302 matches
-
mâini. Minunea s-a întâmplat. Fetele și-au încleștat mâinile cu atâta putere, încât păgânii nu le-au putut desprinde pe nici una. Dorința păcătoasă s-a schimbat în sufletul lor în furie și au început să lovească la întâmplare cu iataganele goale, desprinzând brațe și capete de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
primit la sultan. Până în somptuoasa sală a gărzilor a fost însoțit de treizeci de boieri, care, toți, au fost din nou îmbrăcați în caftane noi. Ușile s-au dat la o parte. Printre cele două șiruri de eunuci înarmați cu iatagane goale au pășit vodă și prințul Ștefan, urmați de cinci mari boieri, grupați întâi trei și apoi doi. În spatele lor, la câțiva pași, înainta exaporitul. De obicei sultanul la audiențele pe care le acorda nu spunea nici cuvânt și nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să readucă la viață Bizanțul... Crede că este alesul lui Dumnezeu pentru asta, tipărește cărți de liturghie în toate limbile, trimite odoare, ctitorește biserici, ține în școli teologice tineri. Valahia a devenit limanul tuturor creștinilor care se simt năpăstuiți de iatagan. Brâncoveanul îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște. Așa făceau pe vremuri și împărații Bizanțului... Apoi a venit un alt acum, în care trebuia să acționeze un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pregătea pentru Paște, pentru nunta beizadelei Radu, pentru sărbătorirea de la vară a celor șaizeci de ani ai lui vodă Brâncoveanu, la Istanbul, din piața Iali Kiosk pleca pe drumul Adrianopolului spre București capugiul Mustafa însoțit de doisprezece lefegii înarmați cu iatagane și pistoale. Duceau cu ei firmanul de mazilire a lui Brâncoveanu, pe care sultanul Ahmed al III-lea îl semnase în ziua de 17 martie 1714, de Alexe Caldu, când se schimbă stările făpturilor, când ies gângăniile, omizile și toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Percheziția fusese de o brutalitate greu de imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și ziduri mergeau temniceri cu torțe aprinse. Apoi cu iataganele goale ca la paradă, cu pălăriile albe, elegante, abia simțit pășeau, încadrându-i, ieniceri din garda sultanului; între ei, cu fețele nefirești de palide, luminate pacă de albul cămeșilor de in, largi, descheiate la gât și nestrânse în cingători, mergeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăpânească firea, să nu cadă în vreo cursă, să nu-și dezorganizeze rândurile de bătaie. S-a iscat totuși un vălmășag de nepovestit. Mulți ieniceri și spahii cădeau răpuși de sulițele, săgețile și buzduganele românilor, venite de pretutindeni. Dar și iataganele otomane secerau cu nemiluita vieți românești. Cumpăna victoriei înclina tot spre Soliman Pașa. Atunci Ștefan Vodă a dat semn buciumașilor să îndemne călăreții și pedestrașii din preajma Vasluiului să se năpustească asupra vrăjmașului cu toată puterea, cu toată mânia, cu toată
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Egiptului. După ce învinse slaba armată a faraonului, își răsfiră armata în toate cetățile mari, având mare grijă ca sub comanda sa, să oprescă elita armatei. Mii de care de luptă trase de câte patru cai, cu luptători înzestrați cu suliți, iatagane, arcuri și scuturi, îmbrăcați în zale, cu coifuri strălucitoare deschideau drumul, urmate de cavalerie și armata pedestră. Zeci de mii de cavaleriști îmbrăcați în armuri și coifuri, pe cai arabi impunători înaintau ca fulgerul, Cambyse fiul șahului Cirus pe calul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
jucau pe plaiurile moșiei. Totul decurgea normal în liniște, pace și armonie, când într-o noapte țipetele de groază și disperare a principesei Anastasia numai conteneau. -Gărzi-strigă Roman, alergând spre budoarul Doamnei, întrând văzu zece tătari urâți și fioroși cu iataganele în mână. Roman puse mâna pe paloș și începu să hăcuiască în ei, dar fără spor, tăia aerul, tătarii rămâneau întregi, fără să se sinchisească prea mult, își agitau în continuare iataganele. La cucurigul cocoșilor, nălucile au dispărut. -Domne, dar
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întrând văzu zece tătari urâți și fioroși cu iataganele în mână. Roman puse mâna pe paloș și începu să hăcuiască în ei, dar fără spor, tăia aerul, tătarii rămâneau întregi, fără să se sinchisească prea mult, își agitau în continuare iataganele. La cucurigul cocoșilor, nălucile au dispărut. -Domne, dar ăștia-s strigoi-spuse Domna Anastasia. -Voi întări gărzile-decise Roman. -Tată, n-ar fi mai bine să-i alungăm cu usturoi-sugeră prințul Bogdan. -Da. Să-i afumăm și cu tămâie, -adăugă coconul Alexandru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vin tătarii din gorgan. -Căpitane pe ăștia nu-i poți opri. Sunt stafii materializate spontan. cu tăișul paloșului, nu le putem face nimic. -Doamne să scoatem principesa și coconii din casă. Tătarii se îndreaptă spre ea. Căpitanul izbi cu paloșul, iataganul unui tătar. Nu era real. Lovi tătarul tăindu-l în două, dar rămase întreg. Era o imagine virtuală, o hologramă. Același lucru valabil și pentru cei o mie de tătari. Stafii materializate spontan. Alergau ca bezmeticii spre casa domnescă zbierând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Nu era real. Lovi tătarul tăindu-l în două, dar rămase întreg. Era o imagine virtuală, o hologramă. Același lucru valabil și pentru cei o mie de tătari. Stafii materializate spontan. Alergau ca bezmeticii spre casa domnescă zbierând, agitându-și iataganele false. -Stați pe loc-strigă impunător voievodul Roman. Linișteee! Ce credeți că faceți aici, maimuțoilor?Unde vă duceți?Ce vreți să faceți?Să vorbescă unul dintre voi, că de nu vă bag în cazanele cu smoală topită. Vreți asta sau vorbiți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
victoriile. Rostul unei generații este să lege sau să rupă o verigă. Din când în când, trebuie să mai întoarcem capul și spre trecut. Să vedem dacă mai este la locul lui. Toate ceasurile ar trebui desenate sub formă de iatagan. Viitorul va ocroti cu maximum de atenție viața : animalele - în rezervații, oamenii - în ospicii. Învingătorii transformă viitorul în balustradă. S-ar putea ca viitorul să nu fie decât o nesfârșită insomnie. Cumplit de greu este procesul tehnologic de transformare a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
școală mergi, adeseori, buimac, Iar lecții faci doar după bunul plac. Unui pierdant Ești un pierdant nefericit Numai de ghinioane urmărit. Tot ce e mai rău ți s-a-ntâmplat, Ai rămas singur și neajutorat. Ziaristul Cu pixul transformat în iatagan, Scotocește noul în cotidian Și, folosind cuvântul ca pe ghilotină, Scoate adevărul la lumină. Nu cred Nu cred în prieteniile interesate, Nici în cele, artistic, regizate; Nu cred în ura afișată Dar mi-e teamă de cea abil mascată; Nu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mai educați nu se îndoiau nicio clipă că statuia Sfântului Anton de la Soucy, lângă Châtillon-sur-Seine, i-a prăvălit în râu pe soldații calviniști care o batjocoriseră. Contemporanii lui Descartes colportează pe întrecute povestea turcului care, pentru că lovise un crucifix cu iataganul, a fost îndată lovit de hemiplegie. Contemporanii lui Newton erau încredințați că imaginea lui Christos era, într-un fel, Christos însuși. De unde infamia tangibilă a sacrilegiului. Cavalerul de la Barre a fost decapitat în plin secol al Luminilor, bănuit că lovise
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără nicio judecată lumii de jos a iadului, o firavă consolare pentru creștinii acelui timp ce-și duceau viața cu iataganul păgân în coastă, și Arborele lui Ieseu ale cărui încrengături se desprind parcă de ziduri și se continuă în arborii din preajmă, uimitoare scurgere a sacrului, chipul tău încruntat de enervare la vederea inscripțiilor de tot felul scrijelite de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
geam și număra picăturile de ploaie, Îl văzu pe Baruch Nomberg despărțindu-se de șoferul taxiului. Tatăl său era un bătrânel Îngrijit, Îmbrăcat În costum și papion, cu o bărbuță albă, ascuțită, care se ridica În față, curbată ca un iatagan. La vârsta de optzeci și doi de ani conducea Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care o fondase În anii ’30. Aplecat peste geamul mașinii, Îi ținea probabil un discurs șoferului, cu părul lui alb fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia Încă să-i strige pe amândoi, pe Baruch și pe Fima, „bunicule“. Tatăl, cu cioculețul de Troțki Îndoit În sus ca un iatagan, a refuzat să-i dezvăluie lui Fima ce experimentau: cum puteau ști dacă era de partea lor sau a inamicului. Dar Dimi, concentrat, serios, enigmatic, a avut Încredere că Fima nu-i va trăda. Eu și bunicul am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
masă dar nu și dubița cu mîncare, și-atunci oamenii s-au gîndit să dea o fugă pînă În satul cel mai apropiat, ca să ia prînzul acolo. Au pornit așa cum erau, pe cai, echipați de luptă, cu scuturi, sulițe și iatagane. CÎnd au ajuns, după vreun sfert de oră, satul era complet pustiu, au intrat prin case, mămăliga fumega În ceaune, pîinea era pe masă, dar prin jur, țipenie de om. După ce-au mîncat, au aflat ce se petrecuse. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ardelene. După cum vom vedea, acesta va fi amplu și intens elaborat ulterior, devenind un nod central în conștiința istorică a ființei naționale românești sub forma temei sacrificiale a apărării creștinătății și a crucii prin sabie împotriva avansului semilunei propulsată de iataganul otoman. Ca o concluzie provizorie, se poate spune că ideile originii latine și a continuității etnice a românilor au devenit "mitomotoarele" (Smith, 1986, p. 58: mythomoteurs) care au impulsionat construcția identității naționale românești și, în paralel cu aceasta, prin prelucrarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-au umplut cu greci ca niciodată, pe lângă cari au intrat și o mulțime de bulgari, arnăuți. armeni și mulțime de sârbi din oștirile lui Caragheorghe. Toți aceștia se numeau arnăuți și jefuiau pe față cu armele încărcate și cu iataganele la brâu... Dintr - aceștia se compunea pe atunci toată oștirea Domnilor fanarioți. Marele spătar, șeful oștirilor, nu se făcea niciodată dintre boierii români, precum nici agă, nici capitan de dorobanți, nici capitan de lefegii, precum nici o altă dregătorie care, după
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fie sarmaților, spre est, în Moldova și Basarabia” și că sunt înarmați pentru luptele contra lui Traian fie de Decebal, fie de aliații săi sarmați, aceasta fiind explicația prezenței la ei a unor tipuri de arme specifice cavalerilor iranieni, respectiv „iatagane uriașe [...], săbii sarmatice purtate cu două mâini, pomenite de Tacitus cu prilejul năvalei roxolanilor în iarna a. 68-69 (Istorii, I, 79)”21. Se susține astfel subordonarea față de sarmați a bastarnilor din Moldova, care „încă de la sfârșitul secolului I î.e.n., când
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
care-i omori din fașă sau la câțiva ani după naștere de așa-zisele boli sau de foamete, pur și simplu, foametea care pe unii Îi cruță, pe alții nu?! Mare victorie, mare vitejie să lovești În stânga și În dreapta cu iataganul tău Înroșit, greu de sângele acestor ființe aflate Încă la „granița vieții”, a lucidității, În pragul atâtor frumuseți și miracole, de parcă ai fi un general roman sau grec ce se bate cu oștiri asiatice, sclipind În oțelurile și coifurile lor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]