222 matches
-
Îl lovii la gât, unde orice putere cedează, fulgerător, de trei ori la rând și într-adevăr se înmuie (poate și pentru că mă ignorase, luase drept bună nevolnicia mea) și o lăsă pe Suzy din marile lui labe. Se îneca. Horcăi: "Bine, o să te arunc pe tine întîi..." Trecui pe lângă aceleași clipe rele ca și Suzy, mă copleșea cu masa grea o corpului și mă aduse și pe mine până aproape de buza cabinei, unde însă întreaga mea ființă se revoltă (dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite, el îndepărtă apendicele caudal de pe gâtul femeii. Ripley horcăi înghițind aer și apă, dar nu eliberă creatura pe care o țineau între ei. Hicks scutură capul pentru a scăpa de apa care-î curgea în ochii și-l înclină spre dreapta. ― În colț! Deodată! Atenție să nu se agațe. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apucându-mă de gât și săltându-mă spre cer. Dacă nu m-aș fi sufocat, aș fi văzut și cui îi aparținea; probabil era copita lui Rapotan. Am încercat s-o apuc, să mă agăț de ea, dar nu reușeam. Horcăiam. Parcă mă ridica o macara. Vedeam aerul din ce în ce mai strălucitor, aproape verde, apoi violet. Când să trec spre negru, macaraua mi-a dat drumul. Am aterizat pe-un morman de moloz. Mă țineam de piept și tușeam, saliva nu ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu vocea răgușită. Dacă vrei, te conduc, spuse prințul ridicându-se de pe canapea și își înghiți vorba, amintindu-și că i se interzisese să iasă din curte. Ippolit izbucni în râs. — Nu de la dumneavoastră plec, continuă el gâfâind neîntrerupt și horcăind. Dimpotrivă, am găsit de cuviință să vin la dumneavoastră, cu o problemă... altfel nu v-aș fi deranjat. Plec acolo și, se pare, de data asta nu mai e de glumă. Kaput! Credeți-mă, n-o spun ca să vă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
multă greutate le mai rostea, oamenii au priceput că-i roagă să alerge la preot pentru a se spovedi și împărtăși. Cu toată bunăvoința și graba oamenilor și a preotului, când s-a apropiat preotul cu Sfintele Taine, tânărul a horcăit de câteva ori, sângele l-a năpădit pe nas și pe gură și după câteva clipe și a dat sufletul în mari dureri trupești și sufletești. Cuvântul preotului s-a împlinit. Dacă tânărul mai înainte a cerut în bătaie de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
seamă de când Andrei i-a Înțepenit contoaru’ lui moș Victor, și să-mi vină rău, să cad jos și mai mult nimic! Când am aprins lumina, l-am văzut pe Laur ghemuit În patul de la geam. Dormea dus, sforăia și horcăia, venise probabil la puțin timp după ce luasem de aici ultima jumătate de rom În urmă cu o oră și ceva. Se strecurase prin Întuneric și prin toată sfada noastră din curte cu șoferii. Stinsese lumina fără să-și facă probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie de cap lui Neli. Se auzea horcăind ușor. Încă nu terminase litra de matrafox pe care i-o adusesem alaltăieri, dar dacă nu s-ar fi Învrednicit de ea În cel mult o oră, Neli era hotărâtă să i-o toarne pe gât. N-ar fi greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
paravan marital un ins inofensiv, vârstnic, stăpânit mai puțin de pulsiuni erotice și mai mult de grija pentru propria sănătate. Imprudentă, Mița Își ia clandestin amantul premarital cu ea și se dezlănțuie instinctual În prezența soțului ce doarme („Domnul care horcăie...”) În același compartiment. În triplă postură: de mamă, soție și amantă, personajul feminin caragialian apare rar, aproape accidental (cum e Acrivița Panaitopolu); de regulă, soția e (și) doar amantă sau doar mamă. Una dintre aceste ipostaze primează. Ca mamă, se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Geyer îi acordă absoluțiunea. Somnul durează. Ora 6½ la masă, apoi iarăși întreaga familie, cu Koch și Geyger, la pat; este adunată toată casa, apoi este așteptat sfârșitul. Au fost rostite rugăciunile pentru morți, adusă crucea, aprinse lumânările. Scumpul tata horcăie, dar curând se face liniște și fața sa devine senină. Rămânem treji până la ora 1, pulsul e din nou bun, iar Koch crede că sfârșitul nu vine atât de repede. Noapte cu lună minunată. Mama și Marie rămân noaptea la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
iasă cu ea. Cel mai amabil din casă este tatăl vitreg. Ba chiar devine prea amabil. Într-o zi o cuprinde pe Isi în brațe și o sărută pe gură. Aceasta fuge. Când ajunge acasă la tatăl ei, îl găsește horcăind pe patul de moarte. Isi rămâne singură pe lume. O mătușă bătrână o ia la ea. Merge la bal și se îndrăgostește de un frumos dansator, care însă o respinge din cauza poveștii părinților ei. Se lasă luată în căsătorie de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de ce aveam îndoială... De ce? Cei din jurul căpitanului se grăbeau, larma crescuse, toți părăsisem mesele. Doctorii îi făceau respirație artificială. Căpitanul nu da nici-un semn. Eram încredințat că e un leșin, mai ales că, în momentul când îl râdicau de la masă, horcăise de două ori. Îmbulzeala crescu și când îl scoaseră afară, întins pe banca pe care stătuse la masă. Acolo afară, un sfert de ceas, o jumătate de ceas toți se învârtiră în jurul lui, în zadar. Începu să alerge o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă șoseaua Pandurilor, unde locuiau și părinții mei Într-o vreme, el mort și dus În cârcă spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi ani o altă dramă pasională zguduia cronica Bucu reștilor, În care eroul, tânăr sculptor de 27 de ani, bursier al regelui Carol la München și la Milano, se Împușcă de dragul unei cucoane frumoase din lumea mare și pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-au bătut în Caucaz; coarnele li s-au încurcat atât de cumplit, încât nu s-au mai putut separa. Animalele n-au acordat nici o atenție oamenilor apăruți din întâmplare la locul luptei. Ochii le erau injectați de sânge, amândoi horcăiau, pentru a-i despărți a fost necesar ca unuia dintre ei să i se taie coarnele. Eliberați, au dispărut repede în pădure” (ziarul Trud). FEBRUARIE ’69 Zece zile închisoare pentru Chr. Laheurte, cel care și-a omorât pisica, aruncând-o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și m-o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică de Moldovă cu hoitu' tău împuțit! Nu țî-i rușâne?! se stropșește Toader la el. Lasă-l să moară în pace cu Dumnezăul lui. În fața morții, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
audă zgomotul vârtejului. Un sunet nepământean. Ceva ce nu seamănă cu nimic din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine fără să scoată o vorbă. Își croia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost relatată mai târziu de șoferul mașinii, cu care au plecat cei trei ofițeri. La câteva sute de metri de casă, șoferul și Maisel au coborât din automobil. Peste cinci sau zece minute, Burgdorf i-a chemat înapoi. Rommel horcăia pe bancheta din spate, în agonie. După ce Rommel a murit, șoferul i-a aranjat, plin de respect, trupul într-o poziție decentă și i-a pus pe cap cascheta. Mari enigme ale trecutului-Reader's Digest
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
comportamentul hangiului: „Drept orice răspuns, Stavrache se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate“, începând să horcăie și să geamă. Dacă la început criza psihologică abia se înfiripă, ea se adâncește evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducând la o manifestare explozivă și violentă premergătoare nebuniei și declanșând demența. Fratele îl atinse cu mâna, dar „la acea ușoară atingere
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
grohăind, Cu câinii lătrând, Cu lupii urlând ..." Locuiește în codrii neatinși de topor și necălcate de picior de om, în copaci bătrâni, în scorburi, în plantă ce-i poartă numele, Muma Pădurii. Este o mamă tristă: geme, se jelește, suspina, horcăie, vâjâie pentru că oamenii îi taie pruncii, copacii din pădure. Că mare zeița, muma a naturii, poate fi bună sau rea: pedepsește tâlharii și ajută oamenii necăjiți, arată calea bună copiilor rătăciți, isi cunoaște toți copacii din pădure, îi strigă pe
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
în acel moment l-a strigat, ceea ce i-a speriat probabil pe ucigași, care au plecat. Ilie D. Chirilă s-a dus la locul unde fuseseră legionarii și l-a găsit pe Madgearu cu fața în jos. Victima încă „mai horcăia și îi curgea sânge din gură.” În paralel, Virgil Lărgeanu a fost anunțat de Ion Mihalache la ora 14:30 că Madgearu fusese ridicat de legionari; Mihalache a încercat să-l contacteze pe Ion Antonescu, șeful guvernului, însă nu a
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
așa este și înainte să mori. Nu îți iei la revedere, de fapt te desprinzi. Te rupi. Nu-ți mai pasă. Altele sînt problemele urgente: să respiri, să nu respiri, să-ți bată inima, să nu-ți bată inima, să horcăi, să strîngi din dește, să te zvîrcolești, să te sufoci, să cauți lumina, să n-o găsești, să urli, să mori. Să mori. Și ceilalți, la naiba, să se mai descurce și singuri, tu ai alte treburi, mult mai importante
CUTREMURĂTOR. Mirel Palada, despre MOARTE: Voi fi plecat ceva mai mult timp by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/106049_a_107341]