1,441 matches
-
Dunărea. Încă din cele mai vechi timpuri, peninsula a fost o adevărată cale de trecere pentru feluriții invadatori. Începând cu Achenii și Dorienii din perioada anilor 1000 î.h. și continuând cu Ilirii, Celții și Romanii, urmați de hoardele de Huni, toți aceștia cotropind teritorii, comițând abuzuri și masacre asupra populației. În acest conglomerat de invadatori, trebuie să remarcăm prezența neamului Trac, singurul poate care nu a manifestat o fire de cotropitor. Se poate spune, deci, că existau toate premisele pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
poezie canadiană de limbă franceză, pref. trad., București, 1976 (în colaborare cu Ursula Șchiopu); Antologie de poezie vietnameză clasică și contemporană, pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Liliana Blajovici-Liciu); R. M. Rilke, Poemele franceze, pref. trad., Timișoara, 1984; To Hun, Poeme, București, 1987; Horváth Imre, Noi doi în oglindă, pref. trad., București, 1988; Antologie de poezie chineză modernă și contemporană, pref. Zou Difan, București, 1990 (în colaborare cu Ioan Budura). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Lirica și speciile minore, GL, 1963
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
din vechile orașe ale Daciei a mai dăinuit, în condiții modeste, până în secolele V-VI, pe locul și în apropierea orașelor romane de odinioară. Persistența populației daco-romane în vechile orașe provinciale este dovedită, în unele locuri, cel puțin până la invazia hunilor în Europa centrală (după 375), iar în altele se întâlnesc vestigii din secolele V-VI. În Dacia, în fiecare oraș, s-au aflat urme de locuire rustică sau rusticizată (ruralizarea vieții urbane), după 275. Există o continuitate de viață în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Slăbită încă de la mijlocul secolului al III-lea și încetinită după părăsirea Daciei, circulația monetară din nordul Dunării a cunoscut o puternică înviorare, în prima jumătate a secolului al IV-lea, sub împăratul Constantin, și s-a menținut până la invazia hunilor, în 375, apoi a slăbit din nou. Privite în ansamblu, monedele sunt răspândite pe întreg teritoriul daco-roman, de la Dunăre până pe cursul superior al Oltului și de la Tisa la Carpați. Bogate și numeroase sunt monedele și tezaurele descoperite în Banat, 5500
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, ceea ce denotă că autohtonii le acceptau ca mijloc de schimb. Ele se găsesc frecvent în fostele orașe și castre, în așezări rurale romane și în cimitire autohtone. O înviorare a circulației monetare se produce în Dacia după prăbușirea puterii hunilor, în anul 454, și mai ales pe timpul lui Justinian (527-565). Circulația monetară la sud de Carpați este legată de revenirea stăpânirii romano-bizantine sub Constantin și Justinian (secolele IV-VI) monedele aparțineau populației daco-romane, mai ales cele aflate la nord de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această zonă până în anul 602. Orașele Daciei romane, o subliniem și în acest context, nu au fost distruse de barbari, ci au decăzut încetul cu încetul, dar viața urbană romană s-a păstrat în nordul Dunării, cel puțin până la venirea hunilor. Așezările sătești cu inventar specific, modest, indică persistența populației țărănești daco-romane. Criza economică și politică pe care a traversat-o Imperiul, în secolul al III-lea, a fost trecătoare, nu s-a dovedit decisivă pentru soarta lui, deoarece va cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Traiane. Timp de trei secole (IV-VI), singura monedă care circula în fosta Dacie, la sud și est de Carpați, precum și în Transilvania era cea romană, economia imperială recucerise Dacia, civilizația romană predomina pe teritoriile ei. Și în vremea năvălirii hunilor (375-454), economia romană continua să domine în Dacia monedele sunt frecvente. În vremea goților și hunilor, negustorii romani pătrundeau nestingheriți până în Transilvania și Moldova, în nordul Dunării. Cetățile romane din nordul Dunării apărau o populație care, economic și cultural, aparținea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și est de Carpați, precum și în Transilvania era cea romană, economia imperială recucerise Dacia, civilizația romană predomina pe teritoriile ei. Și în vremea năvălirii hunilor (375-454), economia romană continua să domine în Dacia monedele sunt frecvente. În vremea goților și hunilor, negustorii romani pătrundeau nestingheriți până în Transilvania și Moldova, în nordul Dunării. Cetățile romane din nordul Dunării apărau o populație care, economic și cultural, aparținea Imperiului. Suveranitatea Imperiului, în secolele IV-VI, în Dacia, nu se exprima prin guvernator și o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Jos. Astfel, în anul 332, goții sunt supuși și în 334, sunt învinși sarmații, la fel în 358. Abia în 378, goții au atacat teritoriile și garnizoanele din sudul Dunării, iar împăratul Valens în urma înfrângerii de la Adrianopol și a invaziei hunilor, după 375, a pierdut sudul Daciei. Din acest moment (378) și până la Justinian (527-565), imperiul a întreprins doar mici cuceriri episodice în nordul Dunării, ca rezultat al războaielor dintre romani și neamurile germanice. Fortificațiile romane de pe malul stâng al Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca rezultat al războaielor dintre romani și neamurile germanice. Fortificațiile romane de pe malul stâng al Dunării de Jos ridicate la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, au fost distruse între 435-448, de invaziile repetate ale hunilor lui Attila, instalați în Pannonia. Practic, apărarea romană de pe Dunărea mijlocie și de Jos a fost desființată, tot acum se produce o întrerupere temporară a legăturilor dintre romanitatea nord italică și iliro-pannonică, pe de o parte, și cea din nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
etnică a creatorilor și purtătorilor ei, elementele caracteristice care s-au perpetuat au devenit bun comun al conglomeratului etnic în ansamblul lui. Populațiile din cadrul acestei culturi aveau legături cu romanii.22 Dominația goților a fost înlocuită, după 375, cu autoritatea hunilor, dar caracterul celor două stăpâniri era total diferit: goții erau sedentari și locuiau în așezări stabile, practicau agricultura, creșterea vitelor și meșteșugurile, iar hunii nomazi erau interesați doar de încasarea dărilor de la locuitori. Liantul gotic, odată dispărut, a antrenat prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestei culturi aveau legături cu romanii.22 Dominația goților a fost înlocuită, după 375, cu autoritatea hunilor, dar caracterul celor două stăpâniri era total diferit: goții erau sedentari și locuiau în așezări stabile, practicau agricultura, creșterea vitelor și meșteșugurile, iar hunii nomazi erau interesați doar de încasarea dărilor de la locuitori. Liantul gotic, odată dispărut, a antrenat prăbușirea civilizației Sântana-Cerneahov. În urma destrămării Confederației hunice, după lupta de la Nedao (454), în întreg spațiul carpato-dunăreano-pontic, dominat nominal anterior de turanici, au început să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vreme, apoi l-a repus în scaun. Aici existau mai multe basilici creștine. După martirizarea Sf. Sava Gotul, în nordul Dunării, în 372, Sf. Vasile, arhiepiscopul Caesareii (Capadocia), a cerut osemintele acestuia lui Iunius Soranus, "dux Scythiae". Dar în urma năvălirii hunilor (375), vizigoții și-au căutat refugiul în sudul Dunării și s-au stabilit în Tracia. Dar aici, ei s-au revoltat și s-au dedat la atrocități, iar Valens i-a înfruntat la Adrianopol, în 378, dar a fost înfrânt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfruntat la Adrianopol, în 378, dar a fost înfrânt și ucis. În timpul său, Sciția Mică a beneficiat de construcții pe limesul dunărean și în cetățile de pe malul mării. Sub împăratul Teodosius (379-395), au continuat atacurile organizate de goți, alani și huni, ei au pătruns în Peninsula Balcanică, atacuri în urma cărora a avut de suferit populația din Scythia Minor, ca și cea din nordul Dunării. Atacurile barbare la frontiere au continuat și localități însemnate din Dobrogea sunt pustiite, precum Halmyris (Murighiol), aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
frontiere au continuat și localități însemnate din Dobrogea sunt pustiite, precum Halmyris (Murighiol), aflat aproape de Istru (Dunăre), au loc lucrări de întreținere a fortificațiilor și drumurilor. După 395, vizigoții pleacă spre Italia sub conducerea lui Alaric, dar în locul lor apar hunii, care sub conducerea lui Uldis cutreierau teritoriile din nordul Dunării, de unde organizau incursiuni în sud. În Sciția Mică, ca urmare a prezenței hunilor, este întărit limesul, iar flota imperială a pătruns pe Dunăre. Hunii organizează în această zonă acțiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fortificațiilor și drumurilor. După 395, vizigoții pleacă spre Italia sub conducerea lui Alaric, dar în locul lor apar hunii, care sub conducerea lui Uldis cutreierau teritoriile din nordul Dunării, de unde organizau incursiuni în sud. În Sciția Mică, ca urmare a prezenței hunilor, este întărit limesul, iar flota imperială a pătruns pe Dunăre. Hunii organizează în această zonă acțiuni de pradă, pe vremea când Tomisul era condus de episcopul Teotim I, prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Alaric, dar în locul lor apar hunii, care sub conducerea lui Uldis cutreierau teritoriile din nordul Dunării, de unde organizau incursiuni în sud. În Sciția Mică, ca urmare a prezenței hunilor, este întărit limesul, iar flota imperială a pătruns pe Dunăre. Hunii organizează în această zonă acțiuni de pradă, pe vremea când Tomisul era condus de episcopul Teotim I, prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul romanilor", pentru faptele sale de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezenței hunilor, este întărit limesul, iar flota imperială a pătruns pe Dunăre. Hunii organizează în această zonă acțiuni de pradă, pe vremea când Tomisul era condus de episcopul Teotim I, prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul romanilor", pentru faptele sale de sfințenie creștină. În Sciția Mică, hunii conduși de Attila (434-453) s-au așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pradă, pe vremea când Tomisul era condus de episcopul Teotim I, prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul romanilor", pentru faptele sale de sfințenie creștină. În Sciția Mică, hunii conduși de Attila (434-453) s-au așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin la Dunărea de Jos, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prieten cu Sf. Ioan Gură de Aur, admirat de barbarii huni din jurul Istrului, pe care-l numeau "Dumnezeul romanilor", pentru faptele sale de sfințenie creștină. În Sciția Mică, hunii conduși de Attila (434-453) s-au așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin la Dunărea de Jos, sub împăratul Leon I (457-474), un șef hun, Dengizik, este învins de romani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faptele sale de sfințenie creștină. În Sciția Mică, hunii conduși de Attila (434-453) s-au așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin la Dunărea de Jos, sub împăratul Leon I (457-474), un șef hun, Dengizik, este învins de romani. Înfrângerea hunilor a provocat un reviriment al ostrogoților, care aflați în exod în sudul Dunării, în Moesia, se îndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezat ca foederati, în timp ce alți huni împânzeau malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin la Dunărea de Jos, sub împăratul Leon I (457-474), un șef hun, Dengizik, este învins de romani. Înfrângerea hunilor a provocat un reviriment al ostrogoților, care aflați în exod în sudul Dunării, în Moesia, se îndreptau spre Italia, în 488, unde au constituit un regat propriu. Plecarea neașteptată a ostrogoților ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
malul stâng al Dunării și Tracia. După înfrângerea lor de către gepizi, în 454, la Nedao, multe enclave de huni se mai mențin la Dunărea de Jos, sub împăratul Leon I (457-474), un șef hun, Dengizik, este învins de romani. Înfrângerea hunilor a provocat un reviriment al ostrogoților, care aflați în exod în sudul Dunării, în Moesia, se îndreptau spre Italia, în 488, unde au constituit un regat propriu. Plecarea neașteptată a ostrogoților ar putea fi rezultatul apariției la Dunărea de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
presiunile bulgarilor pe linia Dunării au dus la slăbirea apărării bizantine, bulgarii s-au stabilit chiar în sudul Dunării. În urma atacurilor din 493-505, mulți bulgari sunt primiți în Tracia, dar nemulțumiți de suprimarea subsidiilor, ei s-au revoltat ajutați de huni și localnici. Nemulțumirile sociale aveau o coloratură religioasă: revolta era condusă de un ofițer, Vitalianus, între 513-514, fiind amenințată chiar capitala Constantinopol. Trupele bizantine sunt înfrânte la Acres Castellum-Caliacra (sudul Dobrogei), iar Vitalian asediază Constantinopol pe mare, dar flota sa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este distrusă de "focul grecesc". După moartea lui Anastasius, succesorul său, Justin I (518-527), înfruntă la Dunărea de Jos un nou pericol, acela al slavilor (vezi cap. 5). Anții, un trib slav, trec Dunărea, dar sunt masacrați de bizantini. Deși hunii, slavii și bulgarii au continuat să atace și să jefuiască în Sciția Mică, s-au construit fortificații noi. Noul împărat, Justinian (527-565), și-a îndreptat atenția spre frontiera de nord-est a Imperiului, făcând apel la serviciile unui comandant capabil, Comentiolus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]