1,824 matches
-
Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine confuze; obștea, ca un furnicar în vreme de secetă, alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet? Iaca, tot om îs și eu, cu cap, cu mâini, cu picioare, ca toți oamenii! Dacă vă mai holbați la mine așa, apoi să știți că o să mă cam duc de unde-am venit. O să mă duc la... ei, da, la fabrica de scriitori a lui bădia Mihai și n-o să mai auziți din gura mea nici un stih!... V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
școala unde cu drag am fost condus ca să învăț literele pe care deja le știam, dar pe care, căpoasă, învățătoarea le scria mereu altfel decât mine. Tot pe-atunci, dacă îmi amintesc bine, am luat primele lecții televizate de sport. Holbam într-o zi ochii la televizor, când am văzut, într-un film, un nene și o tanti, goi-pușcă, făcând împreună niște mișcări ciudate. Tata, deschis mereu dialogului, a închis televizorul și a răspuns întrebării mele mute explicându-mi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la țărm. Și Iisus i-a spus lui Simon, care mai apoi avea să devină Petru: Acuma vezi? N-ai crezut! De aici înainte vei pescui oameni! Peștii sunt mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe cale să se stingă și care se transformase astfel într-o pălălaie cât toate zilele, în ochii națiunii suverane și ai Direcției Naționale Anticorupție, puse în situația de a se autosesiza. Când văzuse, în paginile ziarului său, toate acestea, Lumânărescu holbase ochii cât cepele și fusese pe punctul de a face un atac de apoplexie. Apoi, vociferând și gesticulând bezmetic, de-i sărise peruca arămie de pe scăfârlia bearcă drept în coșul de gunoi, urlase în receptorul telefonului la șeful tipografilor să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tricouri. Pe caietele școlarilor. Pictate pe ziduri. A fost o furie. Îmbrăcați la fel, pieptănați la fel, zâmbind la fel, încercam să ne identificăm, dar era imposibil. Fiindcă totdeauna eram fotografiați separat, dispunerea în cadrul final aranjându-se în laborator. Degeaba ne holbam ore în șir la propriile chipuri; nu ajungeam la nimic sigur. Era, se vede, plata străduinței noastre de a ne induce în eroare părinții. Până la urmă, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Tot mai lipsiți de haruri, viitorul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Hotărăște Băsescu să-și facă statuie. După ce aceasta e gata și este expusă în fața Parlamentului trece într-o dimineață, pe acolo, un moș . Stă moșu și se holbează la statuie. -Ce-i tataie, îl întreabă unu', de ce ești nelămurit? -Păi , zice moșu', are 2 baiuri. Unu, că nu se scrie "Băsescu pentru pace" ci "Odihnească-se în pace". -Păi da nu-i mort încă! -No, că asta-i al
BANCUL ZILEI: Băsescu şi Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/68703_a_70028]
-
se uitau la ea mulțimi de oameni... Aicea, nimic. Gol. Pustiu. Tăcere. Mă apropiu eu încet de ea... când colo... mă uit bine, - semăna cu o chinezoaică, da' știi cum? chinezoaică sadea și se uita la mine așa,... cruciș. A holbat ochii... Și-a făcut cu ochiul, - ochiul ăla cum îl au ei, oblic!... Și deodată m-am deșteptat, - în vis! - și când ies afară, eram la noi, pe Calea Victoriei. - Te-ai deșteptat de tot, vasăzică, constată ea, - și luând ceașca
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
o anatomie de coaste fracturate de apă, de vânt și de porumbei care i se răstigneau pe ramuri. Bucătăreasa își scărpina pleoapa cu colțul șorțului, caporalul a luat poziție de drepți în semn de respect. Soldatul, aplatisat lângă perete, își holba spre defunctă dantura falsă: el și cu mine cred că eram singurii din pensiune care nu văzuserăm niciodată un cadavru, iar al doilea pe care am avut ocazia sa-l văd, după mulți ani, a fost al unui acar ce
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
comportă de parcă e doar o singură jucatoare în echipă. Nu pot lucra în acest mod", a declarat tehnicianul fetelor. Și Vesti, un cotidian kazah respectat, remarca faptul că spectatorii nici nu sunt atenți la jocul de pe teren, ci doar se holbează la Sabina. Situația nu este de natură să o liniștească pe tânăra Sabina, mai ales că fiecare imagine cu ea postată pe Facebook atrage mii de comentarii on-line de la fani, majoritatea din China, Vietnam, Taiwan, Japonia, Malaysia sau Filipine. "La
Sabina Altynbekova, vinovată că este prea frumoasă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/73707_a_75032]
-
m-am oprit,/ m-am apucat cu mâinile de cap,/ cu gândul la poezia pe care tocmai era să o scriu// Iar poezie, mereu poezii,/ mereu în lumea asta mitomană, în carnea literei,/ spânzurat, nenorocit, cu sufletul împrăștiat,/ cu ochii holbându-se." (Un domeniu al meu, p. 151). Parodiind un clișeu brevetat de Petre Mihai Băcanu în presa de la începutul anilor '90 am putea întreba (retoric?) : Ce ați făcut în ultimii 14 ani, domnule poet Radu Ulmeanu?" Chiar și în absența
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
fugă așa. E grasă, are fața roșie și nu-și mai încape în piele de bucurie - da, aceasta este expresia pe care o folosesc acum, dar pe care atunci nu o cunoșteam -, e bucuroasă și mândră de răul făcut. Mă holbez la ea. Oare vreau să mă strige și pe mine nepotul Perceptorului? Aștept. Vreau să-mi dea un motiv să o scuip. Mutra ei se întoarce spre vânzător și o aud cum îi spune că dă varza prea scump cu
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
o - Românie pură. - Exact. La fel ca toți patrioții adevărați. Trenul se apropia de București. Nu mai erau igluuri. Vedeam clădiri înalte, tramvaie, bărbați și femei plimbându-se pe trotuar. Imaginea orășelului în care mă născusem se încețoșa pe măsură ce mă holbam la orașul plin de viață. Ne-am luat la revedere de la tovarășul nostru de călătorie când am ajuns la bariera pentru controlul biletelor. - Lupt în numele tău, Andrei Petrescu. Amintește-i tatălui tău asta. Ce geantă mică îți iei cu tine
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
La această întrebare n-aveam răspuns. M-am întrebat dacă în alt spațiu m-aș fi simțit mai bine. Nu eram prea sigură. Noaptea, învelită într-un pled de lână, obișnuiam să stau în fotoliu lângă fereastră și să mă holbez printre gratii, ascultând foșnete și glasuri, așteptând clipa când vor trece pantofii cuiva sau se va furișa vreo pisică. Evident, spațiul nu-mi aparținea. De fapt, nici eu însămi nu-mi mai aparțineam. Anxietatea din garsoniera de la demisol creștea cu
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
genunchi în sus, cum gusta din vin și cum despăturea șervetul. Îmi plăcea parfumul său și că seara părea nebărbierit, chip și aer de macho, că mai confunda uneori bancnotele noastre și că știa cum ne cheamă fără să se holbeze la ecusonul pe care îl purta fiecare dintre noi. Însă cel mai mult îmi plăcea la el mărul lui Adam. Mă uitam la Harry când bea. Se întâmpla de la sine, în ciuda voinței mele. Pe drumul de întoarcere acasă, încercam să
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
câte-o glumă, glumă așa, țărănească și grosolană, de care râdeau vijelios. Gavrilă râdea și el, aidoma celorlalți. La urma urmei, se tot povestea chiar de dragul lui. Cu timpul, începură să se liniștească, câte unul mai și ațipi ori se holba tăcut la noaptea albăstrie. Doar focul mai trosnea, uniform... Deodată, un sunet nou se amestecă cu trosniturile focului. Un urlet prelung, parcă șoptit. De departe. Îndelung. Un sunet misterios, care parcă nici n-ar fi răsunat prin văzduh, ci cumva
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
de lup. Câțiva pași mai încolo, rostogolit de propria greutate, zăcea un cap uriaș de lup, un cap smuls. Maxilarul i se înfipsese în zăpadă, botul imens era căscat, de parc-ar mai fi vrut să muște. Ochii sticloși se holbau, inexpresivi, rigizi, în noaptea cu clar de lună.
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
trebuit să mă ridic chiar deasupra lui, aveam nevoie de toată greutatea ca să-i străpung lujerul încă șiroind. Pînă și căpățîna vagabondului se potrivea analogiei; în vreme ce mă mișcam, în vreme ce mă înfigeam și mă scoteam din esofagul ulceros și striat, mă holbam la fața lui - cu nasul lipit de dungile de cauciuc ale podelei vagonului - și-i umăream personalitatea, sufletul, identitatea? Numiți-o cum vreți. O urmăream cum se retragea, îndepărtîndu-se. Avea expresia înțepată a unei scrumbii, prinsă de curînd, dar deja
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
noi, pe la sfârșitul anilor 50, nu avea, ea, nici un gust. În toamna lui 1967, mă aflam pe aeroportul din Viena, la prima "ieșire", cum se spunea pe atunci, din țară, împreună cu Marin Sorescu și Ion (încă Ion) Alexandru, care se holba, ca un copil ce era la 24 de ani, la o vitrină cu ciocolată Suchard. Auzisem amândoi de ea, dar, de mâncat, nu mâncasem, nici el, nici eu. Gustul ciocolatei din copilărie mi-a umplut dintr-odată gura. Sincopa ținuse
Ultima jucărie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6161_a_7486]
-
Te place foarte mult, Avram, se simte din vocea lui. Organizează și o petrecere de inaugurare... - Dar Neta, ce e cu Neta? - Așază-te. Nu pot dacă stai așa, deasupra mea. Dar Avram parcă nu o aude. Privește cu ochii holbați la pietrele mari și gri care îl înconjoară din toate părțile. Ceva din locul ăsta îl face să se simtă încolțit. Ora își odihnește obrazul pe spinarea cățelei. - Ascultă, te-a sunat în urmă cu aproximativ o săptămînă și jumătate
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
încă destul de rece, fata îl sărută languros, deschizând ferm gura și oprindu-se în răstimpuri, timp în care se uită cu nerușinare la mașinile ce se succed una după alta. Băiatul pe jumătate gol e, probabil, prea mangă să se holbeze și el, dar ea îi aruncă pe geamul lateral o privire care, dacă ar putea, i-ar face felul. Dă-o în mă-sa. Du-te-n mă-ta, par să-i spună ochii ei. Ea pare să-și fi
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
accidentului a fost un ins mărunt într-o mașină mică cu o gură mare. - Stîlpul de telefon se apropia repede. Am încercat să virez în afara direcției lui cînd el m-a lovit în față. - Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine. - Pe un formular de asigurare (șoferul lovise o vacă): "Cum ați avertizat dvs.?" "Claxon" "Cum a avertizat celălalt?" "Muu" - Apropiindu-mă de intersecție, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, așa că am lovit mașina din față. - Parbrizul
BANCUL ZILEI: Iliescu, Ponta şi hoţia () [Corola-journal/Journalistic/67192_a_68517]
-
care binoclul este doar un instrument mai puternic) - „este înalt, deștept, frumos și are «benoacle» la ochi” (niuzer.ro) - și chiar „ochi”: „am văzut eu cu ale mele benoacle” (idieta.ro); „să le aplice una între benoacle” (motociclism.ro); „a holbat gorobetele cu chestionaru’ niște benoacle la mine de ziceai că-i sar din orbite!” (9 am.ro). Sensul al doilea s-a dezvoltat în legătură cu verbul a se benocla, intrând în aceeași serie cu echivalența ochi-ochean (care are însă și sprijinul
Caucioace by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6577_a_7902]
-
poate că am nevoie de mai mult decât de-o slujbă de vară. - Vrei să zici că renunți la facultate când nu mai ai decât un nenorocit de an până la absolvire? Vocea îi devine răstită, iar băiatul pare alarmat. Se holbează la taică-său cu gura căscată, iar punctul întunecos, întredeschis, împreună cu orbitele ochilor formează trei găuri într-o față găunoasă. Ploaia răpăie pe acoperișul verandei în șuvoaie. Janice și cu maică-sa coboară de la Familia Walton cu ochii în lacrimi
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
cuvinte de legătură. Paragrafele sînt lăsate stinghere pe pagină, izolate ca sihaștrii în munți, așteptînd ca cititorul să găsească punți peste prăpăstii. Al treilea semn este lipsa de orizont. Spiritul monitoricesc scrie cu capul înfipt în pămînt, adică cu ochii holbați în șirul de gîndaci pe care îi presară, rînd cu rînd și literă cu literă, pe zațul paginii electronice. Văzînd cît de repede se adună rîndurile, nautistului îi sporește moralul, crezîndu-se prolific și inspirat, cînd de fapt e tern și
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]