274 matches
-
sunt în măsură să demonstreze că reflexivitatea care nu-l duce pe făptaș în fața legii este inoperantă sub aspect moral. Nu întâmplător, morala reflexivă a eroilor tragediilor antice nu eludează morala tranzitivă, în ciuda nevinovăției cu care au căzut ei în hybris, așa după cum i-a fost fiecăruia scris, date fiind căderile neamului din care venea. Corul antic îi plânge pe Oedip, pe Creon și pe Oreste, dar nu-i absolvă de pedeapsă, deși este convins că autopedeapsa e infinit mai greu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
îi plânge pe Oedip, pe Creon și pe Oreste, dar nu-i absolvă de pedeapsă, deși este convins că autopedeapsa e infinit mai greu de îndurat. El știe că echilibrul pierdut nu poate fi restabilit câtă vreme cel căzut în hybris nu-și asumă responsabilitatea pentru faptele sale și sângele vărsat de el plutește încă asupra tuturor. La rândul ei, doctrina creștină nu-l absolvă pe Iuda pentru că, după ce l-a vândut pe Iisus pe treizeci de arginți, a reflectat asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
mult nu-mi doresc", scrie despre ea Holderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulți oameni n-o caută și n-o râvnesc, pentru că ea îi poate distruge. A trăi ca zeii, fie doar și pentru o clipă, e un hybris care se plătește. Bineînțeles, nu aceasta e fericirea din "Declarația drepturilor omului". Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca fiind bunul suprem al vieții, se are în vedere un cu totul alt sens al cuvântului, mult mai "sociologic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
denaturată, o regină ultragiată, o magiciană decăzută din castă și de aceea pedepsită exemplar, sau a fost pur și simplu o femeie care a iubit enorm (monstruos) și care tocmai prin iubirea ei uriașă a declanșat o formă neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și le publici, așa cum a făcut Eliade cu Histoire des idées et des croyances religieuses. Există, în profesoratul reușit, devenirea întru devenire bună a culturii, așa cum există o devenire întru devenire bună a speciei, de pildă aceea pe care, cu hybris-ul fecioriei, Danaidele au refuzat-o, fiind pedepsite să trăiască devenirea întru devenire proastă, simbolizată de umplerea butoaielor fără fund. Ceea ce voiam deci să vă spun, referindu-mă la Heidegger, este că în filozofie, dacă nu ajungi la situația lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va putea să-i pună la adăpost pe cei dragi : Dacă un pericol pândește, eu voiesc/ Să-l știu și prin rostirea-i pe-ai mei să-i scap de dânsul (I 1). Dorința de a ști cele ascunse muritorilor, hybris insolit, se împlinește brusc și în primul moment Casandra realizează doar iminența unui dezastru : Simt ca o forță nouă ce-n mine a pătruns... / [...] O vai, nenorocita, ce văd și ce simțesc ! (I 1). După ce îi arată că puterea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miturile în raport cu ceea ce l-a învățat istoria, supunându-le întrebărilor celor mari, cu care paideia și Kalokagathia familiarizaseră pe greci și ajunge la cunoașterea adâncă a sufletului omenesc și a dezordinilor produse din cauza imperfecțiunilor relațiilor umane, a hamartiei ori a hybris-ului (p. 36). Zoe Dumitrescu-Bușulenga cercetează pe rând tragediile lui Sofocle. Fără a crea tipologii stricte, descifrând diversitatea nesfârșită a caracterelor, acestea descoperă felurite cauze ale suferinței omenești. Totuși, nu apar drept fragmente disparate, căci în fiecare autorul face viața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Odiseu determină tentativa lui Aiax de a-și ucide rivalii. Atena îi ia temporar mințile, astfel că el spintecă o cireadă de vite în locul dușmanilor, iar când realizează cele întâmplate se sinucide copleșit de rușine. Personajul se face vinovat de hybris, orgoliul nemăsurat al puterii fizice se confundă cu sminteala, mai ales că el dorește calitatea de erou împotriva voinței zeilor. Inapt să învețe lecția servită de Atena, Aiax nu e doar o victimă a divinității, ci reprezintă și un model
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prăbuși (p. 87). Spre deosebire de Aiax, Electra nu duce lipsă de scară reală de valori, aflându-se pe o treaptă mult mai înaltă de evoluție psihologică, morală și spirituală (p. 87). Pentru a-și îndeplini datoria față de tatăl ei, comite un hybris voit al jelei peste măsură, al violenței și urii, excesul ei suplinind limitele unei condiții vădite de inferioritate a femeii, și răspunde presiunilor cu o consecvență care ar putea fi taxată de monomanie dacă n-ar ascunde o luciditate salvatoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în Antigona și Penteu în Bacantele lui Euripide, Oedip aduce prorocului învinuiri sacrilege și intră în competiție cu el, invocând pretinse facultăți divinatorii. Dotat cu condiția omului reflexiv, a gânditorului prea încrezător în capacitățile de cunoaștere ale intelectului, el comite hybris-ul orgoliului spiritual : o minte prea iscusită omenească, lipsită de umilința cerută de zei poate trece barierele fixate de ei speței umane în cunoaștere (p. 129). Spre a menține balanța strictă a celor bune și a celor rele, cei de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un început de purificare prin suferință, o ipostază a sacrificiului de sine necesar pentru reinstaurarea domniei binelui (p. 149). Elogiul beznei în care s-a cufundat voit semnifică deplorarea încrederii excesive în luminile rațiunii de către eroul care și-a înțeles hybris-ul (p. 150). Comparatista observă analogia între traiectoria lui Sofocle și a unui ilustru succesor : ca și în Furtuna lui Shakespeare, în Oedip în Colonos, autorul la sfârșit de carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în cutezanța-i, să le înfrunte, și cât de limitate puterile omului (p. 158). Își înțelege altfel soarta, dându-și seama de abuzul săvârșit prin pedeapsa severă pe care și-a dat-o pentru fapte comise fără voie. Prin înțelegerea hybris-ului și condamnarea gravului exces, eroul căzut în beznă a aflat lumina și atinge, în final, o stare superioară (p. 160). Apoteoza lui oferă un model de depășire a condiției umane : puterea spiritului îi dă tăria de a înfrunta obstacolele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate de ginomorfice. A scris săpând în rădăcinile teologice, filosofice și antropologice ale patriarhatului. Căutând o Welthanschaung în care să se regăsească și „morphe” femeiască. Da, ea mi-a influențat parcursul intelectual așa cum o fac toți cei care suferă de hybrisul marilor maeștri sau al marilor maestre: mi-a zdruncinat din temelii prejudecăți bine așezate acolo de întreaga cultură andromorfică pe care, cuminte, mi-am însușit-o. În acest sens datorez destule Ancăi Manolache și pionieratului său în feminismul creștin ortodox
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și, în același timp, cu emfază m-au angoasat realmente. Nu sunt o apărătoare înveterată a animalelor, dar nici o jupuitoare ori scormonitoare de oase a lor. Am simțit însă că magazinul cu pricina era sfidător, că era un spațiu în hybris: că aveam de-a face cu o depășire a măsurii. Și mi-am închipuit ce chilipir ar fi fost să se vândă, la kilogram, cranii de ținut în bibliotecă. De fapt, de ce să mă mir? În 2000, când am străbătut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
intrat cu o forță înspăimîntătoare în țărâna care i-a primit cu totul și cu totul nepăsătoare. Poate cu o nepăsare mai mare decît aceea cu care primise pe toți ceilalți morți care nu se făcuseră vinovați de un asemenea hybris. Fiind un norocos, Șerban Pangratty privea cu mai multă indulgență agitația, fierberea celor care simțeau că s-a schimbat ceva adînc în viața lor, dar încă nu pricepeau ce anume s-a schimbat și de aceea continuau să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două-trei luni în urmă n-ai fi zis asta, ai fi refuzat chiar să vorbești sau să mă asculți. O faci acum pentru că ești obligat, ești la anaghie. Deci, din nou ești vinovat. E întocmai ca în tragediile antice. Un hybris, știi ce-i ăla, nu? O prea mare îndrăzneală, o prea mare cutezanță, n-o să mă apuc să-l explic acum. Un hybris trebuie pedepsit, trebuie rezolvat, trebuie trecut dincolo de el, pentru că altminteri situația anormală explodează și devine incontrolabilă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ești obligat, ești la anaghie. Deci, din nou ești vinovat. E întocmai ca în tragediile antice. Un hybris, știi ce-i ăla, nu? O prea mare îndrăzneală, o prea mare cutezanță, n-o să mă apuc să-l explic acum. Un hybris trebuie pedepsit, trebuie rezolvat, trebuie trecut dincolo de el, pentru că altminteri situația anormală explodează și devine incontrolabilă. Dacă nu se întâmpla acum, se întâmpla peste o lună sau un an, la fel sau și mai rău. Ba chiar te puteai căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, în timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acolo unde trebuie. Îmbinarea perfectă a ritmului rock cu vocile operei clasice s-a tradus într-un succes aproape monstruos. Cineva obiecta că Lloyd Webber aplică o rețetă; puritanii fiecărui gen ar zice că le amestecă impardonabil; esteții că face hybris. Succesul de public nu-i criteriu valoric, deși oamenii din showbiz par să-l situeze pe primul loc. Eu, să-l socotesc altceva decât „indicator de producție“, ar trebui să-mi pun ochelari de „critic“ și, făcând pe deșteptul, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu am să plec acum. Pleacă. Mai mică și mai tristă decât venise. Deschid albumul. Brusc. Așa cum deschizi o ușă din spatele căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]