702 matches
-
cu garabet Ibrăileanu, care publică în același an cu Gib.I.Mihăescu romanul Adela, unde sunt evidențiate preferințe asemănătoare. Ragaiac citind opera antice sau Biblia, are vise lubrice:”La început și eu credeam că frumusețea clasică și măsurată a poemelor homerice îmi va pun balsamul păcii pe sufletul mei ars, dar era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
în văzdu, așa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului. Religia și experiența trăită devine la el o rațiune a vieții. Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului, altfel decât în mitul Homeric. Ea este pretextul care în sine justifică îmbogățirea: Du-te-n cetățile Egiptului/c a să primești de la-nțelepți învățătură. Ținta călătoriei rămâne un reper simbolic, iar edenul ca răsplată fiind în ultima instanță însăși călătoria. Genialitatea, spunea Eugenio Montale
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
în văzdu, așa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului.Religia și experiența trăită devine la el o rațiune a vieții.Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului,altfel decât în mitul Homeric.Ea este pretextul care în sine justifică îmbogățirea:Du-te-n cetățile Egiptului/ca să primești de la-nțelepți învățătură.Ținta călătoriei rămâne un reper simbolic,iar edenul ca răsplată fiind în ultima instanță însăși călătoria. Genialitatea,spunea Eugenio Montale, constă în
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
judecății exclusiv pozitive, exaltante, a lui Schlegel, observă că nici un cînt nu redă deloc ideea de o "geschlossene Vollständigkeit", punînd astfel primele semne de îndoială asupra unității de inspirație a sacrului poem: așa se începe "chestiunea Mahăbhărata" (după modelul "chestiunii homerice"), pentru care își vor cheltui energia oamenii de știință de talia unui A. Holtzmann, unui J. Dahlmann etc. Deci, de această atmosferă de mare însuflețire, dar și de un criticism incipient față de Bhagavad-gītă sînt legate viața și opera celor mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nuvelă de-a lui Mircea Eliade este chiar tema însăși, dacă există Rai și, dacă ar exista, să se reîntâlnească la „umbra unui crin în Paradis“. „Ștefan Viziru este un Ulise modern, iar călătoriile labirintice ale acestuia reiau tribulațiile eroului homeric spre mirifica insulă Ithaca“. Însă problema timpului nu-l preocupa numai pe Ștefan Viziru, ci pe toți protagoniștii romanului. Anisie, omul care trăiește lângă Sighișoara, orașul medieval, a simțit „cum trece timpul“, a reușit să se sustragă Timpului, nu numai
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
clasice și a despărțirii lor stricte de cele reale. Spre a dovedi că redactorii acelei gazete nu au studii clasice foaia în cestiune nu se sfiește a dura o sofismă de care desigur anticitatea persecutată ar râde cu divinul zgomot homeric. Noi am spus că studiul anticității se cuvine a fi cultivat mai cu seamă de clasele acelea cari nu sânt avizate la muncă materială. "Romînul" își urcă numaidecât tonul și ne zice: Am putea dovedi că în societatea modernă nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lăncile și arcurile sunt "răzimate / De păreți", armurile "albe și curate" sunt atârnate de columne, cupele din care beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru cizelate") cu toarțe de aur. Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav de umbre venerate: "Vor mai bine-o moarte crudă decât o viață sclavă Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă, Și-n tăcerea sânt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd." Vedem în râsul ducilor daci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars cenușa lui. În aparență, autoarea păstrează pentru orb înțelesul "homeric", de inițiat. Lui i-ar corespunde la Eminescu un șir de personaje din "proiectele enorme de tinerețe". Ca și în tradiția antică, orbul este acela care are privilegiul (de obicei printr-o pedeapsă) de-a cunoaște realitatea secretă a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
O, geniul meu, mi-e frig l-a ta privire" ( Fata în grădina de aur), imagini care pregătesc viziunea șocantă (Svetlana Paleologu-Matta) a "mortului frumos cu ochii vii". Ioana Em. Petrescu nu insistă asupra acestui sens a privirii malefice. Partea "homerică", ca s-o numim așa, a orbului inițiat este mai fertilă în cercetarea sa. Ea corespunde mai bine sensului pe care îl dă artei nu de "mântuire ci de sacrificiu": "jertfa este artistul care, în Odă, se topește-n flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
totul medicului. Hai, dom'le, revine acesta, nu-i chiar atît de negru, ce Dumnezeu! Pacientului nu-i servește la nimic epicureica încurajare, dar, mde, n-are ce face. Nu vrea să-și indispună curantul și, brusc, îi arde-un rîs (homeric, ar zice portarul de la Socola) și-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contexte multiple și configurează un câmp sematic relativ amplu. Cu toate acestea, el nu se mai află pe același plan cu logos-ul, altfel spus nu mai beneficiază de aceleași valori semantice și de aceeași valorizare culturală: De la sensul inițial, homeric, de „cuvântare”, termenul mythos s-a Îmbogățit cu sensuri noi. La Platon putem identifica cel puțin cinci sensuri: cuvântare sau referire (Legile, XI, 927c); poveste (esopică, Alcibiade, I, 123a; a femeilor, Gorgias, 527a); legendă mitologică În sensul modern (Republica, II
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
the Hill, Bergin & Garvey, Massachusetts Weckman, George, 1987, „Secret Societies”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religions, MacMillan, New York Weiner, Annette, 1992, Inalienable Possessions: The Paradox of Keeping-While-Giving, University of California Press, Berkeley Whitman, Cedric, 1958, Homer and the Homeric Tradition, Norton, New York Wilentz, Sean (coord.), 1985, Rites of Power: Symbolism, Ritual and Politics since the Middle Age, University of Philadelphia Press, Philadelphia Willcocks, Maria Pakucs, 2007, „Sărbătoare În oraș: festivaluri și ceremonialuri publice În Sibiul veacului al XVI-lea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Polihroniade a citat lozinca leninistă după care statul burghez e un cadavru care va fi răsturnat dintr-o lovitură, și atunci adepții revoluțiilor de dreapta și de stânga au ovaționat la unison. Bănuiala de propagandă comunistă a alarmat „la proporții homerice” Siguranța, Poliția, Parchetul, Ministerul de Interne. Studențimea de dreapta (Uniunea Națională a Studenților Creștini) a protestat în presă, cerând autorităților să interzică acțiunile grupului, taxat cu un calambur infamant - „cretinion”, care provoacă din partea lui Mircea Eliade o caustic-patetică replică în
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Este singura epopee românească dusă până la capăt și pe deplin realizată literar, operă concepută după modelele clasice ale speciei (homerice mai cu seamă), însă în variantă comică, pătrunsă de spiritul Renașterii, individualizată estetic printr-o structurare barocă, prin inserții de epos picaresc, de scenerie realistă, de folclor, de culoare locală, de sentimentalitate romantică avant la lettre. În procesul de maturizare
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
semnată de Al. A. Philippide. Bătrânul poet vedea în C. un contemplativ, dar și un căutător de sensuri, înzestrat cu simțul echilibrului și înclinat spre expresia concisă. În cartea de debut stăruie unele ecouri din Lucian Blaga (Homer, Trei motive homerice), dar ciclul Corăbii noi... corăbii noi ilustrează tematica oficială a vremii (Zidar, Miner, Șarja de oțel, Gânduri pentru partid). Versurile sunt însă moderne și, sub aspect formal, nu se integrează în curentul cvasigeneral. Poetul manifestă o anume sensibilitate pentru natură
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
singur act - nu era lipsit de făgăduieli. Dintre alte texte dramatice, Steaua, „fantezie dialogată”, nu s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde Icar se preumblă împreună cu Leonardo da Vinci, iar Venus pare desprinsă dintr-un tablou al lui Velázquez. În Infern își îndură supliciul grupul lui Laocoon, apoi Sisif și Prometeu, dar și Sofocle, Shakespeare, Voltaire, Goethe, Edison
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
rumänische Lyrik der Gegenwart, Berlin, 1998, 151-152; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 513-515; Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003, 15; Daniel Cristea-Enache, Omul din subterană, ALA, 2003, 661; Dosarul cenaclului Euridice, București, 2003, 406-466. T.N.
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
Ulise săvârșește o acțiune de ordonare rituală a spațiului, realizând un microcosmos mandalic, organizat în cercuri concentrice - măslinul, patul, iatacul, palatul etc. -, având în „centrul de greutate” rădăcinile și trunchiul copacului sacru (Odiseea, XXIII, 214-288). în alte episoade ale textului homeric eroul va utiliza două instrumente, confecționate tot din lemn de măslin și tot în vederea răpunerii/organizării Haosului : o armă de răpunere a monstrului și o unealtă de edificare a corăbiei. „O boată verde de măslin” îi va sluji eroului pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
II-lea î.e.n.) a eliminat 7 versuri (XXIII, 218-224) din acest episod, considerând că au un conținut inacceptabil. Mulți cărturari l-au imitat până în zilele noastre (W.T.H. Rouse, de exemplu, într-o recentă tradu- cere în engleză a poemului homeric). Alți exegeți au dat episo- dului în discuție o interpretare alegorică. Pentru un Georges Devereux, încercând să afle dacă eroul cunoaște „secretele patului”, Penelopa testează de fapt dacă acesta îi cunoaște „secretele de alcov” și „obiceiurile sale sexuale” (Georges Devereux
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe Ministerul Lucrărilor Publice de-a face pe placul a d-alde Gr. Eliad și Mărgăritescu? D. ministru și-a spus aceste motive în sânul comitetului delegaților că întreprenorul putea să intenteze proces statului și să ceară despăgubire. Un râs homeric a cuprins adunarea la citarea acestui motiv. Antreprenorul face lucrări de 600000 - pe cari le prețuiește cel mult cu 900000 -, primește pentru aceste lucrări putrede 1 780 000 lei și... și mai cere și despăgubire? Că antreprenorul sau garantul ar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apare emulația, imitația, atracția. Biserica inversează regula antică. Eroul scapă de moarte fiindcă este erou. Sfîntul devine sfînt murind. Moartea unui om îl poate "diviniza" și mormîntul îi devine altar. Formidabil. Toată lumea va muri într-o zi, în vreme ce un nemuritor homeric sau virgilian e destul de dificil de găsit în viața de zi cu zi. În fața sfințeniei, la fel, credincioșii au șanse egale. Sfîntul catolic nu are nimic divin. Este un mic medium exemplar al Sfîntului Duh. Un intermediar în plus. Un
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
miceniene ale celui de al 2-lea mileniu și cele doriene din secolul al XII-lea î.e.n. până la venirea la putere a Heraclizilor bizantini în secolul al VII-lea, spiritul grec ar fi existat cam 30 de secole. În epoca homerică, era o mulțime de orașe - state de dimensiuni reduse, cel mai adesea supuse puterii unor mici regi, angajate în războaie. La originile sale, Grecia nu are nimic grecesc: limba provine de la fenicieni, religia din Orient, trecutul din civilizațiile egeene, măreția
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
celor două sintagme ne poate frapa, iar meditația asupra acestei identități ne poate conduce la o eventuală înțelegere a valorii mesajului politic al Republicii. Să clarificăm însă valoarea opoziției din dialogul Hippias minor. A-i opune pe cei doi eroi homerici înseamnă, pentru Platon, a ridiculiza figura sofistului Hippias, care se dă drept posesor a nenumărate tehnici și cunoștințe, dar care pretinde o supremație etică a lui Ahile asupra lui Ulise. De fapt, în prezentarea pozițiilor inițiale, Platon enumeră trei personaje
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
polarizarea reflexivității la nivelul filosofilor sau prin ahileicul lumii divine ar putea fi măcar o etapă, poate neîncheiată, din cercetarea pe care credem că întreprins-o Platon asupra valorii rostirii și stăpânirii adevărului, chiar și în forma simbolică a cuplului homeric. O dată ce ne-am lămurit determinațiile conceptelor studiate, reținând pe „coloana” ahileicului rostirea adevărului, incapacitatea minciunii, iubirea față de cel îndrăgostit, accesul nemijlocit la idei și uitarea de sine (am putea-o numi, într-un limbaj care se îndepărtează de textul platonician
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]