315 matches
-
tot de basmele noastre vechi au fost purtați prin locurile astea? Eu tare aș dori, ca ei să plece și să ne lase în pace. - Hmm! Nu ești singurul, care ar dori, să se întâmple asta, numai că acei hultani hulpavi nu se dau duși, de bună voie. Vor să stoarcă munților și băilor ultimul gram de aur, chit că vor răscoli după el, până în măruntaiele pământului și vor trezi până și morți din somn, murmură ca pentru sine faurul. Aceia
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
a Treia, nici primăvara n-ar mai fi venit sau cine știe ce altă calamitate naturală ne-ar fi putut ajunge. Vă-nchipuiți așadar ce mare era veselia și ușurarea când dădea unul dintre noi semnalul că ar fi găsit poiana visată. Hulpavi ne repezeam la ghiocei, culegând în frenezie, alergându-ne printre pomi, cățărându-ne pe crengi, zburdând ca mieii, făcând tumbe și chiuind mai abitir decât jivinele pădurii. Cred că dacă n-am fi știut că ghioceii sunt otrăvitori, de bună
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
floare în floare - mici fluturi Ce-mpart tuturor colorate săruturi; Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet. Aduceri-aminte, veniți către mine, Croiți-mi o punte spre cerul albastru, Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru, Ca negrul cel hulpav să nu mă domine! Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Aduceri-aminte se zbat arzătoareîn roua de lacrimi, în suflet, în minte;Din neguri apare copilul cuminteCu sufletul plin de lumini zâmbitoare.Cu tălpile goale prin iarba înaltăZburda precum iezii
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
din floare în floare - mici fluturiCe-mpart tuturor colorate săruturi;Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet.Aduceri-aminte, veniți către mine,Croiți-mi o punte spre cerul albastru,Să-mi vindec o rană cu-n licăr de astru,Ca negrul cel hulpav să nu mă domine!Pseudonim literar - Bonnie Mihali... VI. CĂRĂRILE INIMII, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Cărările inimii sunt necosite Și-n umbră se-aștern, până-n magica zare; În roua de lacrimi au
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MOLIPSIRE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se înnoptează-n sânul tău hulpav Și-atavici gură cască ne privesc pe sub sprânceană, ca un lup bolnav, Ca să ne molipsească de firesc. Îți curge-un fluviu-n pântec și nu lapte. În pat se ghemuiește noaptea oarbă. Se furișează ca un vechi descântec, Fiorii așteptării
MOLIPSIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371704_a_373033]
-
Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului DOAR O AMINTIRE... Mă las captivă gândurilor mele, suntem doar noi doi în necuprins... Ochii mei în lumina ochilor tăi s-au pierdut, gura mea-i hulpavă și tânjește după un nou și fierbinte sărut, mâinile-mi febril rătăcesc în căutarea brațelor tale de dor, și mă pierd în dorințe nestăvilite,nesfârșite, cândva, intens, de mine și de tine, trăite. Ai devenit umbra unei iubiri, o amintire
DOAR O AMINTIRE... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379200_a_380529]
-
jos. De curând, s-a făcut o capelă unde poate fi depus cel defunct. O mare ușurare pentru săteni care nu mai sunt nevoiți să suporte bârfa tuturor, mai ales a muierilor slobode la gură. Nimic nu scăpa privirilor lor hulpave - atunci când veneau la priveghi. Ce durere aveau ei sau ele? Mai mult îi ”rodea” curiozitatea, acea curiozitate răutăcioasă specifică omului ”mărunt”, lipsit de fărâma aceea de inteligență... să vină repede și să vadă cum e îmbrăcată răposata sau răposatul, cine
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
noi, e lege pentru ei? fărădelege că suntem popor bastard noi suntem mereu de vină și plătim năravul lor când de piele ne jupoaie lupul prefăcut în oaie dar noi așteptăm smeriți să ne-azvârle ce le cade printre ghearele hulpave ori prin strunga dintre dinți ca la niște proști cuminți niște frunze de sarmale și vreo câteva oscioare iar noi tragem la căruță ei se trag pe bulevard și sărim din lac în puț(ă) când o dau cu oiștea
CU OIȘTEA-N GARD de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374199_a_375528]
-
CÂND... de Nicolaie DINCĂ Când eu te strîng la piept, tu freamăți toată - O frunză-n vânt în hula dragostei - Și mintea-ți lași de dragoste purtată Spre lumi de vise cu miros de tei. Când mâna mea te pipăie hulpavă Și-ți gustă din căldură și parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții sub
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]
-
pieței (ca să cadreze perfect Domul), e dotat cu aparatul lui aparent fanat (știți care, cel cu... poalele-n cap), iar în momentul în care te-ai hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul sublin de data asta. Clic!... și fotografia unică-i gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de acolo). Un pictor avantajat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice că „misia poetică” s-a încheiat: volumul O beție cu Marx
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
dea cât mai multe definiții ale unor cuvinte cu totul banale (de exemplu, bolt, bark, sack*). De exemplu, un punctaj foarte bun au obținut cei care au scris pentru bolt „a fixa, a fugi cât te țin picioarele, a mânca hulpav, val de stofă, calul sare într-o parte, fulger” (Getzels și Jackson, 1962, p. 17). În cazul modurilor de folosire a obiectelor, copiilor li s-a cerut să descopere cât mai multe întrebuințări ale unor obiecte care, de obicei, au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fericire Însă, cablul are program toată noaptea. Iar Luke se trezește de multe ori ca să-mi țină companie. El Își scrie e-mailurile, iar eu mă uit la Prietenii tăi cu sonorul dat la minimum, iar Minnie suge la sînul meu hulpavă, de parc-ar fi cine știe ce copil Înfometat și amărît și n-ar fi mîncat doar acum o oră. Chestia cu copiii e că știu precis ce vor. Lucru pe care Îl respect foarte tare. Cum ar fi faptul că lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei și a rostirii” (Eugen Simion), proiectând cosmic derizoriul ființei umane, drama existențială. Ea devine tot mai mult lamentație solemnă și rugă imperativă. Ca eseist, B.
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și că partea păstrează nealterată esența întregului. A ocolit apoi toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ziulica de mare pe Iliescu și alții ca el, adică pe cei care nu doreau să distrugă economia ci doreau să o păstreze în continuare pentru poporul român. Și, Doamne, ce le mai sticleau peste hotare ochii hienelor, lingându-se hulpave pe bot când se gândeau ce ușor ar fi putut câștiga banii dacă ar fi acaparat energetica românească, telecomunicațiile, apa potabilă și industrială... Fiindcă fiecare om are nevoie de energie electrică, de benzină, de motorină, de apă potabilă la robinet
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și că partea păstrează nealterată esența întregului. A ocolit apoi toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel. Deși nu se auzea nimic, Sammler avea senzația că ceva lătra În continuu. Apoi Își dădu brusc seama că ceea ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că-și trădase prietenele, dar îl și dezamăgise pe John cu scrisul ei. Cel mai mare succes al ei era și cel mai jalnic efort, iar Alice s-a simțit de parcă râul își închidea undele peste ea. Curentul îngrozitor și hulpav o trântea de fundul bolovănos, îi umplea plămânii, o sufoca. Devenise la fel ca bunică-sa: se lăsase cotropită de cuvinte. O mamă poate ? a întrebat-o Helena. Mama trăiește în Florida. Helena și-a lăsat capul pe-un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
jocuri și magazine ieftine, toate adunate În jurul unui cinematograf unde rulau filme vechi de trei luni. Îți era și greu să-ți imaginezi că aceasta ar fi o stradă principală. Suferise și ea o serie de schimbări, căci orașul Înghițea hulpav din ce În ce mai mult. Și aici strada principală fusese concepută destul de frumos și nu chiar lipsită de naturalețe. Peste drum se afla În construcție un supermagazin cu garaj la subsol. Nu avea aici un rost să mă tot Întreb dacă era pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor. Baba, ieșită și ea până-n prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]