465 matches
-
Ins) c) este dus de un asemenea val. „Istoria nu-ți ofer) pacea”, spune el. „Sentimentul c) ești m)turat de val și senzația de incertitudine În ceea ce privește viitorul te Împiedic) s) vezi lucrurile În perspectiv), oricare ar fi ea... Tr)iești clipă, f)r) nici o perspectiv), dar nu poți s) te smulgi clipei, s) o uiți. Nu poți s) te izolezi și s) nu citești ziare său s) nu asculți știrile de la radio s)pt)mani În șir, așa cum puteai s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
recent trei tineri. Ei au trecut frontieră sirian) cu arme și securi, cu intenția de a-si decapita victimele - dup) cum declara un terorist capturat. Teroriștii ameninț) totdeauna cu violența și adesea o și folosesc. Trebuie s) Înveți s) tr)iești cu zvonurile. Am auzit zilele trecute c) la Ierusalim fusese g)sit) și dezamorsat) Inc) o bomb). Prietenul meu Joseph Ben-David, profesor de sociologie la Universitatea Ebraic), m-a asigurat c) nu fusese nici o bomb), Ins) În aceeași zi În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mânt și a urca pe munte, dac) nu În ceea ce privește procesul de creație, cel puțin În privința unuia dintre modurile de a Înțelege o oper) de art). Pentru a ajunge la o asemenea Înțelegere, cea mai bun) preg)tire este s) tr)iești acel gen de sentiment pe care Il Încearc) un c)l)tor ce se trezește deodat) Într-un luminiș, În țară fluturilor coada-rândunicii sau lang) un apeduct, la poalele unui munte. Nu vreau s) spun c) aceasta este singura metod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
bolnavi de oftică (tusă cu înecăciune). Carne Cînd iese de la înviere, carne nu se mănîncă, pentru ca să nu deie lupii la vite. în ziua de nuntă, mirii nu mănîncă carne, ca să le fie corpul ușor, să aibă noroc și să tră iască ani mulți. Ca să fiarbă bine carnea de vită bătrînă, i se aruncă la fiert un cui de fier de ras. Carpen Cînd șezi lîngă carpen în timp de ploaie nu-i bine, că te trăsnește. Carte Nu mînca cu cartea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
eventual îi mai are, ca să fie trainici. De nu-i trăiesc copiii, pe copilul ce i-a mai rămas îl vinde pe fereastră unuia norocos la copii sau strînge peteci de la nouă case neprimenite, de face rochiță copilului, ca să tră iască. Cîrpele unui copil să nu se usuce la soare pînă nu e botezat, căci se pîrlește cînd va umbla prin soare. Copilul, pînă la botez, nu trebuie lăsat singur în casă, căci vine dracul și-l înlocuiește cu unul ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Hoții își crestează pielea degetului mic de la mîna stîngă și în crestătură pun un fir de iarba-fiarelor. Apoi lasă să se vindece rana. Degetul face minuni. (Gh.F.C.) Iarnă Lemnele care le-ai ars ziua își pun noaptea frunzele pe fereastră. Iască Cînd cuiva i se fură iasca*, îi mănîncă dihăniile vitele. Icoană E mare păcat dacă strici sau părăsești o icoană! Cel mai bun lucru e s-o iei într-o să rbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la mîna stîngă și în crestătură pun un fir de iarba-fiarelor. Apoi lasă să se vindece rana. Degetul face minuni. (Gh.F.C.) Iarnă Lemnele care le-ai ars ziua își pun noaptea frunzele pe fereastră. Iască Cînd cuiva i se fură iasca*, îi mănîncă dihăniile vitele. Icoană E mare păcat dacă strici sau părăsești o icoană! Cel mai bun lucru e s-o iei într-o să rbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare. Cînd icoana cade din cui așa, de la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fie amîndoi moi, să se lese unul după altul. La cununie se dă mirelui să mănînce un ou răscopt, ca să fie econom. După cununie, sara la masă, amîndoi mirii mănîncă dintr-un ou ouat de o puică întîi, ca să tră iască amîndoi nedespărțiți pînă la moarte. La Lăsatul Secului se mănîncă un ou la urmă, ca să pară postul ușor. La jumătatea Postului Mare se face înnumărătoarea ouălor, ca să nu se strice pînă la Paști. Vineri, în Săptămîna Patimilor, se roșesc ouăle
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe pușchea se capătă așa: unul în treabă și altul răspunde: „— Ce-ai pe limbă? — O pușchea. Cînd ai făcut-o? — Acum. — Ptiu, acum să pieie!“ Putină Să nu cînți pe vrana* de la putină ori de la poloboc, că-ți hu iești capul. Puț Cine face puț pe lumea asta are apă pe lumea cealaltă. Rachiu Rachiul vărsat din nebăgare de samă însemnează pagubă. Rai Cine moare în ziua de Paști merge de-a dreptul în rai, căci raiul în acea zi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
hîrb - obiect uzat hîrleț - pintenul iadeșului hlei - lut hluj - cocean hogeag - coș de fum hojma - neîncetat holeră - cătină hospă - hoaspă, coajă de graminee și leguminoase hui (a) - a vui huscă - bulgăre huți (a) - a legăna I iarba-fierului - plantă fantastică, rînduniță iască - ciupercă folosită la aprin derea focului inima căruței - bucată de lemn ce leagă osia din spate iță - fir de urzeală ce formează rostul la țesut izbitură - vînătaie î îmbărbura (a) - a unge fruntea, bărbia etc. îmbumba (a) - a încheia nasturele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
violente sunt obișnuiți cu acestea și au răspunsuri emoționale scăzute. În prezent, s-a ajuns până acolo încât știrile că un copil a tras focuri de armă într-o școală și a ucis colegi, profesori nu mai au aproape nimic iești din comun, fiindcă a fost auzită de prea multe ori în ultimii ani. Și totuși, astfel de evenimente stârnesc îngrijorare și ridică multe semne de întrebare asupra cauzelor care stau la baza comportamentului violent al copiilor, în special în ceea ce privește actele
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
dense, dar de dimensiuni mai mici. Dăm spre exemplificare primele patru strofe din Psihaion: Cu suflet cald și dulce, din pâine și din vin, Unesc abstractul suflet, pământului concret, în duh port limpezimea Olimpului Elin, Și-n trupul meu de iască, port fiere și oțet. N-am nume, despre mine, eu însumi știu puțin, Nici cine-mi vrea peirea, nici cine m-a născut Și împlinesc în lume un trist și greu destin Știind de toți și toate, să-mi fiu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai mult sau mai puțin limitată, în porțiunea centrală. În secțiune longitudinală, zona brună este sfărâmicioasă, de culoare albicioasă, mărginită de o zonă de lemn puternic brunificată care nu este încă dezorganizat (P. Galet, 1991). Lemnul degradat are consistența de iască, datorită aspectului și structurii dobândite. Când condițiile climatice sunt favorabile, îndeosebi în regiunile umede, apar fructificațiile celor două ciuperci responsabile de declanșarea bolii. Pălăria de Stereum hirsutum are aspectul unui mic evantai de culoare albă, cu dimensiuni de 1,0-1
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino Carracci 33 din Bologna au încercat să reînno‑ iască pictura printr‑o reîntoarcere la antichitate și la Renașterea matură. În opoziție cu frații Carracci, întâlnim pictura lui Caravaggio, care prin tehnica de clar‑obscur bogată în contraste de un naturalism surprinzător și de un puternic dramatism al sentimentelor, a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
mare dificultate, în ajutorul lui D. Băhnăreanu a sărit Ion Băhnăreanu, probabil frate sau rudă apropiată a acestuia care îl readuce, oarecum, pe linia de plutire dar degeaba, deoarece Filip Bujor mai toarnă o găleată de benzină peste focul de iască ațâțat de Toader Dițu spunând următoarele: „...lipsuri sunt că până acu nu sa reușit să ia ființă un cămin cultural după cum este în alte părți”, ș.a.m.d. Cu toate criticile primite din partea membrilor de partid (muncitoresc), Dumitru Băhnăreanu a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în bordei și în stînă dovedea o îndelungată uzanță, mereu aceeași, repetată ani și ani, din timpuri biblice, de cînd era el, Dumitru Ciuraru, Ciobanul. De mult apăruseră țigările și chibriturile, dar Dumitru folosea tot punga de tutun, amnarul și iasca. Făcea țigări numai din tutun vărsat căci "măi copii, plăcut este să fumezi, dar eu simt așa o bucurie cînd mă apuc să rup foița, scot tutunul, îl așez așa lunguieț, sucesc țigara și apoi o lipesc frumos cu limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acela" care a mutat bariera. Mă simt frustrat. Ce plăcere poți avea să tragi într-un A.N. (autor necunoscut!)? Poate cu sabia? Încerc și o sucesc și răsucesc în toate direcțiile. Să-i tai mîinile, picioarele și apoi gîtul. Iască, vax. Nu simt deloc o răcoreală în suflet. Altceva era cu sabia în Sorin și cu cei doi complici decapitați! Dar cum să tragi în niște copilași nevinovați? Și apoi, mîine băiatul pleacă la mare! Cum o să conducă fără cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
inutil al faptului. Și tot acolo, îmi amintesc, poate chiar în ziua aia când mi-am propus să vânez ciori, s-a jucat Ciuș cu un chibrit. Și a dat foc unei tufe de la care focul s-a întins prin iasca uscată și la ceilalți rugi. Era, așa, un fum negru, urât. Ardeau murii și scrâșneau. Fumul se ducea departe, se topea în aer până aproape de Doftana, aș zice. Era atras de Doftana. Aspirat. Mure uscate care se topeau. Cam astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dat, secretarul primește un tele fon de la un prieten care-i spune: „Cristos a înviat!“ Răspunsul secretarului: „Just, tovarășe.“ Eu nu sunt creștină și, fără să fiu atee, sunt departe de orice practică religioasă. De altfel, celebrez toate sărbătorile, evre iești și creștine, legate de mese îmbelșugate și mai ales de prăjituri specifice. Savurez cu aceeași sfințenie gastronomică și mucenicii de patruzeci de sfinți, și humăntașii de Purim. „Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase“ R.P. Mi-ați spus, totuși
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și Vest și să cadă dincoace de Cortină ? Întrebarea asta era per‑ fect contemporană, dar îi răspundeam printr-o metaforă : descoperisem două seturi de personaje care îmi plă‑ ceau și, odată cu ele, îmi venise ideea să le fac să tră‑ iască în același timp și în aceeași poveste, deși în istorie trăiseră în epoci diferite. Și ceea ce mă consolase pe mine era ideea lui Teilhard de Chardin (un preot iezuit savant) din Fenomenul uman, pe care nici nu știu cum să o explic
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască al Mumei”), iar lamentoul sună mai violent în prima parte, pentru ca într-un ciclu de „12 melancolii” să recadă pe linia melodică a unei plângeri mai blânde, „vocea” eului liric unindu-se cu vocea naturii. În Anotimpuri (1983; Premiul Asociației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și puse cu respect genunchiul În pământ. Obrajii fetei păliră. Abia putu să murmure speriată: — Cine ești, străine? Nu cumva...? Își făcu din nou, grăbită, semnul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
când prinții noștri vor să scape de un dușman, așa ca să nu bată la ochi, fac așa cum s-a făcut cu Domnia Ta astăzi. Pun o slugă să ascundă În urechea calului pe care Încalecă cel cu pricina o bucată de iască aprinsă. Iasca arde mocnit, pe Îndelete, așa că animalul simte arsura numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noștri vor să scape de un dușman, așa ca să nu bată la ochi, fac așa cum s-a făcut cu Domnia Ta astăzi. Pun o slugă să ascundă În urechea calului pe care Încalecă cel cu pricina o bucată de iască aprinsă. Iasca arde mocnit, pe Îndelete, așa că animalul simte arsura numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu se mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iar! Fata Îl privi uluită. Cine să fi vrut s-o omoare, tocmai pe ea? și cine era bărbatul acesta cu Îmbrăcăminte ponosită și chip de ascet, care nu numai că-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din senin. și ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica de iască
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]