277 matches
-
și-i dădură liber. Popa Băncilă își porni obișnuita rugăciune a începutului de drum. Se ridicase de la locul lui și, cu mâinile împreunate, cu ochii duși spre Dealul cu Cruci, murmura cuvintele rugăciunii. Insul din fața lui îl privea cu ochii holbați, foindu-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
funcționarul de la agenția de publicitate, se răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat. „Aveți dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că Pârțângău făcuse treaba. - Păi de-aia îl plătesc, chicoti Chiosea. Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te, se hlizi Aulius. Băiatul a scos o mână de om din privată! Verginel întoarse și el capul spre cabine. Omul acela chiar desprindea din gura furtunului un braț, retezat din umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
el are afcerea lui de-a pus-o pe picioare, acolo în Sudica aia?! Dacă vrea, cumpără tot orașul, cu Goncea cu tot. Înțelegi? Aur dacic la greul afacerii! Și văru-su desfundă privăți. Asta-i istoria, nu? Vergilică îl privea holbat. - Adică vreți să spuneți că... Păi îl cunoașteți doar pe Tomnea, ce tot o mai amețiți acuma, cu filmul de la capătul vieții. Că doar el e profesorul care... Nu eram p’atunci aci, da am auzit și io, ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să-i vadă vreodată, „marmoreeni precum nălucile în scăldușă.“ O privea nesătul, o vedea și n-o vedea, rupea hulpav din ea doar desenul coapselor pierdute în linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Billy, mușcând al dracului de tare! Billy urlă și scăpă placa, iar Maimuțache mușca în continuare. Billy simțea cum mâna îi amorțea, îi curgea sânge din braț, pe bărbia lui Maimuțache, iar acesta mârâia ca un câine, cu ochii holbați, uitându-se la el. Și parcă părul i se ridicase, iar Billy își spuse, într-o clipă de panică pură: Băga-mi-aș, idiotul ăsta negru o să mă-nfulece. Dar atunci, tovarășii săi de skate alergară spre ei, repezindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de baie, curățenia va fi un capriciu, poluarea va progresa, cuvântările vor ține loc de grădini paradisiace, cu ochii holbați, civilizația se va da Înapoi, de spaimă, mușcătura sărăciei va fi condimentată cu boli, patriarhii chibzuinței vor fugi spre alte meleaguri, dar exodul va avea și o parte bună: să guste cât mai mulți din spiritul lălâu, balcanic, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi, când auzi agitația. Ieși încinsă cu șorțul și cu mânecile legate înapoi. Un moment, nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un pas înainte, femeia se reculese și, dezlegându-și repede șnurul mânecilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar schimbarea afecta și natura poveștii sale. Era limpede că aceasta nu exista de una singură, ci era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plecam. Uite banii. Ai tu grijă, Dawn. M-am ridicat în picioare, dar nici vorbă să-mi găsesc echilibrul. Scaunul pe care stătusem până atunci s-a răsucit ca o monedă. I-am făcut cu mâna femeii-jandarm - Da’ termină odată cu holbatul ăsta la mine - după care am tăiat-o în diagonală spre ușă. Afară ți se oferea orice. Striptease masculin și dame de companie, sex pe viu, un magazin de pronografie non-stop, care îți făcea părul măciucă. Aveau acolo până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toate spectacolele. — Eu vreau să stau deasupra. — Fie cum vrei tu. Trupul ei și contururile lui s-au ivit deasupra mea. Își închise ochii, lăsându-și capul să-i cadă pe spate. Am privit curbele desenate de gâtul ei, lentilele holbate ale sutienului, mari cât farfuriile, un ochi închis, unul deschis, dar amândoi privind fix, talia încinsă cu un lanț subțire de aur, șoldurile bune de expus în vitrină prinse în panglicile și fundele lor. Pielea îi este precum calota ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și-au aprins țigările, Încercând să se ascundă În norul de fum care Își lăsa perdeaua peste chipurile lor contor sionate, stupefiate. „Vasile, ai Încurcat-o“, părea că ar zice privirile lor. Tovarășul Rogoz rămăsese cu gura căscată, cu ochii holbați și cu mâna dreaptă pe piept, cred că avusese intenția să se scarpine, dar acum ai fi zis că arată presimțirea infarctului. Vasile citise privind-o insistent pe Ionela, care se uita la el cu ochii În lacrimi, cu o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
măi băiatule, uite îți pun nota 6! Îmi trece nota în catalog mă duc și mă conving. Era o grămadă de cărbuni sub fereastră. Hotărât sar pe ea și mă întind cât eram de lung pe movilă stăteam cu ochii holbați, fără suflare și cu gura căscată. Panaitescu se repede la geam, să vadă ce s-a întâmplat, mă vede întins pe spate și coboară speriat, în fruntea întregii clase, într-o hărmălaie de nedescris. - A murit Tănase! țipau copiii; este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
post, a deschis celula, l-a scos pe Pérec și după aia a Închis-o la loc, asta e tot. - Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau cu glas strident, strecurîndu-și mîna În buzunar. Rămase nemișcat, cu ochii holbați: - Cheile! Au dispărut! Lucas făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coșul de hîrtii. Își trecu ușor degetul peste fotografia lui Yvonne, buchisi textul literă cu literă, cum fac copiii cînd Învață să citească, descifră banderola care vorbea de cei doi bebeluși uciși și Începu să clatine din cap, cu ochii holbați... Gwen era gata să urce În mașină, cînd o camionetă de livrare, care arbora numele de Le Bihan scris cu litere mari pe cele două laturi, se așeză cu bună știință de-a curmezișul drumului. Avu o mișcare de enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o biografie falsă! - Ia verifică unde se afla Ryan În nopțile În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați În grotă. Stéphane, Încă năuc, cu ochii holbați, dădea din cap precum cățelușii aceia de jucărie care se bîțÎie sub geamul din spate al mașinii unui tip cu gusturi vulgare. Așezat În fața lui Lucas și a Mariei, care puneau Întrebările metodic, Ryan era concentrat, vocea lui devenise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru o moștenire pe care n-o ai Încă. E În afara oricărei discuții ca eu s-o recunosc pe bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căpătat an de an decît firimituri? De treizeci și cinci de ani le caut. Dacă ar mai fi rămas ceva, le-aș fi găsit. - După socotelile mele, mai există un pachet. Am În jur de cincizeci de milioane. - De euro? Privirea brusc holbată a lui PM Îi smulse un zîmbet scurt lui Ryan. - De franci. Nu e prea rău. Și apoi, moartea ar fi prea blîndă pentru un om ca el. O să-l facem și noi să sufere, așa cum ne-a făcut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pâclă bleumarin și kaki, cu un strop de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar băutura mă împiedica să nu-l umflu pe grăsan pentru niște acuzații născocite. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Isaac și apoi s-a sculat și a urlat: „Să nu mă uitați!”. Ei s-au tras înapoi și s-au ascuns în spatele meu. I-am spus lui Iacob numele nepoților săi, dar nu m-a auzit. Stătea cu ochii holbați, fără privire, înspre acoperișul cortului și vorbea cu Rahela cerându-i iertare că-i abandonase oasele la marginea drumului. Plângea pentru iubita lui și o implora să-l lase să moară în pace. Nici n-a simțit când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încât i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Apoi încheietura, după aceea degetul tot și în sfârșit mâna întreagă. Se pregătea să repete jocul, dar se opri deodată speriat. Omul negru nu mai râdea ca adineauri și se uita la mânuța de pe bila de piatră cu niște ochi holbați care pe copil îl înspăimîntară. Amuți cu totul. Apoi își luă repede bila și împiedicîndu-se în iarbă fugi spre păstori. Dar Auta nu-l mai vedea, se întorsese spre răsărit și privea soarele și munții. Păstorii își vedeau de munca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zâmbeau. Văzând acești ochi, preotul se făcu vânăt de mânie și îl chemă pe soldatul înlemnit cu lancea în mână. Arătând cu nuiaua spre lucrătorii argintari, preotul spuse: - Ucide-i! Soldatul căscă gura și se uită la preot cu ochii holbați. Nu pricepea. Și mai mânios, preotul strigă: - Ucide-i și adă alții în locul lor! Altfel, vei fi ucis tu! Apoi lovi iarăși cu nuiaua pe unul dintre purtătorii scaunului. Cei patru robi galbeni porniră spre poartă. Soldatul se frământă câteva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străini, apoi tălmăci: - Vor să vadă dacă apa noastră e bună și pentru ei. - Și cum ei n-au băut de loc din apa noastră, de când au venit? - Nu, stăpâne. Își fac singuri apă. Marele Preot se uită cu ochii holbați. Tefnaht, mai stăpânit, vru să știe: - Cine o face? - Femeia asta, care s-a înălțat în tavan adineauri. Tefnaht se uită în sus, atent. - Asta e femeie?... Am bănuit eu ceva. Sunt și altele? Auta se feri să zîmbească: - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]