329 matches
-
sau populare: Cititorul de Bernhard Schlink, basmul cules de Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Vântureasa de plastic de Marius Chivu, Rădăcina de bucsau de O. Nimigean, capodopere ale literaturii universale precum Moartea lui Ivan Ilici, de Tolstoi, Hruba și pendulul, de E.A. Poe, Ultimul capitol de Hamsun etc. În pseudo-sumarul cărții, sunt indicate peste 90 de nume de autori ale căror scrieri sunt aduse în discuție. Mai mult, analiza operelor literare alunecă adeseori în analiza criticii literare care
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
opt de ani", ca și scriitorul când a cunoscut-o pe Elena Sergheevna Șilovskaia, a treia sa soție, prototipul Margaretei. Ambii sunt blamați de sistemul comunist, împrejurare ce le provoacă o nevroză "estică", ambii fac gestul gogolian al arderii manuscrisului. "Hruba" în care e nevoit a se adăposti maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile de cârtiță" ale lui Babel, ca și camera cu pereți de plută a lui Proust și pivnița lui Kafka - fiecare din ele cu
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
se transformă într-o interminabilă aliterație. Cu excepția unor ligamente ale textului (inevitabilele conjuncții, prepoziții, adverbe și pronume), toate celelalte cuvinte încep cu litera h. De altfel, textul însuși se intitulează ironic Ora H: "Haidamacii Hadesului hâd, herțogii hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu efecte afrodisiace, în jur zăceau tratate de alchimie, alambicuri, retorte, balonașe, săruri, esențe, infuzii, tincturi. Cînd a ratat formula finală a scos
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
de Episcopul de Orléans, Thibault d’Aussigny. În „Epistolă către prieteni” (Epistre en forme de Ballade, à ses amis, 1461) Villon î-și exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici, în surghiunia cea mai grea,"(...) Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?"(trad. Dan Dănilă) </poem> Viața i-a fost salvată - posibil - prin intervenția tutorelui său, dar evenimentele care au urmat i-au
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
române să se retragă la Berezovca, abandonând pozițiile . „A rămas pe loc doar o companie din Regimentul 57 Mehedinți, alcătuită din 62 ostași și 3 ofițeri, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu. Acest mic detașament a luptat eroic, baricadat în hrube și case timp de 3 zile, până la revenirea camarazilor lor.” Trupele retrase se regrupează la Bulboaca, primesc întăriri - 2 batalioane și la 24 ianuarie, contraatacă. „Înaintarea spre Tighina se face pe trei coloane: În dimineața de 25 ianuarie, la ora
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
o să înceapă Mocnire surdă ca o apă, Venită dedesubt dinspre Scărișoară Apă de tot limpede și uioară Care să spele totul împrejur Să nu rămâie gâde sau fur Adus să strice crângul cel crud De dincolo de Abrud Unde ca-n hrubă de faur Dospesc comori păzite de minotaur” (p. 51). Cealaltă surpriză o oferă volumul Tinerețe fără bătrânețe, vivace retocmire pe versuri a basmului lui Ispirescu. Aici, Ion Bogdan Lefter e și mai precaut, indicând două posibile piste de lectură. Cea
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
furie neputincioasă o cale de salvare. Pentru el și pentru ei, în general. Astfel că scenele realiste, unele de un umor suculent, se împletesc cu proiecțiile fabulos-compensatoare, asociate de regulă cu propria poezie: „Unde sînt? Ce-am visat? - Sînt în hrubă/ escavat de o mînă de fier? În balon/ sau într-un frigider? - Scot capul/ dintr-un verde containăr ridicat/ de REBU la cer.// Mă dor toate. Îmi scîrțîie oasele./ Gunoierii mă privesc pe de-a-ntoarsele./ Sînt rău oare? Mușc? Sînt șomer
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
deznădejdea de a-și vedea și trecutul, și viitorul năruindu-se ca un decor de mucava. La naiba mor de sete mi-e foame dar mă omoară gândul să mă ridic din fotoliu să mă duc la bucătărie. Îngheți în hruba aia dar dacă dau drumul la căldură aerul va fi complet uscat nu mai am salivă în gură și nasul mă arde. Ce urâtă este civilizația. Sunt în stare să murdărească luna dar nu să încălzească un apartament. Dacă erau
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
în schimbul lui Francis. Sunt la mila lui. Fără parale nu te poți apăra ești mai puțin decât nimic zero barat. Ce fraieră am fost dezinteresată aiurită să nu-mi pese de bani! Trebuia să-i fac să plătească la greu hruba asta. Dacă aș fi rămas cu Florent m-aș fi ales cu o sumă frumușică. Tristan m-a îmbârligat sentimental mi-a fost milă de el. Si uite unde am ajuns! Umflatul ăsta care face pe micul Napoleon m-a
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
fie date peste cap și din care să iasă la suprafață doar marile freamăte ale iubirii, prieteniei și fidelității?” Dacă tentația absolutului ne proiectează în extazul sferelor celeste ce sfidează modesta condiție umană sau ne aruncă, dimpotrivă, în genune, în hrubele întunecate ale unor atrocități spirituale în care sălășluiește subumanul - simțul relativității ne ajută să ne întoarcem pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană a celui
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
Când zâmbea numai iadul Spre-ale morții cumplite splendori, Cînd netrebnic zăcea Leningradul Lângă multele lui închisori, Și-osândiții umpluseră firea De nagaică mânați și ocări Și cântau ne-ntrerupt despărțirea Ca un bocet sirenele-n gări. Ne gonea steaua morții prin hrube Și sărmana Rusie gemea Pângărită de negrele dube Și ciobota cu sânge pe ea... I Te-au luat când e rumenă zarea, Te-am condus ca un dus peste veac, La icoană scădea lumânarea Și copiii plângeau în iatac. Rouă
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
altminteri repulsive, alcătuiri lucrate din șpan, baligă și rumeguș, încredințat că geniul și forța ei sînt retragerea, replierea. Ea "incendiază otrăvește pustiește totul în urma ta / apoi - deodată - scăldată în ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-a fost scris să trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-a fost scris să trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
cum nici holera printre sfinți sau orbul peste creste./ un tavan negru prăbușit pe suflete zdrobite/ plutind haotic în alcool și luciri de pirite;/ un teasc (ai zice) șiroind de băuturi alese: /muscat de inimi sîngerii și nadă la mirese" (hruba noastră cea de toate zilele șde sub muzeul literaturii de cearăț). Sînt filele unui jurnal al boemei ce trece peste delimitările dintre zi și noapte, nesatisfăcut de expresia sa în stih și revenind, în consecință, cu note explicative în josul paginii
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
petrece un lucru, o dată ajuns acolo, afli că se va întâmpla un cu totul alt lucru... în loc să cinezi, de pildă, cum ți s-a făgăduit, la o mănăstire cuvioasă, cu vin bun și bucate călugărești, vei lua cina într-o hrubă din oraș foarte veche și adâncă, de câteva secole, fără geamuri, în care toată lumea fumează și unde îți va cânta la ureche un taraf greu, cântece populare; iar în loc de cele sfinte, de cădelnițe, de icoane străvechi preasfinte ori de evanghelii
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
secole, fără geamuri, în care toată lumea fumează și unde îți va cânta la ureche un taraf greu, cântece populare; iar în loc de cele sfinte, de cădelnițe, de icoane străvechi preasfinte ori de evanghelii, ți se vor arăta cârligele înfipte în pereții hrubei adânci, istorice, și de care atârnau probabil osândiții... Petrecere, nu zic, formidabilă. Și pentru a cărei romantică, haiducească idee, le sunt recunoscător amabililor amfitrioni. La fel cum a fost și cu ce trebuia să se petreacă a doua zi dimineața
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
aia am și pus poza pe carte, pe Voința de putere, poza acelui tînăr, care este dintr-o subterană lungă, de neînțeles pentru majoritatea. Subterana mea, nu a unui oarecare, o subterană plină de desene de Goya, de demențe, de hrube halucinante și terifiante, în acea perioadă. Ca și în perioada cealaltă, cînd m-am certat cu șeful statului și am stat iarăși douăzeci de ani. În acea perioadă, cînd toți prietenii mei m-au părăsit. Cînd chiar congenerii, ca Nichita
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
în "off" (dar poate nu e de prisos, dată fiind confuzia generată de unele știri de presă, creatoare de false glorii); pentru că nu e totuna să joci în prim planul atenției generale, sau să joci, neremarcat de nimeni, într-o hrubă, undeva la loteria "off"-ului - deși e vorba, aici, de o splendidă nebunie, dacă nu chiar de esența, nemuritoare, a teatrului... Dacă, din masivul "off", am văzut doar un spectacol de Alain Timar, cu "Scaunele" lui Eugen Ionescu (jucat în
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
2006) și V. (2006). Prada din noaptea asta, al cărei nume va fi Vladimir (sau Ilia, Serghei, Nikolai, în funcție de toanele doctorului), se strecoară grijulie înspre intrarea în pivniță. Deschizătura asta cu margini neregulate ar trebui să-l conducă într-o hrubă adîncă și sigură. Are amintirea sau reflexul unei bezne asemănătoare, în care a scăpat de un setter irlandez care mirosea a fum de mangal și ataca instantaneu... altă dată a scăpat de o ceată de copii, recent de o explozie
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
în orice alt text, singurătatea bîntuie și neliniștește. Acțiune, non-acțiune. Dialog -scurt, incisiv, iritat -, evadări în monolog. Privirea către sine, către interior. Relația interior-exterior, la propriu și la figurat, este axul central al piesei. Închiși ca într-un fel de hrubă, ca într-un demisol prost luminat, cu ferestre cocoțate și deloc generoase, Hamm și Clov își mănîncă viața și timpul. Se devorează, încet, unul pe celălalt, așa cum ei înșiși sînt înghițiți de timpul care trece. Manierele diferă, oarecum. Primul, orb
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
ci că și-a trăit propria tinerețe într-un alt Singapore, o locuință bucureșteană de boem, căreia împreună cu prietenii i-a dat numele cu pricina. într-o poezie, sugestiv intitulată Generație singaporeană, Tudor George își lămurește, de altfel, cititorul: „în hruba noastră zisă „Singapore”-/ O navă eșuată-n bulevard-/ Ne-am petrecut damnați, atâtea ore/ Cu pâlnia lui Bachus pe stindard!” în perioada la care ne referim, dar mai ales după 1980 poetul boem retrăiește, în amintire, frumoasele zile ale tinereții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că de-atunci în fiecare noapte a solstițiului de vară cînd focul verde ardea-n piața urbei spartani inocenți cu zîmbete de morți furau neveste tinere din orașul vecin iar frustrații veneau la noi înarmați pînă-n dinți. Căutîndu-și răpitele prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
și încheiată pînă la penultimul nasture. Uite-așa îți vorbesc despre lumina rece a lunii care se aruncă in venele mele cu viteza mercurului și-mi înfierbîntă corpul de dinăuntru spre în afară și aprinde pe rînd toate becurile în hruba asta pustie unde îmi fac veacul ca o mîță sortită să piară. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în apartamentul tău n-aș putea sta mai mult de o zi, exact atît cît ți-ar trebui să-mi
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
mai întâmplat!? Nu s-a-ntâmplat nimic, nimic, scutură capul Cerboaica. Sssst, îl rugă iar, strângându-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se-ntreba dacă nu visa, era mort de somn, dormea și, prin vis, o confunda cu Irina sau cu altcineva, dar în nici un caz nu era cumnată-sa! Ce să caute cumnată-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]