10,678 matches
-
Miorița și Mânăstirea Curții de Argeș ne recomandă ca popor în fața eternității, legenda Luceafărului ocupă un loc particular. Ea nu este o creație populară, care să se fi preschimbat cu timpul în sevă a spiritului nostru literar și să fi hrănit, chiar numai până astăzi, foarte multe variate forme de cultură, așa cum s-a întâmplat cu Miorița și Mânăstirea Curții de Argeș, ci e creația unui mare poet cunoscut, care, prin folosirea materialului poetic respectiv într-un singur sens, prin desăvârșire
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
de hrană, varză, cartofi stricăți, în grija față de animalele și păsările străzii. Se pare că unii concetățeni nu se pot obișnui nici după o generatie cu viața la bloc și își sting nostalgia gospodăriei la țară cu vechile apucături de hrănit orătănii și alte animale domestice. O fac însă nu în ograda proprie, ci pe stradă, pe trotuare, pe spații verzi menite altor scopuri, printre care delectarea și desfătarea ochiului, iar nu oripilarea lui. Mizerie de nedescris vezi adesea în parcări
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93902_a_95194]
-
dorit primul nume menționat din dorința de securitate, a lucrat la educația și prevenirea consumului de droguri în Afganistan timp de 3 ani. Într-o familie, ea a descoperit că tatăl și-a vândut 3 fice pentru a-și putea hrăni dependența de droguri. “Când un membru al familiei începe să abuzeze de consumul de droguri, totul de la statutul economic până la cel social se năruie. De obicei, atunci când tatăl dintr-o familie nu mai are resurse pentru a-și hrăni pofta
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
putea hrăni dependența de droguri. “Când un membru al familiei începe să abuzeze de consumul de droguri, totul de la statutul economic până la cel social se năruie. De obicei, atunci când tatăl dintr-o familie nu mai are resurse pentru a-și hrăni pofta de droguri el își prostituează față sau își vinde copiii.” Najibullah Quraishi, un journalist și regizor afgan, a declarat că s-a întâlnit cu peste 100 de familii care și-au vândut ficele pentru a plăti traficanții. În documentarul
AFGANISTAN – TARA UNDE FEMEILE SE VAND [Corola-blog/BlogPost/94008_a_95300]
-
Robert, un băiețel de numai 2 luni, s-a născut cu o anomalie gravă a buzei și a cerului-gurii și mama lui îl hrănește cu foarte mari dificultăți. Bebelușul trebuie să fie supus la 3 intervenții chirurgicale pentru a-i fi corectate defectele, însă costurile depășesc situația financiară a părinților: 6.000 de Euro. “Când am auzit că băiețelul nostru are o anomalie la
Ajută-l pe Robert să zâmbească! S-a născut cu o anomalie gravă a gurii şi nu poate mânca normal [Corola-blog/BlogPost/94051_a_95343]
-
alun cum puneați voi țăruși la stână, cum îi legați pe crăcane să faceți oilor adăpost - lăsând și lui Dumnezeu culcuș printre ele Mai spune-ne tu câte nu știm - suntem atât de uituci Cuvintele cu gâtlej luminos ți se hrănesc în palmă se pregătesc să zboare Citind poezie catalană încerc să descifrez cuvintele tale, poet catalan prin peretele aproape transparent al acestei distanțe, între munții tăi și munții mei, la două margini de continent auzim și acum pulsând miezul latinei
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
număr care-au trebuit să vadă pe întuneric, sau calcinant prin lumina de interogatoriu Din somn adânc, muma vorbirii noastre ne încălzește cu suflare fierbinte cărarea sub pas răsfirate pe miriști de-octombrie pletele ei sunt aceste focuri subțiri ce hrănesc și iluminează istorii paralele încerc să descifrez cele ce spui văd cum așterni covorul vast al vieții versuri-corăbii încete de bogăția orei vocale alungite la crepuscul dar mai ales cuvintele de piatră-ndelung șlefuită neschimbătoare peste milenii cum ți se
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
cât costă o petală de zarzăr și vaca-Domnului cât costă un blues amar ca luna fiindcă ești singur și răul pe care l-ai făcut te ma- ci- nă poate că sunt ultima creatură din lume - îi spun - care se hrănește cu poezie - dar pentru asta nu trebuie să mă urăști nu trebuie să scuipi în etimonul ființei tale dar joia mergi omule în bodegă să-ți bei porția de fiere porția de iad - zice - lasă - îi spun - am altă treabă
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
sudoare. a venit timpul să mă droghez cu orice numai poezie să nu fie și eu nu mai văd altceva *** Citeam o carte, cu fața către lumina soarelui, plină de forță, ca abdomenul plat al celui ce poate să se hrănească numai cu aer. în timp ce citeam, cu fața s-a întîmplat ceva. a coborît, treptat, ca și pînza unei corăbii, pînă la rădăcina ei. s-a întunecat. a primit o culoare pămîntie. mi-a alunecat mîna de pe carte și nimic nu
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
agravată care e mizeria constituie o străveche experiență grea. Cred c-a fost lotul multora în toate societățile. O atestă îndeajuns fie și numai numeroasele povești populare cu omul sărac care n-are ce mînca, n-are cu ce-și hrăni copii sau n-are decît o bucată de pîine pe care nu știe cum s-o mai împartă. Iar îndestularea înainte de producția de masă era ceva modest, nesuferind comparația cu abundența de mărfuri afișată azi în țările occidentale, intitulate țări
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
lumina. Palma în care Fiecare grăunte Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului Care spulbră Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe lucruri Precum laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
încă un an!!! Viața mea fusese vîndută unei patimi trufașe, chinuitoare: să scriu, să încheg rapoarte sumare, dar exacte, despre Îngeri! Cît de perfid mă bălăceam în gîndul că tocmai diavolul plătea cu bani grei timpul ăsta schingiuit de nesomn, hrănit cu pîine neagră și cafea amară, fără zahăr, timp îmbîcsit cu fel de fel de medicamente exotice... Însemnam sîrguincios amănuntele secundei, furișat oriunde simțeam că se întîmplă miracole, vor țîșni flaute, se vor dărîma lemnării putrede cu geamuri apăsate pe
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
facultatea sa dominantă, felul său de a-și anexa realul, cu multiplele sale înfățișări și metamorfoze. Pe de altă parte, poemele lui Emil Brumaru nu sunt altceva, la o analiză mai atentă, decât tot atâtea fragmente ale unui "discurs îndrăgostit", hrănit din fervori senzoriale și din voluptățile clipei de acum, aflată, nu de puține ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
mi-ai arătat că Aaron nu e de mine și nu e de ieri, cum nu e de azi și nici vorbă să fie de mîine, el are putere numai asupra păsărilor intrate în odihna ascultării, în timp ce tu m-ai hrănit cu carnea cețoasă de lup și cu cuvîntul viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
grădină sau măcar un vișin E un pește Care-și crește puii în gură, Lipsindu-se De cele ale hranei. Cum aș putea cu rugăciunea în gura mea cea păcătoasă Să cresc o sfoară de grădină Sau măcar un vișin Hrănindu-l doar cu luminate, Luminînde de cuvinte. Uitînd pentru o vreme De lume întrucît Așa cum ne spune Sfîntul Isaac Sirul "Cela ce de frumusețea rugăciunii s-a atins Va fugi de mulțime ca un asin sălbatic." Vîsla mea de acum
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
lucrurilor visate găsite-pierdute atlase geografice în deșerturi de căldură umană sufocant camerele de hotel copii după marii maeștri pe Fifth avenue muzee galerii licitații un van Gogh 50 de milioane de dolari 60 70 80 pasărea măiastră a lui Brâncuși hrănește cu ouăle ei de bronz deșertul Africii constantinopolele printre zgârie-nori catedralele și piticii în pantaloni scurți din cușcă unghiul se îngustează noaptea se aprinde cu făclii de beton cu splendoarea de artificii de 4 Iulie totul pentru ochi pentru curbura
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ieri fiind vineri, deci zi de post, fratele Ioan Alexandru, nu a venit la masă. În schimb, Ulvine, în mari forme, i-a adus cei patru pruncuți, i-a hrănit îndelung, iar la urmă i-a înșirat la bar, cocoțați pe scăunele verzi, și le-a dat să sugă pepsi cu paiul. Fratele, într-o chilie de la etaj, cu vedere spre mare, lucrează, bănuiesc, la acel Imne ale Dobrogei. Schivnicul
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
se pronunța categoric, în 1935, împotriva ambelor totalitarisme, într-un spirit vizionar: „Omenirea merge spre o suferință din ce în ce mai crâncenă, fie că va domina comunismul, fie că va domina fascismul, căci atât un regim, cât și celălalt, nu va consimți să hrănească (amara pâine!) decât pe omul care va abdica de la orice spirit de dreptate și va urla ca lupii.” Comentate pe larg ar merita și articolele despre Alexandru George și mai ales despre continuarea de către el, izbutită, a scrierii neterminate a
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
în iarbă sau prin cameră, ca pe niște firimituri le adun, parcă ar vrea să reconstituie marea pâine, marea pâine a istoriei mele. asculta aceeași muzică, respira același aer. când dorm, somnul meu îl odihnește, când mănânc, merindea mea îl hrănește. ce uit eu se depune în el, ține el minte, îmi soarbe emoțiile și le păstrează intacte, îmi cunoaște măsură oaselor, îmi ia tiparul creierului, când mă rânesc, simte durerea. el, admiratorul și administratorul meu perfect, zi și noapte e
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
stabilitatea", are un efect tămăduitor asupra bolii mintale a lui Pașadia, putem afirma că înmulțirea plecărilor către munte este în legătură cu înrăutățirea stărilor Craiului, datorate evident prezenței dușmancei. Femeia și muntele sunt așadar legați, dar într-o dinamică antitetică: prima se hrănește cu energiile Craiului, iar cel de-al doilea i le redă purificându-l. Lumea Vechiului Testament o regăsim și în imaginea finală a femeii: "Vrednică de marea sa străbună Iudita, Rașelica nu-și pierduse firea, își desprinsese părul din mâinile
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
rece care însuflețește femeia are nevoie de multe victime pe care să le sacrifice pentru a continua să ardă, dar și că, în esența sa rece, el este mult mai puternic și distrugător decât focul lui Pașadia, pentru că s-a hrănit cu focul tuturor bărbaților care l-au precedat și pe care "strașnica muiere" i-a distrus și "înglobat", luându-le "forța" și devenind din ce în ce mai de neînvins. Este cazul sărmanului Mișu, care apare lângă Rașelica la începutul romanului și în al
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
filosoful redă o afirmație interesantă a unui anonim din secolul al XVII-lea, după care dintre cele trei tipuri de focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă cu aripile sale goliciunea naturii, apărând în forma unei "fumée blanche", care ne amintește clar "flacăra rece" a Rașelicăi. Ulterior Gaston Bachelard însuși asociază arhetipul focului cu femeia, caracterizându-l ca o căldură care atacă lucrurile din
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
o mică parcelă bine hașurată. Era o perfidie fiindcă tratamentul care i se acorda cu o ipocrită stimă marca dependența și subordonarea. În jur rândurile intelectualității se răreau, se adevereau zvonurile despre arestări, torturi, deportări în lagărele de muncă. Suspiciunea hrănea atmosfera de panică, oricând sabia lui Damocles ar fi putut să-i despice și lui grumazul. După interdicția de a cerceta, de a comunica rodul explorărilor, de a răspunde la campaniile de defăimare dirijate tot de autorități nu mai era
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
noul local pe nume Corso. Peste drum de el cofetăria Nestor devenise de mult un elegant lăcaș apreciat de burghezia bucureșteană. Pe mine mă interesau, la acel ceas, apariția ultimelor romane ale scriitorilor prezentate în vitrinele librăriilor. Fantezia mea se hrănea cu subiecte iscate de lectura lor. Devenise pentru mine o hrană zilnică. Timpul meu se scurgea în ritmul nevăzut al ceasurilor petrecute în compania întîmplărilor înfățișate de autori în care acțiunile se desfășurau fie pe malul mării, la Balcic, fie
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
ageri ai criticii literare erai strâmtorat te-am înțeles băiețelul ăsta parcă fusese trimis la colț învățătoarea îi confiscase toate simțurile condamnându-l la moarte ce mare s-a făcut când te gândești că în toți acești ani s-a hrănit numai din umbră un trup de cămilă spânzurat de picioare în piața romană e dublul meu astral mady îmi tot vorbea despre el ce amiază saturată ce agonie în cerul gurii tale dumnezeule gata nu mai scriu un cuvânt ba
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]