304 matches
-
secolului al XIX-lea se explorase cea mai mare parte din New South Wales, jumătate din Queensland, și coastele sudică și nordică. De la gurile râului Swan, au pornit În deceniile următoare căpitanul G.Bannister (1830), George Grey (1837) și inginerul hotarnic Augustus Gregory (1848), care au cercetat regiuni Întinse, În interiorul continentului, fără să găsească decât puține locuri pentru agricultură și creșterea vitelor. John Edward Eyre Întreprinde călătorii În sud estul Australiei, zona litorală a Golfului Spencer (1839), descoperind culmile Flinders și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
al Demiurgului totul începe cu condiția oricărei forme, cu lumina deci. Însă până și această primă faptă, care e doar o condiție a delimitării, apare aici ca produs al ei: Dumnezeu desparte lumina de întuneric. El se comportă asemenea unui hotarnic: în materia vastă și indistinctă a Creației, el hotărăște despărțind, hotărnicind. În primele trei zile, Creația nu este altceva decât delimitare: în prima zi lumina este despărțită de întuneric, în a doua apele se despart pentru a face să apară
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
evoluat cu timpul, o găsim în faptul că documentele explică mărimile diferite și echivalența dintre ele prin mențiunea: palmă, pas sau stânjen prost, adică mic, de om de mijloc, palmă sau stânjen gospod, dar și domnesc. Spre exemplu, într-o hotarnică privind un teritoriu de pe cuprinsul comunei noastre se preciza că în „... ispisocul lui Constantin Voievod din 7196 (1687) noiembrie 30“ se arăta că moșia Tămășenii, a Corpăceștilor, mergea pe atunci, adică măsura în curmeziș, 523 stânjeni, „dar nerostiți în ispisoc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se preciza că în „... ispisocul lui Constantin Voievod din 7196 (1687) noiembrie 30“ se arăta că moșia Tămășenii, a Corpăceștilor, mergea pe atunci, adică măsura în curmeziș, 523 stânjeni, „dar nerostiți în ispisoc dacă sunt proști, de mijloc sau gospod”. Hotarnicii de mai târziu îi consideră „proști” și îi transformă în stânjeni „de om de mijloc”, obținând din 523 stânjeni proști, 490 stânjeni 2 palme 4 palmace de om de mijloc, rezultând o diferență de aproximativ 33 unități între cele două
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
deplin și corect fenomenul cu privire la limita moșiilor vecine în capetele lor, un vestigiu social-economic de maximă însemnătate spre a dovedi vechimea satelor din zona dată și modul lor de organizare, trebuie să apelăm la exemple concrete. Luăm ca exemplu o hotarnică a moșiei vecine, Durăști, în care se arată cum marginea ei „se lovește în capete cu moșia Cudalbii, iar pe din sus dă coaste cu moșia Drăgăneștii, iar pe din gios dă coaste cu moșia Trohăneștii” (Barcea actuală). Să reținem
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de încheietură între hotarele vecine, un fel de piatră unghiulară de la construcții, căci hotărnicia, în mentalitatea vremii vechi, era comparabilă cu un edificiu ce se dorea a fi de mare importanță și durabilitate. Iată și un exemplu dintr-o altă hotarnică din partea nordică a Moldovei. Într-o carte domnească, dată de Alexandru Constantin Moruzi vv., privind o hotărnicie din 20 martie 1803 pentru moșiile Voronețul și Bușăuca de la ținutul Orheiului, prima a boierului Manolachi Donici biv vel spătar, iar a doua
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în atenția celor interesați de problema hotarelor și a hotărniciilor de către boierul poet de la Țigăneștii Tecuciului, marele logofăt Costache Conachi, binecunoscut contemporanilor săi nu doar ca om de vastă cultură pentru vremea sa, ci și ca expert în înfăptuirea lucrărilor hotarnice și a cărților de hotărnicie, prin adânca pătrundere a sensurilor unor termeni din vechi documente sau păstrați prin tradiție, din generație în generație, și adecvați diverselor situații. În scurtele și densele sale Noțiuni de hotărnicie, publicate postum în volumul de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Bârlad, pornind de pe hotarul de mai târziu al târgului Tecuci și ajungând, spre miazăzi, până la sud de satele Fundeni și Piscu. Spre exemplu, pe baza actelor privind sate de la nord și de la sud de teritoriul comunei noastre (zapise, mărturii, planuri hotarnice, anaforale etc.), am putut constata că aprox. 15 sate cu moșiile lor se înșiruie pe cursul apei Bârladului întocmai unei salbe ale cărei verigi de legătură se constituie din colțurile moșiilor respective, foarte bine conservate pentru latura estică, concretizându-se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
i-au aparținut. Este vorba de satele: Gârlești, Talăbești și Torcești, menționate în această ordine, de la nord spre sud, cu case și teren la est de râul Siret, dar și la vest de această apă, situație ce rezultă din planul hotarnic datat 12 decembrie 1826, plan întocmit în baza unor date și documente anterioare. Dacă ținem seama și de faptul că ținutul Tecuciului se întindea la începuturile sale până la iezerul cel mare al Covurluiului în partea sa sudică, nu este greu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vezi Planul obștii arhaice a Umbrăreștilor de la sfârșitul acestei lucrări, reconstituit pe baza surselor documentare). În baza hotarului estic comun celor 15 sate enumerate mai sus, la care s-ar putea adăuga încă trei-patru la număr, pentru care lipsesc mărturiile hotarnice, având în vedere asemănările dintre ele, ce merg până aproape de identitate în privința structurilor teritoriale interne, cum sunt: -vetrele de sat înșirate pe cursul Bârladului ca monedele în salbă; -aceleași ape ca sursă de folosință pentru vaduri de mori și de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a satelor citate mai sus, datând dinainte de apariția statului medieval, pledează și existența pe hotarul estic al ținutului Tecuci a unor sate înființate sigur după statornicirea organizării statale, sate mici, care nu au avut forma hotarelor definită riguros în mărturiile hotarnice și alte acte ale lor și care, deci, nu au cunoscut și aplicat procedeul însorăririlor. Iată numele acestor sate, dispărute de multă vreme ca entități și anume: Curmezișeni, Oncani, Țigănei, Neguri, Zăscani, Lăturișeni, toate situate și localizate documentar „pe apa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu Cătunașii de mai târziu — toate au format, secole de-a rândul, o singură comunitate social-economică, într-un singur hotar de moșie cu numele de obștea Umbrăreștilor. În documentele medievale cu referire la hotarele acestei obști teritoriale — zapise, mărturii, cărți hotarnice sau cărți domnești, catagrafii etc. — nu vom găsi până în secolul al XVIII-lea exceptând Bozieștii, Tămășenii și Torceștii, decât numele Umbrărești pentru întreaga comunitate din interiorul hotarului respectiv, cu toate că satele cu numele arătate mai sus existau pe vetre proprii, găsindu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
medievală, s-au distrus ori s-au pierdut în urma nesfârșitelor adversități întâmpinate de-a lungul secolelor. Că satul a avut documente care nu s-au păstrat ne convingem din situații de mai târziu, când le găsim menționate în diverse mărturii hotarnice și procese, confirmând existența lor, dar fără să le putem afla în arhivele de stat ori particulare, dovadă că au dispărut. Nici măcar actul din 1 septembrie 1704, prin care se stabilește înjumătățirea dintre stăpânirea răzeșească și cea boierească, document ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu titlul de Socotință, în care se arată că la 1799 „se găsea în acea vreme prăpădită”. Într-o altă pricină, din 1815, este mențiunea: „să vedi că proprietariul Umbrăreștilor de sus n-au păzit tăcere, ieșind la iveală acea hotarnică”. Este vorba despre documentul referitor la înjumătățirea efectuată de C. Zberea în 1704, despre care precizam mai sus că s-a pierdut. Edificatoare dovezi, în privința locuirii în continuare a teritoriului nostru în tot cursul Evului Mediu, sunt și monezile descoperite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
perimetrului în care s-a format, dezvoltat și evoluat comunitatea în atenție sunt necunoscute, astfel încât, ca la toate vechile noastre așezări, ele se definesc a fi fost pe acolo „pe unde din vechi au umblat, au folosit, au trăit”. Mărturiile hotarnice de mai târziu, în care le găsim astfel menționate, îndrituiesc părerea că erau destul de întinse și înconjurau un teritoriu cu mult mai extins, ca suprafață, decât cel în care se va afla obștea umbrăreșteană, în vremea succesivelor reorganizări administrativ-teritoriale din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
este anterioară celei statale; -în urma primelor măsuri organizatorice cu privire la limite teritorial-administrative și ale unităților fiscale, Bozieștii, Tămășenii și Siliștea (vechii Umbrărești) au format o singură unitate, numită în documente și catagrafii Slobozia-Umbrărești; -mulți locuitori menționați în zapise sau mărturii hotarnice sunt arătați ca provenind din Boziești, dar și din Umbrărești, deși e vorba de aceleași persoane și familii. Astfel stând lucrurile, traseul hotarelor comunității Umbrăreștilor din vechime, atunci când s-a efectuat ca proces lent și de durată acțiunea teritorializării comunităților
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Cele mai multe mărturii documentare consemnează existența hotarului de apus al Umbrăreștilor pe apa Dimaciului, iar câteva îl situează chiar la apus de Dimaci, adică pe vechiul Siret, devenit Sirețel, hotar localizat și prin reperul Teiul lui Baliță. De pildă, într-o hotarnică pentru Sasul de Jos, sat situat la vest de Siret, aflat pe atunci în stăpânirea stolnicului Ștefan Dia, apare menționată o hotarnică anterioară și o „mărturie a răposatului jitnicer Negre Apostol din veleat 7258 (1750) iunie 20 ci au arătat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
adică pe vechiul Siret, devenit Sirețel, hotar localizat și prin reperul Teiul lui Baliță. De pildă, într-o hotarnică pentru Sasul de Jos, sat situat la vest de Siret, aflat pe atunci în stăpânirea stolnicului Ștefan Dia, apare menționată o hotarnică anterioară și o „mărturie a răposatului jitnicer Negre Apostol din veleat 7258 (1750) iunie 20 ci au arătat răzășii din moșia Umbrărești prin carili diosăbești moșia Umbrărești din moșia Sasul di Gios”, iar capătul de apus al moșiei Umbrăreștilor, numit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
despărțitor de Dumbrăvița, sat și moșie, și de Sasul de Jos. Menționat în numeroase alte documente, hotarul acesta se va păstra astfel încă în 1817, când banul Petrache Negre, nepotul lui Negre Apostol, buni cunoscători ai locurilor, confirmă într-o hotarnică capătul de apus al moșiei și stăpânirii Umbrăreștilor, la „trăsura al cincilea, la apa Dimaciului, prin dreptul vadului morii Oprea lui și prin podul lui Dumitru”. La fel, într-o învoială dintre răzeșii moșiilor Dimăcenii, Dumbrăvița, Sineștii și Umbrăreștii, din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
arată unde sunt situați Umbrăreștii, și anume „pe din sus alăture de Sinești, purcede cu lungul iarăși din pârâul Dimaciului, către răsărit și peste apa Siretului, până unde le va fi sfârșitul capătului, pe ținutul Tecuciului”. Se observă că în hotarnica din 1817, parcursul hotarului era indicat de la răsărit spre apus, în timp ce acum traseul merge invers, de la apus spre răsărit, drept hotar vestic rămânând același pârâu al Dimaciului. Iată infirmată documentar aprecierea reținută de tradiție, conform căreia hotarul de apus al
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de cei din partea stângă a apei ulterior. Dar până destul de târziu, s-a păstrat pe dreapta Siretului denumirea de „moșia Umbrărești” și „satul Umbrărești” pe teritoriul actual al comunei Suraia. Afirmația este susținută, de următoarele surse documentare: - într-o mărturie hotarnică din 25 septembrie 1812, ispravnicii ținutului Tecuci, Constantin Aslan, căminar, și Gheorghe Isopescu, șetrar, stabilesc cum trebuie să se păzească „stăpânirea Umbrăreștilor de către Biliești pe linia pietrelor vechi ci sunt dispre soare apune de Siret și despărțitoare Umbrăreștilor de Biliești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
făcea „cheutoare” cu moșia Trohăneștii (Barcea), și mergea spre apus, în linie relativ dreaptă “traversa terasele și larga luncă a Bârladului, până într-o veche matcă, de unde cotea apoi spre nord, urmând de fapt vechiul curs al Bârladului, numit în hotarnica din 1892 din Bârlăzelul Sec, separând până aici moșia Umbrăreștilor de moșia Trohăneștii a mănăstirii Dancu din Iași. De la Herătău până la apa Bârladului sunt enumerate, în mărturii mai vechi sau mai recente, reperele hotarnice care constau — așa cum remarca Alexandru I.
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vechiul curs al Bârladului, numit în hotarnica din 1892 din Bârlăzelul Sec, separând până aici moșia Umbrăreștilor de moșia Trohăneștii a mănăstirii Dancu din Iași. De la Herătău până la apa Bârladului sunt enumerate, în mărturii mai vechi sau mai recente, reperele hotarnice care constau — așa cum remarca Alexandru I. Gonța — în „nelipsitele movile ca indicatoare ale hotarelor”, dar și alte genuri de semne, purtând topice și antropice, motiv de a le consemna și noi aici în succesiunea lor de la est spre vest: Ciubăr
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în Valea Herătăului, numit în unele documente și Călmățuiul Mic. Așa rezultă și din zapisul de vânzare din 1684, unde se specifică faptul că hotarul merge „dintr-apa Bârladului până în Călmățui”, limite confirmate pentru perioada în atenție și de o hotarnică întocmită de Costin Negre și Manolache Conachi, în anul 1777, în care se precizează, pentru a nu se produce nici un fel de confuzie între cele două entități cu nume similare: „moșia aceasta, Torceștii nu trece Bârladul spre apus, ci numai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
folosiți într-o acțiune de genul acelora ce domină, din punct de vedere juridic și social-economic, epoca medievală, constând în numeroasele pricini cu privire la îndreptări, reconstituiri, fixarea și păstrarea hotarelor dintre moșii și sate, așa cum fuseseră la început trasate, rolul de hotarnici colectivi rămânând o vreme îndelungată un atribut al vechilor sate, ca un vestigiu păstrat cu multă grijă de către oamenii locurilor. În anul 1664, aflându-se într-o situație bănească dificilă, satul Umbrăreștii este nevoit să facă zapis de danie pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]