19,061 matches
-
cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba și poveștile și viețile iarba n-a mai dat colț n-a mai spart asfaltul n-a mai răsturnat mașinile din parking florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată, pe sub stratul de iarbă în afânatul, mult afânatul pământ râme fără culoare își dezmiardă plictisul digerând știri politice în chiar mijlocul grădinii câinele meu care a murit de un an se mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
-i mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac. Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț, însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea, asemenea silnicii sunt mai rare
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne, veșmântul gol al celei ascunse în lumina ta este aninat de-o cruce! Firele nu mai țin, nodurile s-au slăbit. Doamne, în umbra ta mi se sapă groapa și se așează în ea veșmântul gol, la
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Emil Brumaru E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund C-un picioruș tremurător în iarbă, Sub pălăria căruia mereu se-ascund Gînduri ce-n zori de zi încep să-i fiarbă, Și aburii lovesc în fluturi mari Și-i amețesc și-i prind în moi spirale Prelinse-n jos spre frunzele de-arțar Lin putrezind
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
ouăle în Joia Mare. Deasupra lor vor răsuna apoi cele mai tainice și trainice cuvinte ale anului HRISTOS A îNVIAT! ADEVARAT A îNVIAT! Și același băiat e acum în stupina Mânăstirii Și înmulțește rugăciunile peste ceara lumânărilor, peste albine, peste iarbă, peste stele și lume după rânduiala gramaticii sufletești. El cel care cunoscuse tăcerea cea zămislitoare Și tihna din cuiburi și de sub aripi Și ținuse postul tăcerii în Sfântul Munte își meșterește acum Din lemnul unui stup străvechi O cruce. Poveste
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi văd doar privirea furișându-se afară, dispărând către docuri, către gura lagunii, neobosită, țesându-se-n
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
celor de-acasă, rămași mai bătrâni între ziduri. Urma, în care-ți strecori piciorul și-l retragi zimțuit de ispite. Noaptea ca o limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al cincilea anotimp) pe masă nu lăsăm decât bănuțul cu pajura căzută în cenușă - soarele pentru lumea nouă suntem balanța oarbă pe care se desăvârșesc diminețile în noapte și alte câteva rozătoare ce-
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al cincilea anotimp) pe masă nu lăsăm decât bănuțul cu pajura căzută în cenușă - soarele pentru lumea nouă suntem balanța oarbă pe care se desăvârșesc diminețile în noapte și alte câteva rozătoare ce-așteaptă încă fericite
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un sfârc hemoragic: vezuviul o pune în mișcare începe mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
din adânc. De mână amândouă, două crengi răsucite în timp, prin bătălia de iatagane, decapitate zâmbind. Cheie sub preș Trebuie să îmi spui cine ești. Cum ai lăsat familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai pe mal prin țipetele ierbii - și cum ai împăturit toate malurile, le-ai pus în portofel și ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile ființei. Toți am trecut pe acolo cu stânci, cu pietre, cu arbalete, pe
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
ce nu mai întreabă și tac când chiuvetele se înfundă cu pietre de la ficat oglinzile arată alte chipuri, cu care încă nu m-am învățat. Tăiat și cusut, cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o conservă cu mâncare de câine, pe care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
pată albă. Atât am observat în timp ce s-a făcut nevăzut. Priveam pe geam. Grădina și curtea mi se păreau teritorii îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană neagră și creață, un exemplar foarte
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
și luptător, nu lasă nici un intrus să-i calce teritoriul. Străbate în pas alergător laturile grădinii delimitate de garduri și tufe crescute după placul lor, într-o devălmășie care îmi amintește de câmpurile copilăriei. Câte surprize nu mă așteptau prin ierburile înalte... Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul că nici nu mă bagă în seamă și că își văd mai departe, cu înverșunare, de războiul lor. Caut ceva să-i lovesc și din iarba abia crescută apuc o piatră pe care o arunc în ușa de metal a garajului. Un huruit se revărsă asupra grădinii. La auzul zgomotului asurzitor, corbii s-au oprit. S-au întors spre mine, m-au măsurat o clipă cu
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca o despicătură de stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat cu mâna întinsă și desfăcută ca să pot prinde pasărea, când am simțit
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat cu mâna întinsă și desfăcută ca să pot prinde pasărea, când am simțit ciocul ascuțit și ghiarele sfâșiindu-mi carnea mâinii drepte. Picuri mari de sânge cădeau pe iarbă și dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din tot corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase prin curți prin cotețe cerul oftând porcul digerat imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește iarba ucrainiană a mainimicului
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
lucruri se rezolvă cu un glonte și atîtea încă mai rămîn în așteptare ca noaptea ce visează dimineața și iubirea pe iubitul ei în brațe există gloanțe și există arme și trăgători s-apese există clipe minunate ce trec/ ca iarba cea nemuritoare juste sînt inimile în fața Cerului de unde ochi puzderie/ cît stelele mulțime stau/ peste creștete smerite lipite frunți/ înfierbîntate trupuri se caută/ mîna știutoare le îndrumă o adunare de ape se-nvolbură-n creier nu-mi dau nici o șansă
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
au adormit cu televizorul deschis ultima imagine înaintea somnului un bărbat în macferlan galben acoperindu-și fața cu palmele dar îndeajuns ca printre degetele ușor evazate să-i poți vedea totuși tapiseria. regele numai în cămașă și desculț alergând prin iarba înrourată printre cadavre și noduri de lână jumătate om jumătate ceață văzut ca printr-o foarfecă în genunchi lângă trupul neînsuflețit al prietenului de o viață. au petrecut cândva doar ei doi pe un țărm de mare o noapte întreagă
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]