389 matches
-
alege nimic, a sta cu brațele încrucișate e, totuși, a alege. Lașitatea. Crede el că Mahomed, în marșul său triumfal spre inima Europei, se va împiedica într-un bătrân neputincios? Cazimir o să-și muște mâinile când osmanlâii vor bate cu iataganele în porțile Cracoviei... Atunci, va fi singur, îngrozitor de singur. Chiribuță, cu o carafă pântecoasă, dă ocol odăii Domnului, umplând ulcelele pe care boierii, de necazul ăl mare, cu Ștefan în frunte -, tare se mai grăbesc să le golească. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aprinde Ștefan. Aici nu e vorba numai de bani!... Suntem un popor liber! De ce să ne lăsăm jefuiți, robiți?! Cu ce drept?! Cu ce drept?! Pe ce temei să rupem de la gura oamenilor ca să le plătim lor birul? De frica iataganului?! Nu suntem robii nimănui! Aista-i jaf! Hoție! Samavolnicie! Nu mai suferim pe grumazul nostru papucul au cizma nimănui! rostește și începe să măsoare încăperea de colo-colo, frământându-și mâinile. Pace! Da! Dar nu pace în genunchi! N-o primim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină, se adună dincolo de trecătoare, cercăm să-i oprim în vad, la trecerea Dunării, să nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te mai înțeleagă. Ștefan zâmbește enigmatic: Socotește, sunt douăzeci de iatagane împotriva unei spade, de multe ori numai un topor... au o coasă. Avem și noi o armă secretă însă, singura ce ne poate salva: istețimea. Trebuie să fim de douăzeci de ori mai isteți ca turcii! Să profităm de greșeli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul cădem asupra taberei! Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc!!... Până să-și tragă osmanlâii șalvarii, buimaci, cu iataganele-n dinți "Ce-i?!?! Cine?!?! Unde-s ?!?!"... Nu-s!!!"... și să-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am mistuit, ca un abur, ca o nălucă ne-am mistuit în noapte: "Diavoli ai nopții"! zâmbește el mucalit. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească cu arme și bagaje "pe la cășile lor", va fi foarte bine... E și aiasta un fel de izbândă. Mahomed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oricum, ci până la moarte să ne batem! Nu știu de ce, ne era inima ușoară. Poate... poate pentru că îmbrăcasem cămașa morții... Aveam și bănuțul cu noi, zîmbește el, apoi își lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Turcii fac istoria veacului nostru. Aș vrea să fiu profet mincinos, dar teamă mi-i că va veni vremea când vor simți ascuțișul iataganului pe pielea lor. Atunci, în zadar vor plânge, în zadar își vor mușca pumnii; va fi târziu... prea târziu... Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minunează oaspetele nordic. Răspunsul îl va obține ceva mai târziu, intrând într-o prăvălie cu ișlice: greutatea lor nu e proporțională cu mărimea! În spatele trăsurii boierești șade un arnăut cu turban, anteriu scurt, șalvari și cizme galbene, înarmat cu un iatagan și o pereche de pistoale. Mai puțin falnic e vizitiul de pe capră, de obicei un țigan murdar și înveșmântat pestriț: pe cap o pălărie de tip occidental, cu canaf de aur sau de argint, iar de la brâu în jos - ițari
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lazuri = curături. grohotișuri = adunături de bolovani și morene. Braniște = rezervă domnească de pământuri. Seimeni îmbrăcați în roșu, darabani în haine cerchezești verzi, calarași cu bonte și nadragi albaștri și arnăuțime cu straie cusute cu fir și înarmată cu pistoale și iatagane. Fabrica de avioane Din orașul zis Arad Nu ne costă milioane Ci bătând fii lui Arpad. (Ionescu tipograful) Pământ mormânt Pavimentul, monumentum dovezi de viață îmbielșugată, ordonată și civilizată odinioară. harșaua calului jugu-dracului crengi îngemănate bizar în pădure. Începutul istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comănace bătute cu mărgăritar, pantofi de cordovan roș, buze roșii, dinți frumoși, ochi negri. Elias Diavolul " Oile de Angora cu coada lată pusă pe cărucior" oglu mărgele și hormuzuri (Ormuz India) turà = pecetea împărătească Generalisimul stă pe covor având alături iatagan, scut, buzdugan, arc și săgeți, semnele puterii "Girafe cu gâtul până în cer." Ghiozel, ghiuzel = bun bun "Toate cele depe pământ vor trece Numai fața Domnului-Dumnezeului tău va sta întru măreție și slavă". Locuri Pinteu Florești Brădățel Pojar Fundu Bourei Brânzeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcut intervenții doar În numărul 162 din 15 august a.c. Astfel, În articolul intitulat <<BÎrladul ieri și astăzi>> semnat de Constantin Hușanu, redactorul ziarului de uzină <<Rulmentul>>, În prima coloană, printre altele, se arată următoarele: <<Dar pîrjolul popoarelor migratoare și iataganele turcești, vremelnice la urma urmei, n-au pricinuit atîta rău strămoșilor noștri pe cît a făcut-o regimul burghezo-moșieresc, instaurat după falsa independență căpătată, și aceea cu mari sacrificii după 1877 (subl. În orig.) >>. Partea subliniată a fost scoasă”. Măcar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
turnantă a mișcărilor de trupe, un trist teatru de război, în care armate venite de la mii de kilometri depărtare, din stepele Rusiei, din pădurile Moraviei sau arșița Anatoliei, s-au ciocnit fără oprire în numele celui mai puternic. Destinele prinse între iataganul turcesc, tunul muscal și baioneta austriacă au devenit de nevoie destine de pelerin, de pribeag în calea furtunii. Printre peregrinii veacului avea să se numere și un om rămas în istorie ca un monah desăvârșit, un mare erudit, traducător de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de atunci al Moldovei, scriitorul urmărește în paralel viața țărănimii moldovene întruchipată în personajul unei tinere țărănci, având grija a șase orfani și a reconstrucției bisericii albe a satului, cu totul distrusă de războaie și a Curții Domnești, prinsă între iataganele otomane și diplomația rusă și având drept figură centrală, pe domnitorul Grigore al IIIlea Ghica. O altă lume prezentă în roman este aceea a aristocrației ruse, polarizată în jurul cneazului Grigorii Aleksandrovici Potemkin (1739 1791), om de stat, militar și diplomat
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
copilăriei din casa de pe malul Bosforului, în care orele de limbi străine, matematică și literatură predate de profesori titrați și bunul gust al unei vieți domoale și plină de tabieturi, mai sunt din când în când tulburate de violența unui iatagan care zboară un cap de creștin grec dintr-o singură lovitură, pentru vina de a fi purtat turban acolo unde nu trebuia sau de a se afișa la fereastră atunci când nu trebuia. O lume aparent idilică, în care fanariotul își
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu poate la-n- nghiți,/ Niji, frate, de-l lepăda” (Giurgiu). Cel dintâi care părăsește spațiul ordonat este șarpele, crescut sub casă în mod fabulos, parcă drept urmare directă a „emanației celei mai pure
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care-i omori din fașă sau la câțiva ani după naștere de așa-zisele boli sau de foamete, pur și simplu, foametea care pe unii Îi cruță, pe alții nu?! Mare victorie, mare vitejie să lovești În stânga și În dreapta cu iataganul tău Înroșit, greu de sângele acestor ființe aflate Încă la „granița vieții”, a lucidității, În pragul atâtor frumuseți și miracole, de parcă ai fi un general roman sau grec ce se bate cu oștiri asiatice, sclipind În oțelurile și coifurile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am pronunțat până acum. știți oare pentru ce? Nu ne acuzați. Poporul bulgar și clasa noastră inteligentă cu evlavie pronunță cuvântul sfânt de România, dar, vai!, nu suntem încă pe picioarele noastre; și dacă azi nu mai există în Bulgaria iataganul, apoi exist rublele, a căror înrâurire e mult mai groaznică, mult mai neîndurătoare. Mare și solemn va fi momentul când două popoare vecine își vor întinde frățește mâna și vor încheia o alianță puternică, compuind o federațiune întemeiată pe respectarea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sentimentalism pronunțat, nu folosește un ton minor și nu caută un imagism prețios. SCRIERI: Culorile începutului, București, 1968; Cutremurul albastru, Cluj, 1973; Ziua și noaptea cuvintelor, Cluj-Napoca, 1977; În fața luminii, Cluj-Napoca, 1981; Agave, Cluj-Napoca, 1985; Corabia de cristal, Cluj-Napoca, 1987; Iataganul și alte povestiri, București, 1988; Magica întâlnire, Cluj-Napoca, 1989; Misterul din Lacul Nuferilor, București, 1990; Triunghiul Bermudelor, Cluj-Napoca, 1992; Poiana nălucilor (în colaborare cu Radu Constantinescu), Cluj-Napoca, 1997; Fantoma Corăbiei Stea - The Phantom of the Star Ship, ed. bilingvă, tr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel, era legat cu o eșarfă de in, roșie, ca și haina, largă, ruptă, aruncată peste cojocel și strânsă la brâu de o centură aproape nouă, în care spânzura un iatagan. - Doamne Iisuse Hristoase, pupa-Ți-aș tălpile Tale, începuse Iscru, iar poticneala din gât i se transmisese instantaneu și lui Zogru. Se uita în ochii lui și i se părea că s-a întâlnit cu o rudă pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Sfântului Ilie, a trecut pe deasupra capetelor noastre fâsâind și a coborât brusc asupra cetății, zdrobind-o cu o bufnitură din care țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu iataganele ridicate și pe măsură ce se apropiau vedeam cum le zboară capetele, unul după altul, până la căruțele noastre. Atunci am ieșit cu toporul în mână și l-am auzit pe stăpânul nostru spunând luați armele, băieți, apoi s-a ridicat el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cinci pietricele viorii, una mai mare în mijloc, marcată de un pătrat străjuit într-o parte și în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada, mărunțind-o cu vârful iataganului, tot spunând Tatăl nostru pentru iertarea spătarului Gongea, lui Zogru îi venea să-i spună du-te, prostule, și vinde inelul la Târgoviște, pe la prăvăliile de pe strada pe care îl întâlnise pe ciung și pe care o vedea cu ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Du-te și vinde inelul și cumpără-ți ceva, o bucată de pământ - ori pleacă în lume! Însă știa bine că Iscru nu-l aude. Ajunsese la pământul negru și acum făcea groapă răsucind într-o parte și în alta iataganul, rotunjind marginile cu un cuțit și punând de-o parte pământul. Era hotărât și devotat misiunii, ca și urmașii care s-au ridicat de-a lungul timpului din sângele lui, între care Manciu, mort în iarna lui 1529, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără nicio judecată lumii de jos a iadului, o firavă consolare pentru creștinii acelui timp ce-și duceau viața cu iataganul păgân în coastă, și Arborele lui Ieseu ale cărui încrengături se desprind parcă de ziduri și se continuă în arborii din preajmă, uimitoare scurgere a sacrului, chipul tău încruntat de enervare la vederea inscripțiilor de tot felul scrijelite de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]