271 matches
-
lovit de invidia celorlalți. Pentru a te eschiva, mai presus de orice, e necesar să încetinești ritmul vieții. Să devii slab. Să nu ieși în evidență în nimic din ceea ce faci. Nu trebuie să-ți forțezi destinul. Altfel sfârșești în hybris. Imperativ zalmoxian Alege increatul! Impotență Căzusem într-o stare de totală apatie amoroasă. Mi se întâmpla asta des până și cu Corinna. Mă întâlneam cu ea, în fiecare joi, într-o vilă aristocratică (martoră a celor mai ațâțătoare aventuri erotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
drepți dintre traci, îl venerează ca pe o divinitate omenească. Se presupune că lui Dionysos i-a fost hărăzit mormântul printre oameni și că el s-a întors de dincolo de mormânt ca să aibă, ca și Zalmoxis, o nouă viață. Metamorfisme Hybris-ul nu e deloc tolerabil: nu trebuie urmărită cu tot dinadinsul răsturnarea ordinii cosmice. Cei care fac astfel de încercări sunt metamorfozați și transformați în broaște, în păsări, în porci, boi sau pești. Adesea, ființele omenești sfârșesc prin a deveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Soarele și luna narează tragedia unei fete ce se sinucide, ca să se apere de efectele malefice ale unei posibile legături incestuoase cu fratele ei, soarele, care, cu toate împotrivirile și probele impuse, o cere insistent în căsătorie. Soarele comite un hybris, încălcând o cutumă a colectivității, dar și fata depășește măsura îngăduită condiției ei de muritoare, îndrăznind să-și ia singură viața. Ca s-o pedepsească, demiurgul o metamorfozează mai întâi în mreană și apoi în astrul nocturn. Acum cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trăiești” în veșnicia goală, unde totul e absolut neschimbat. Cucerirea nemuririi - a condiției arhetipale - nu generează, prin urmare, altceva decât dorința de a recupera limita condiției efemere. Eroul alege să trăiască în ciclul Marii Reîntoarceri și refuză nemurirea - iată un hybris surprinzător! Dar asta se-ntâmplă numai după ce a ajuns să-și atingă ținta cognitivă. Geții acceptă cu mare seninătate realitatea morții. Potrivit preceptelor propovăduite de Zalmoxis, să trăiești înseamnă să mori. Să nu mori, înseamnă să nu trăiești. Deci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă sustrag opresiunilor mondenității și sterilității. Roma mă constrângea la o micșorare continuă a puterilor eului, consumându-mi toate energiile creative pe traseele banalității zilnice, pe care nu puteam să obțin decât victorii efemere, în saloanele literare sau în alcovuri. Hybris E moartă. Acum știu. Adevărul mi-a apărut dinaintea ochilor cu repeziciunea unui fulger. Aia a preferat să se sinucidă decât să se mărite. Eu nu știu cum să mai continui acest jurnal. Mă scufund în întuneric. Sunt pustiu. Degradare În dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
demoniacului ca cealaltă fațetă a sacrului”<ref id=”29”>ibidem, p. 109</ref>, care în anumite condiții se revelează ca teroare, kratofanie, e o formă a mâniei lui Dumnezeu pentru cei care imită creația, o formă prin care săvârșesc un hybris. Descântecul se va transforma în bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și dragi, melcul. Atât Orfeu cât și „micul vrăjitor” pierd făpturi inocente, în momente importante ale existenței. Cântecul lirei și descântecul promit o împlinire a vietății iubite, dar totuși irealizabilă. Falsul demiurg din După melci și Orfeu sunt victime ale hybrisului dar constituie modele, Creatori. În cultura antică numai mitul lui Orfeu și filosofia lui Platon au dezvăluit relația dintre iubire și veșnicie. Mesajul orfismului este ca omul se poate salva prin credință, artă și iubire (figura 6). „În tot cazul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poate de ginomorfice. A scris săpând în rădăcinile teologice, filosofice și antropologice ale patriarhatului. Căutând o Welthanschaung în care să se regăsească și „morphe” femeiască. Da, ea mi-a influențat parcursul intelectual așa cum o fac toți cei care suferă de hybrisul marilor maeștri sau al marilor maestre: mi-a zdruncinat din temelii prejudecăți bine așezate acolo de întreaga cultură andromorfică pe care, cuminte, mi-am însușit-o. În acest sens datorez destule Ancăi Manolache și pionieratului său în feminismul creștin ortodox
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sunt în măsură să demonstreze că reflexivitatea care nu-l duce pe făptaș în fața legii este inoperantă sub aspect moral. Nu întâmplător, morala reflexivă a eroilor tragediilor antice nu eludează morala tranzitivă, în ciuda nevinovăției cu care au căzut ei în hybris, așa după cum i-a fost fiecăruia scris, date fiind căderile neamului din care venea. Corul antic îi plânge pe Oedip, pe Creon și pe Oreste, dar nu-i absolvă de pedeapsă, deși este convins că autopedeapsa e infinit mai greu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
îi plânge pe Oedip, pe Creon și pe Oreste, dar nu-i absolvă de pedeapsă, deși este convins că autopedeapsa e infinit mai greu de îndurat. El știe că echilibrul pierdut nu poate fi restabilit câtă vreme cel căzut în hybris nu-și asumă responsabilitatea pentru faptele sale și sângele vărsat de el plutește încă asupra tuturor. La rândul ei, doctrina creștină nu-l absolvă pe Iuda pentru că, după ce l-a vândut pe Iisus pe treizeci de arginți, a reflectat asupra
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Matei însuși, mort de ftizie pe altarul credinței sale. Filmul și romanul Gheorghe Vitanidis a modificat cronologia romanului pentru a servi mai bine scopului propagandistic, decongestionându-l de o serie de personaje precum Pavel, fie că acesta devenea redundant, fie că hybrisul său nu mai servea tezei. Punctul culminant al filmului îl reprezintă gestul de o cruzime nejustificabilă a lui Manicatide de a-și ucide caii de curse numai pentru ca aceștia să nu devină, odată cu naționalizarea, un bun obștesc. Este drept, Vitanidis
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
zeii nu lovesc oamenii fără motiv, atâta vreme cât muritorii nu transgresează limitele modului lor de existență. Dar e greu să nu încâlci limitele impuse, căci idealul omului este "excelența" (arete). Or, o excelență excesivă riscă să trezească orgoliul nemăsurat și insolența (hybris), ceea ce i s-a întâmplat lui Aiax, când s-a lăudat că va scăpa de moarte în ciuda zeilor, și a fost zdrobit de către Poseidon (Odiseea, 4, 499-511). Hybris-ul provoacă o nebunie temporară (ațe), care "orbește" victima și o mână
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arete). Or, o excelență excesivă riscă să trezească orgoliul nemăsurat și insolența (hybris), ceea ce i s-a întâmplat lui Aiax, când s-a lăudat că va scăpa de moarte în ciuda zeilor, și a fost zdrobit de către Poseidon (Odiseea, 4, 499-511). Hybris-ul provoacă o nebunie temporară (ațe), care "orbește" victima și o mână către dezastru 32. Aceasta înseamnă că hybris-uși consecința lui, ațe, sunt mijloacele prin care se realizează în unele cazuri (eroi, regi, aventurieri etc.), moira, partea de viață dată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
respecte o anumită dike. 32 Când Herodot (I, 32) pune să i se spună lui Solon: Știu că divinitatea este supusă invidiei și nestatorniciei", el critică mai ales neinteligența acelora care își uită condiția umană și se lasă dominați de hybris. Zeus și religia greacă profita de tot ceea ce poate da prezentul; tinerețe, sănătate, bucurii fizice sau prilejuri de a ne ilustra virtuțile. Aceasta este lecția lui Homer: să trăiești, total, dar nobil, în prezent. Desigur, acest "ideal" apărut din disperare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Acteon o asaltează pe Artemis, Ixion o atacă pe Hera etc.) și nu șovăie în fața faptei sacrilege (Ajax o atacă pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și Okeanos). Dar Herakles este eroul perfect, "eroul-zeu" cum îl numește Pindar (Nemeienele, 3, 22). Într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și Okeanos). Dar Herakles este eroul perfect, "eroul-zeu" cum îl numește Pindar (Nemeienele, 3, 22). Într-adevăr, el este unicul erou care nu are nici mormânt, nici rămășițe umane; el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
învingător; spre deosebire de Ghilgameș 48 Vezi, de asemenea, M. Eliade, Le mythe de l'eternel retour, cap. I. 49 Chiar Herakles; vezi sursele la A. Brelich, pp. 235 sq. Olympienii și eroii (cf. § 23) și de anumiți eroi greci, care în pofida hybris-ului lor nemăsurat au eșuat în eforturile lor către "nemurire". Figuri comparabile eroilor greci se reîntâlnesc și în alte religii. Dar numai în Grecia structura religioasă a eroului și-a găsit o expresie atât de perfectă; numai în Grecia eroii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și, în același timp, cu emfază m-au angoasat realmente. Nu sunt o apărătoare înveterată a animalelor, dar nici o jupuitoare ori scormonitoare de oase a lor. Am simțit însă că magazinul cu pricina era sfidător, că era un spațiu în hybris: că aveam de-a face cu o depășire a măsurii. Și mi-am închipuit ce chilipir ar fi fost să se vândă, la kilogram, cranii de ținut în bibliotecă. De fapt, de ce să mă mir? În 2000, când am străbătut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
acolo unde trebuie. Îmbinarea perfectă a ritmului rock cu vocile operei clasice s-a tradus într-un succes aproape monstruos. Cineva obiecta că Lloyd Webber aplică o rețetă; puritanii fiecărui gen ar zice că le amestecă impardonabil; esteții că face hybris. Succesul de public nu-i criteriu valoric, deși oamenii din showbiz par să-l situeze pe primul loc. Eu, să-l socotesc altceva decât „indicator de producție“, ar trebui să-mi pun ochelari de „critic“ și, făcând pe deșteptul, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
se referă doar la enunțul "Zi-i și d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc", ci la întreaga secvență care descrie călătoria de până atunci a lui Harap-Alb. El proiectează asupra spațiului ficțional imaginea unei lumi a hybris-ului, în care copiii plătesc pentru păcatele părinților, și atinge astfel un aspect antropologic fundamental, de multe ori trecut cu vederea: faptul că, în esență, mobilul inițial al călătoriei eroului (ca urmare a poruncii tatălui) e pasibil de hybris, din moment ce
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a hybris-ului, în care copiii plătesc pentru păcatele părinților, și atinge astfel un aspect antropologic fundamental, de multe ori trecut cu vederea: faptul că, în esență, mobilul inițial al călătoriei eroului (ca urmare a poruncii tatălui) e pasibil de hybris, din moment ce Harap-Alb urma să o pețească pe una dintre verișoarele sale. De aceea, deplasarea dorinței erotice a personajului către fiica împăratului Roș nu e întâmplătoare: căsătoria finală a celor doi semnifică nu doar evitarea unuia dintre păcatele capitale ale societăților
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
este acel Weltanschauung raționalist-științific, cealaltă e tradiția creștină. Ambele au anumite defecte. Prima nu numai că se împiedică în termeni etici generali, dar și generează multe dintre pericolele contemporaneității. Nu e exagerat să vorbim despre "patologiile rațiunii" și despre un "hybris al rațiunii". De aceea, raționalismul secular ar trebui să accepte un control de corecție, o strunire din partea valorilor religioase. Rațiunea trebuie să accepte avertismentele asupra limitelor sale și să se arate gata să asculte de marile tradiții religioase ale omenirii
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
implică logic ideea că omul trebuie să stăpânească și să transforme natura. Dimpotrivă, Dumnezeu știe de ce avem nevoie și ne oferă toate cele necesare. A încerca să transformi natura, adică ceea ce a creat Dumnezeu, este o formă de îngâmfare, de hybris. Natura nu este sacră, ar fi o susținere comună filosofiei vechilor greci și teologiei creștine. Bacon a propus transformarea naturii, a Grădinii Edenului, nu pentru că viza subminarea ideii că natura este prea sacră pentru fi atinsă, ci pentru că omul este
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
două coloane de piatră, însă numai cât să se pneumatizeze de aerul unei perfecțiuni extrem de fragile. El îi împănă saltul cu încredere în sine, ajustându-i apoi circumstanțial măsura exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și binecunoscutul hybris monarhic. La apexul curbei extatice, în punctul de maximă instabilitate, trupul suveranei se încredința din ce în ce mai domestic unor prelungi rigidizări - redescoperite fidel cu mult mai târziu de Bernini în Extazul Sfintei Tereza de Avila; prin brațele meșterului, piatra înconjură astfel duios
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]