931 matches
-
cu succes în Las Vegas: „Du-te în rai pentru climă; pentru companie, du-te mai bine în iad.” (Mark Twain). Mă-ntreb dacă Las Vegas o fi rai sau iad. ---------------------------------------------- Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG America, august 2016 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG - HOINĂRIND PRIN AMERICA (1) - LAS VEGAS, FABULOSUL ! / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2117, Anul VI, 17 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > FOTOGRAFIA Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cu mâinile adânc înfipte în buzunare, Matei hoinărea pe străzi fără o țintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenușii și apăsători, care-și vărsau din când în când lacrimile peste oraș. Mașinile treceau pe lângă el într-un continuu dute-vino, părând că nu le pasă de
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
la cea mai mică mișcare apărea o imagine nouă, de fiecare dată alta pentru că cioburile rostogolindu-se, se așezau mereu în altă ordine. De multe ori mă lua tata cu el pe șantier la Casa Scânteii unde îmi plăcea să hoinăresc peste tot: de la sala de mese și cinematograful în aer liber până la cantină și dormitorul comun unde refuzam cu încăpățânare să dorm ziua, făceam experiențe pe cont propriu la întrerupătoarele defecte încât odată am fost pe punctul de a mă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
clipa ce mă doare, Sărută-mi pagina de dor, Să uit de lacrimile amare, Să simt cum mă hrănești în zbor. Primește-mă ca pe o rază Care se stinge-n seri târzii, Să uit că mă poți ține trează Hoinărind printre poezii. Iubește-mi sufletul fierbinte, Iubește-mă așa cum sunt, Să uit să folosesc cuvinte Iubindu-te în amănunt. Referință Bibliografică: Să uit / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
SĂ UIT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348628_a_349957]
-
portocale, făcut în casă. - Vrei să-mi vezi camera, Dadi? își invită ea prietena, luând-o de după umăr. - Chiar, sunt curioasă să văd unde te ascunzi după ce părăsești facultatea, spuse fata ridicându-se din fotoliu. - Nu prea îmi place să hoinăresc prin oraș, sau prin localuri cum obișnuiesc fetele de vârsta noastră, sau mai ales fratele meu. Prefer să rămân acasă, să citesc, să mă uit la televizor, sau chiar uneori să mă apuc de scris poezie. Este doar pentru sufletul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
declarându-mi, cu modestia-i caracteristică, de curând: „eu mă hrănesc cu micile satisfacții oferite de ceea ce fac”... și o face cu pasiune, seriozitate și dedicare, aș adăuga eu. Alături de colega mea, Veronica Ivanov, și de Costel Pătrășcan am petrecut hoinărind pe urmele nebunaticei Afrodita patru zile, am vizitat patru orașe, am râs, am glumit, ne-am prostit făcând poze vesele și ne-am simțit ca și când ne-am fi cunoscut de o viață. Ne-am străduit să fim gazde bune deși
PRIETENIE ŞI ZÂMBETE FĂRĂ FRONTIERE COSTEL PĂTRĂŞCAN ÎN CIPRU de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349860_a_351189]
-
să nu ratăm o excursie la Nicosia, capitala „ruptă” în două, cu partea de nord aparținând Turciei și sudul Ciprului, delimitate printr-o zonă-tampon aflată în administrarea Națiunilor Unite, demilitarizată, așa numita „linie verde”. Cum voiam ca la întoarcere să hoinărim puțin și prin Larnaca, pe care o văzusem doar în treacăt - la sosire în insula Afroditei, dimineața devreme, cu Țuca - minunea de cățelușă ce făcea parte deja din „escorta” noastră zilnică am plecat spre Nicosia. Soarele strălucea deja precum într-
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
făceau să te simți exact ca în renumitele bazare turcești de unde era imposibil să pleci fără a cumpăra măcar un mic souvenir. Am poposit la o cafenea și după ce am sorbit cu plăcere o cafea turcească veritabilă am plecat să hoinărim prin alte și alte magazinașe, care mai de care mai atrăgătoare... Străduța începea să coboare și să se îngusteze vizibil iar noi ne întrebam în sinea noastră „de ce oare?”, fară să observăm că pătrunsesem printre două chioșcuri delimitate cu o
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum s-au cunoscut , Vasile și Fifi ? - Fiul meu Vasile, după ce a terminat generala, a plecat de-acasă, să se califice, să învețe o meserie. Așa erau vremurile. Chipul transfigurat al bătrânei părăsise iarăși prezentul, hoinărind pe meleagurile îndepărtate ale Arcadiei sufletești... - După un timp a ajuns sudor la București. Acolo și-a cunoscut și viitoarea nevastă, pe Fifi. - Lucra ? - Bineînțeles, lucra la covoare, în industria textilă. - Era bucureșteancă ? - Nu. Moldoveancă get-beget : din județul Galați, dintr-
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344539_a_345868]
-
mare magician. Fiecare în acordurile acelei muzici divine își vântura memoria după scenele amintirilor trecute, după anii copilăriei, petrecuți în marea natură. Eminescu își revăzu dealurile molcome ale Ipoteștilor, codrul, văile, izvoarele, nopțile cu lună și cele fără lună când hoinărea pe la colibele prisăcarilor, zilele cu nori și zilele cu soare când colinda codrul cu izvoarele, serile fantastice de vară când stelele-i scăpărau în cale spre salcâmul tăinuitei lui dragoste cu fata Alupului, atunci când scârțâia-n aerul rece-al nopții
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblânzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Aici în Botoșani zilele treceau monotone, hoinărea adesea cu Micheru și cu sora lui prin împrejurimile orașului; noaptea scria și citea până-l cuprindea somnul dinspre ziuă. A fost vara cea mai liniștită a lui... Umbra Veronicăi îi apărea tot mai rar... Să meargă la Iași s-
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ora 8:00 (pe 31 octombrie 2010) cum stabilisem, dar recepționera companiei, șmecheră/diplomată, îmi zice că ei înțeleseseră la 8:15. - Okay, merge și-așa, am încuviințat. Hotelul Travelodge taxá cu 0,50 $/minut și pentru telefoanele din cameră. Hoinăream pe străzi seara, de la CalTech la hotel, pe lungul Boulevard Colorado, cu lumini multe, pomi împodobiți cu becuri strălucitoare. Răcoare. Plăcut. Și mușcam dintr-o pizza caldă, cu mult piper (ca să-mi taie pofta de mâncare: să nu mă-ngraș
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
de viață lungă” („Rugă”, „Din depărtări””Vinuri bune-n Drăgășani”, „Rugăciune”), realizând o evidentă înrudire cu epigramele bahice ale lui Păstorel Teodoreanu. Din păcate, depășește cerința stilistică obligatorie a demnității, coborându-se în trivial și vulgaritate. Spre exemplu, în poemul „Hoinărind prin Drăgășani”, frumusețea lirică este umbrită de vulgarități. Ideea onorabilă este copleșită de limbaj neadecvat. In alt poem, meritoriu, de altfel, intitulat „Pică frunza”, autorul se oprește la o descriere peisagistică a schimbării anotimpurilor, care influențează și umoarea, starea de
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
de oi. Gospodăria lui Artemie Stepanovic avea de toate, încât să trăiască în tihnă și binecuvântare dată de Sus. Doar că, Artemie mai avea o plăcere de care nu se putea lăsa, orice s-ar fi întâmplat. Îi plăcea să hoinărească la vânătoare prin pădurile și poienile întinse din ținut, să umble zile întregi prin păduri, fie vara, fie iarna, când zăpezile erau mai mici, și nu-i era frică de nimic, având cu el un arc de vânătoare și o
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
cu găleată vânturile bat tăios printre nori umblă săgeată fulgerând de sus în jos, croncăne păsări de noapte prin poduri părăsite cimitirele sunt toate plumburii și părăsite. dincolo ne-au rămas apele ne mai rătăcim prin gânduri să fabricăm vise, hoinărim perturbați de cascadele întunericului și ascultăm cântecul cucuvelei, e moartea dincolo, dincolo de noi sunt dorințele noastre, pe celalalt mal au rămas apele, însă noi ne dam mai departe, zilele fără să ne supunem. o umbră drum de praf sau drum
POEZII DE STEJAREL IONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365999_a_367328]
-
culcam la amiază pe frunze și ne trezim ca un actor intrat în scenă când publicul a plecat și-i prea târziu să mai cauți răspuns. În stradă lumea nu știe nimic, tu pari venit dintr-o lume ambiguă și hoinărești cu alta de-a valma până vine amurgul și rămâi flămând. Nimeni nu te așteaptă cu masa, ai pierdut rolul pe care-l jucai, cauți un altul de împrumut cu baston și fără restricții. Referință Bibliografică: Cu baston și fără
CU BASTON ŞI FĂRĂ RESTRICŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365463_a_366792]
-
cea mai recentă. Căsătoria pare o cușcă : depinde cu cine o împarți! Dio își pipăi gratiile, dincolo inima își vedea de treabă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Doamne, unde am fost toți anii aceștia? Pe ce meleaguri am hoinărit? Ce timp m-a confiscat? Știu, destinul nu este o scuză. Cum să-i ceri lui Dumnezeu iertare pentru că exiști, când existența ta ar trebui să fie o izbândă și nu-i decât, din fericire, un eșec repetabil? Ce-ar
DEŞERTUL DE CATIFEA (93) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365022_a_366351]
-
spre a nu i se vedea zâmbetul, a luat un lemn, a deschis gura sobei stârnind jăratecul din care s-a ridicat o flacără vie, după care a continuat blând: - Să ne vedem de lecții, mai departe... * Se simțeau bine hoinărind împreună. Albert afla cu încântare că George avea orizontul mai larg, cunoscând mai multe locuri. Se gândea la locurile lui preferate când, împins de păcat, George începu: - Ție care fată îți place mai mult? - Iuria, bineînțeles! - Mie, Elena; nu crezi
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Silvia Kațz Ianăși Iubiri... și iubiri Tuturor femeilor care au suferit din iubire... Dumnezeu a lăsat să cadă pe pământ iubirea, ca ea să înflorească în sufletele noastre. În gândurile mele, care hoinăresc uneori prin spațiul cristalin și plin de magie al universului, mă risipesc printre cuvinte și tăceri, întrebându-l pe Dumnezeu dacă „iubirea” este cu adevărat simbolul vieți? Să fie ea oare, cununa de stele pe care el dorește să o
IUBIRI...ȘI IUBIRI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364785_a_366114]
-
sclipiri de lumini seci cad pe lespezi reci „vino, pătrunde-mă cu focul iubirii eterne înalță un munte noian de plăceri, ascunse mângâieri!” Vise. Săbii de foc lovesc un suflet tiptil pe sârmă dorințe și iubiri topesc ... curg în șuvoaie ... hoinăresc. În locus amoebus, în suprem avânt, Femeia va trăi din focul răsfrânt. Referință Bibliografică: Liliana TIREL - FEMEIA DE FOC / Liliana Tirel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Liliana Tirel
FEMEIA DE FOC de LILIANA TIREL în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364943_a_366272]
-
în Ediția nr. 2041 din 02 august 2016. Silvia Kațz Ianăși Iubiri... și iubiri Tuturor femeilor care au suferit din iubire... Dumnezeu a lăsat să cadă pe pământ iubirea, ca ea să înflorească în sufletele noastre. În gândurile mele, care hoinăresc uneori prin spațiul cristalin și plin de magie al universului, mă risipesc printre cuvinte și tăceri, întrebându-l pe Dumnezeu dacă „iubirea” este cu adevărat simbolul vieți? Să fie ea oare, cununa de stele pe care el dorește să o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
viață și că trebuie să lupt pentru iubire, ... Citește mai mult Silvia Kațz IanășiIubiri... și iubiriTuturor femeilorcare au suferit din iubire...Dumnezeu a lăsat să cadă pe pământ iubirea, ca ea să înflorească în sufletele noastre.În gândurile mele, care hoinăresc uneori prin spațiul cristalin și plin de magie al universului, mă risipesc printre cuvinte și tăceri, întrebându-l pe Dumnezeu dacă „iubirea” este cu adevărat simbolul vieți? Să fie ea oare, cununa de stele pe care el dorește să o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
poeziei este unul calm, senin, de-o incantație pură. Întâlnim aici câteva elemente ale orizontului temporal, sugerat de anotimpurile vârstei : ,, vine peste noi toamna...nimic nu mai e cum a fost'', ,, Și vine toamna, ne ucide vara/ prin care-am hoinărit și ne-am iubit''sau ,, A venit iarna peste noi''. Poetul își dorește o întoarcere în timp, dar este convins că nu se poate și devine un nostalgic: ,, Și între noi se face iarăși frig/ și peste noi se lasă
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
de-al lor și a urmat un masacru, iar părinții mei au fost uciși. - Și cum ai supraviețuit totuși? - Am fost lăsat la ușa unor oameni săraci. Părinții mei adoptivi m-au crescut ca pe propriul lor fiu. De atunci hoinăresc prin lumea largă. - Și Contele, Contesa, unde sunt? - Vânătorii de vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă. Contele a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit, dar m-a lăsat să trăiesc printre oameni. De durere, a ars
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
moare frunza și frigul mă răpune mă doare plânsul tău , de nu e cu bănat. rămâi că înfrunzesc în dulcea primăvară și ușile-ți deschid să vii ca să mă vezi, palatul meu e veșnic și nu e prima oară când hoinărind prin mine aevea tu te pierzi. de ce-mi răsai, pădure, din zbucium și dureri și dulce mă primești ca pe-un amant la sân, eu nu mai sunt copil, codruțul meu, ca ieri, să-mi fii mereu prieten și
DIALOG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351914_a_353243]