281 matches
-
frig și pe spinare i se bășica pielea. Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana de la mână, că-l pălise și pe el Paraschiv, și furia fl orbi. Sandu a crezut c-o omoară și s-a aruncat între ei: - Las-o! a strigat, c-o mai iubea încă. Las-o! Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să cânte mai departe. Țiganii nu mai puteau. Au fugit unul câte unul... Mînă-mică a aprins focul, a șters sângele de pe dușumele și-a plecat în cartier după băutură. S-a întors cu câteva sticle și cu mâncare. În casa ibovnicei se încălzise bine. Curvele o înveliseră bine pe Didina în niște cearșafuri și-i făcuseră ceaiuri. I-au uns pielea cu untdelemn și-au lăsat-o să doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că o să împartă totul cu dreptate, frățește, dar le venea peste mână să-i comande cel tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță și vreo patru ghiuluri, nimica toată. Gaborii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine, să-l lase... S-a dus codoșul. A pândit vreo două zile, până a plecat starostele de acasă. Șezuse tot cu frica-n sân, că, dacă -lar fi simțit Stăpânul, cruce-și punea la cap. A dat buzna peste ibovnică: - Didino! Țiganca a deschis ușa. -Cine-i? - Eu, Gheorghe. -Ce-i? - M-a trimis Paraschiv... 310 Cum s-a mai bucurat sufletul ei, dar nu s-a arătat. - Și dacă? - Zice că să-l lași pe Bozoncea, c-a auzit că-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă poate... Gheorghe s-a încruntat. Cădea și el la bănuială: - Didino, tu -lai vândut atuncea, noaptea, pe Paraschiv... Ibovnica a început să se jure, speriată: - Să n-am parte de mama dacă-i adevărat! Ce, e nebun? - Nu-i nebun, știe el ce spune. Am plecat, să nu-ți pară rău... Și-a lăsat-o nedumerită, înfricoșată. Când a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se adunase lume împrejur si abia au mai avut timp să se strângă. S-au suit în mașini si-au fugit. Degeaba au așteptat hoții Filaretului la biserică. Nunta n-a mai venit. Nașii s-au întors târziu la casa ibovnicei, să spună lăutarilor să nu mai cânte, că s-a spart petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Buzău, ba la Focșani, că negustoritul așa este, nu trebuie să tragi în același loc. Omul, cât e el de bun, se face al dracului dacă-i tot dai. Pe la Drăgășani trecea o dată la câteva luni, încărcat cu daruri pentru ibovnică. Când se întorcea, Lina nu se mai 323 Înțelegea cu el. Ce-i făcea Voica, cum îi sucea mințile, se schimbase, începuse s-o bată din nimic. Să fi spus o vorbă, era mare lucru, dar femeia tăcea. Stere căuta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Frumos, frumos și-al dracului! N-o asculta. Se înhăitase cu hoții. La început o dusese greu, până au aflat-o fetele mahalalei că știe să facă de dragoste. Dădea-n bobi, punea argintu-lviu și-l trimitea pe șina tramvaiului ibovnicelor, pe mulți îi adusese înapoi la rostul lor. 324 Ba, câte o muiere înșelată, mai câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
faci ceva, c-am auzit că-i aduci înapoi. Coana Marița puse degetul la gură: - St! Astea nu se potrivesc așa, să știe toată lumea... Și i-a făcut ce i-a făcut și cu Marcu, că a terminat Stere cu ibovnica. Trecuseră luni de când n-o mai văzuse pe Voica. La capătul Griviței oprise convoiul de căruțe și intrase la negustori să târguiască. Cumpărase rochii, pantofi și ciorapi. Pe drum strigase la căruțași, îi înjurase că abia mergeau. Au trecut Piteștiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu mine, Didino, că pe Paraschiv și pe Gheorghe i-a luat poliția... - Ce-mi tot spui?! - Sânt la gros. - Tu i-ai vândut, Sandule! -Ei, și dacă?! - I-ai mâncat fripți, Sandule... - Eu, că nu mai puteam fără tine. Ibovnica începu să pungă. - Ce-ai făcut? Ce-ai făcut? Șutul se apropiase de ea și-o încînta: - Lasă, ce, nu mă ai pe mine? Să vezi ce bine o să Trăim iar împreună, că eu te-am scos din Cruce și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino, că lui Bozoncea îi băteai cu papucii pe masă... Ibovnica s-a ridicat și i-a făcut voia. Când se învîrtea mai cu foc, cine intră pe ușă? Sandu-Mînă-mică cu una, cloșcă. Trosnitorul s-a oprit, a vrut s-o șteargă, dar Paraschiv a și fost lângă el: - Ce mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trei sticle de Cotești nu mai mult și o singură pâine! a propus unul dintre ei. Și mie îmi place Cotești! ca un ecou la întrebarea de mai sus, spre surprinderea lui Bidaru, se auzi o voce puțin peltică de ibovnică abia trezită din somn. Prezența unor persoane tinere, de sex opus, la asemenea sindrofii era normală. Toți necăsătoriți, veseli, optimiști, dornici să petreacă sau chiar să-și înjghebeze o familie proprie, în special că și doamna Dan știa să combine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Prima lecție autentică, la care n-am ațipit o clipă, deși îi aud mereu pe fonfii pedagogi și psihologi spunând că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a fost aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre ibovnica soțului ei, încât am avut certitudinea că este vorba despre o sfântă aflată în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o clipă, deși îi aud mereu pe fonfii pedagogi și psihologi spunând că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a fost aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre ibovnica soțului ei, încât am avut certitudinea că este vorba despre o sfântă aflată în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite rele. Cea mai înțeleaptă mi s-a părut a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite rele. Cea mai înțeleaptă mi s-a părut a fi Nineta, care zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca apărător chiar pe Zorel, soțul ei drag, dar cu nu știu ce farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul meu cu asprime, ca și cum ar fi vrut să-l smulgă în clipa imediat următoare. E drept că, alteori, pătimașele de ele, priveau la mine cu îngrijorare, le era teamă ca nu cumva să înțeleg ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care am abordat problematica literei i iar învățătoarea a fost foarte inspirată și ne-a solicitat să-i spunem cuvinte sau propoziții care conțin și această literă eu, școlit pe alese în salonul cultural al Ninetei, am spus pe nerăsuflate: "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad". Pe vremea aceea nu știam încă nimic nici despre cacofonie. Învățătoarea a rămas ca la dentist. Chiar așa: figura aceea pe care a făcut-o învățătoarea, la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă pe urechea mea stângă și cu o interogație epistemică de toată frumusețea: "De unde ai învățat despre ibovnica sfântă?" Iar eu, inocent, calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă pe urechea mea stângă și cu o interogație epistemică de toată frumusețea: "De unde ai învățat despre ibovnica sfântă?" Iar eu, inocent, calitate care în mare parte nu mi s-a depreciat prea mult nici până astăzi, i-am răspuns simplu, plin de recunoștință față de dascăl: "De la Nineta". Atunci mama, în marea ei înțelepciune și discreție, a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toate teoriile savante despre limbaj pe care le însușisem în elevata, savanta societate culturală a Ninetei. Dar, iar trebuie să vă spun foarte sincer, pentru că nimeni nu mi-a spus ce nu era în regulă cu enunțul acela foarte savant "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad" -, multă vreme am crezut că lumea se uită urât la mine numai din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta: am ajuns vedeta țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele, cu stafide puse pe băț, să le spun ce și cum cu ibovnicele din casa Ninetei. Preotul din cartier, în schimb, avea mereu un dinte împotriva mea. Auzise istoria cu ibovnica și mă gratula, spre marea rușine a mamei, cu apelativul Micul depravat. Se pare că mama bătea ceva mătănii, ca pedeapsă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țâncilor din cartier, care mă rugau, momindu-mă cu acadele, cu stafide puse pe băț, să le spun ce și cum cu ibovnicele din casa Ninetei. Preotul din cartier, în schimb, avea mereu un dinte împotriva mea. Auzise istoria cu ibovnica și mă gratula, spre marea rușine a mamei, cu apelativul Micul depravat. Se pare că mama bătea ceva mătănii, ca pedeapsă, pentru devierea mea de la morala lingvistică, dar șanse de îndreptare erau puține, pentru că încă nu ajunsesem să pricep ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Părinte, când eram eu flăcău am mers, părinte, am mers ... am mers la Tansa la vărul meu și și am stat de pândă câteva zile amândoi și ... și într-o zi l-am văzut pe Ciolac cum a intrat la ibovnica lui, la Ileana în casă și ... și l-am așteptat până când a ieșit și a plecat la cantonul lui în pădure. Când am văzut că a pornit-o spre canton, am luat-o cu vărul meu pe o potecă ocolitoare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]