând de două scaune pentru fundul ăla gras. Să le spuneți tuturor de faza cu cele două scaune. Va fi amuzant. Habar n-o să aibă de ce ne hlizim la ședință”. 9. „Genul de agresiune verbală care mă deranjează cel mai tare este reprezentat de modul în care șeful îmi prezintă sub formă de basm ce cred ceilalți despre mine.” Anumite religii practică și astăzi ostracizarea socială, întreaga comunitate
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
-mi aduceai niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh. P. doi i le arată pe masă) Cum? Ce ziceau că aduci?, reviste sexy, porno? Adică de ce nu! Ne mai spălăm și noi ochii..., ne mai hlizim ca proștii oleacă, ne mai amintim și noi de...; ce ziceam?!, a da, mi-ai adus pîrjoluțe? Gh. P. doi:...Ți-am mai spus eu că ai o memorie brici? Gh. P. unu: Păi ce, n-am memorie?! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]