277 matches
-
din greșeală ori din nebăgare de seamă intră întîi în casă om sau copil cu capul gol, să știi că copilul moare. Acela dintre doi tineri căsătoriți care adoarme întîi va muri înainte. Moarte arată ori ție, ori nevestei, ori ibovnicei cînd vei zări într-o dimineață inelul ruginit pe degetul tău. Se crede că, dacă intră cineva într-o casă și i se pare că miroase a tămîie, în acea casă va muri cineva. Cînd se strică blidele din casă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-l taie", până la "filosofia bășcăliei", tot acest specific național atestă lipsa unui mit românesc al iubirii, a conștiinței tragice, lipsa harului pentru asceză sau sfințenie: "e semnificativ că l-am canonizat pe Ștefan cel Mare care a umplut Moldova cu ibovnice". Românii, drogați de pulberea toxică a utopiei comuniste, au preferat să fie "înțelepți", adică un "amestec de șmecherie, de lipsă de caracter, de abilitate, de oportunism, de precauție, de gol sufletesc", aplicând metoda "astupării urechilor". Și asta chiar în zilele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ana, fiica lui Vasile Baciu, deși era urâțică și nu avea nici un fel de sentimente față de ea. El iubea mai presus de orice pământul, era cuprins de "o poftă sălbatică să îmbrățișeze huma, să o crâmpoțească în sărutări", pământurile sunt: "ibovnice credincioase". Când intră în posesia pământului, se vede "mare și puternic ca un uriaș din basme", dar continuă s-o terorizeze pe Ana, s-o trateze cu o cruzime rar întâlnită. Ion avea acum statut social, umbla pe uliță, mândru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru că o relație sexuală neîmpărtășită celorlalți nu are o prea mare valoare. Unmartor in direct știe însă foarte bine să facă deosebire întreceea ce a aflat de la unul sau altul și ceea ce a constatat personal. „Mi-au spus că are ibovnică pe Mărioara, fata lui Pelin ceauș, zicând că să ține cu dânsa... iar cu ochii mei n-am văzut“, povestește Grigore căpitan la 22 septembrie <1786> în cadrul aceluiași proces. Societatea românească a secolului al XVIII-lea este încă o societate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
categorii sociale diferite. Nu știm ce a hotărât Vodă, pentru că răspunsul său nu a venit la Mitropolie; probabil cei doi au fost despărțiți, iar Topliceanu și-a luat nevastă potrivit rangului său social, fata putea să-i fie cel mult ibovnică, în nici un caz soție. De regulă, pericolul cel mare nu vine din această direcție, un boier sau un negustor înstărit nu coboară în rang pentru a-și lua o nevastă inferioară din punct de vedere social, nu numai pentru că nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ru ri le făcute. În plus, el poate avea o posad ni că, important fiind să nu tul bu re rela ția ma tri mo nia lă legi ti mă; și nu are voie să-și in sta le ze ibovnica în casă alături de soție, dar o poate frec ven ta, de exemplu, atunci când se află într-o că lă to rie de afaceri. Dacă este totuși insta la tă în casă, soția, părinții și chiar judecătorul locului trebuie să-l
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
acestui text literar. În anul 1932 în Mărturisiri romancierul mărturisește că a fost impresionat de o scenă pe care a surprins-o la hotarul satului Prislop. Un țăran s-a aplecat și a sărutat cu patimă pământul, ca pe o ibovnica. Scenă l-a impresionat, l-a obsedat și a fost fixată în epica românului. O întâmplare petrecută în sat a reținut atenția scriitorului. Un țăran înstărit și-a bătut unică fiica, Rodovica, pentru că a greșit cu cel mai bicisnic flăcău
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și fecioara, menită să sublimeze brutalitatea animală. Ceea ce-i convine perfect lui Nicolas, as în povestea licornului pe care nu pregetă să o pună în practică ori de câte ori are ocazia, dovadă fiind chiar slujnica Marie Céleste, sedusă, abandonată și deja gravidă. Ibovnica de ocazie nu-l va ierta pe tatăl nesimțitor. Îl ademenește într-o curte spre a i se administra o bătaie soră cu moartea. La fel de prost se va încheia și relația lui cu Claude Le Viste, cu deosebirea că fecioara
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fiu fericit/ apoi s-au cacarisit toate)". Abia un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s-a măritat doamna Anastasia cu Liberaki Gheralkari maniotul, de ne-a făcut de râs pe toți creștinii din împărăție? Văduvă de domn cu opt copii, se lasă păcălită de un grec oarecare, care pentru banii ei și-o face ibovnică la vârsta ei - asta-i cuscra voievodului tău. Se pare că o cunoști destul de bine, am auzit că răposatul domn, fratele domniei tale, a fost și el îndrăgit de frumoasa Anastasia. — De ce ești atât de aspră, de ce condamni o căsătorie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o zi și o noapte, călărind fără odihnă din poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit Dumitrașcu Vodă Cantemir în fustele țarinei Caterina, despre o ibovnică a țarului Petru care era măritată cu un oștean și când a întrebat-o țarul care din plozii pe care-i născuse sunt ai lui și care ai soldatului, se zice că femeia n-ar fi știut să-i spună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care din plozii pe care-i născuse sunt ai lui și care ai soldatului, se zice că femeia n-ar fi știut să-i spună. A pus atunci țarul s-o judece și să-i taie capul. — Ei, cum? Tocmai ibovnicei lui? — Da, zisese că asemenea păcătoasă nu s-a mai văzut, să nu știe nici ea cine-i tatăl copiilor ei. — Și? — Când i-a desprins gâdea capul femeii de trunchi, a dat țarul un țipăt mare și s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
foarte mult de Andromaca lui Euripide. Într-adevăr, el o zugrăvește pe Andromaca sub trăsăturile văduvei deznădăjduite, care și-a îndreptat întrega tandrețe către Astyanax, fiul pe care i l-a dat Hector, și nu, cum o face Euripide, ca ibovnică a lui Pyrrhus, de la care a avut un al doilea copil. "Subiectul ei este totuși foarte diferit: Andromaca, la Euripide, se teme pentru viața lui Molossus, un fiu pe care ea l-a avut cu Pyrrhus, și pe care Hermiona
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
verosimil ca un General de Armată care tocmai a cucerit un oraș important, să se afle în Piața cea mare39; și deci, punând un Monolog în gura acestui Personaj, ar face un lucru ridicol (...). Ca un Amant să afle că Ibovnica lui se află în mare pericol, iar el să se amuze singur certându-se cu Destinul, în loc să alerge în ajutorul ei, nu i s-ar putea ierta la reprezentație, nu mai mult decât în realitate." Cazul monologului personajului care vorbește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
evului mediu nu încerc să caut răspunsuri ele se află aici lângă mine îți ating părul știu că sunt eu în sfârșit 11 august 2011 Dragoste un câine mușca din lună pe dealul țintirimului iar vara se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
A făcut un plan prudent, deși Îndrăzneț, apoi a avut tăria și vitejia să-l pună În aplicare. A Început cu o bravadă: a făcut În așa fel ca tu să locuiești la el acasă. Acolo mai stăteau dama chinezoaică, ibovnica lui, și ebenistul rus. Dama Încerca și ea să dea de urma juvaerului. Când ieșea cu rusnacul, care era și el În vorbă cu ea, Îl punea de șase pe doctorul plin de talente, care, după Împrejurare, ba-și punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sublinieze elementele comune de limbaj folosite de cei doi romancieri în prezentarea personajului pământul, precum și structurile lingvistice care exprimă relația dintre cele două personaje principale - om și pământ - punând în evidență valorile simbolului Pământ, mai ales în romanul rebrenian: mamă, ibovnică, stihie. Deși perceput în mod diferit în cele două romane, Pământul are un rol fundamental în destinul personajelor celor două romane (destine legate permanent de Pământ), ceea ce reiese din ampla analiză pe care o face autoarea în paginile dedicate acestui
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
de inspirație: amintirile și materialul documentar. Punctul de plecare al romanului îl constituie o scenă văzută de scriitor, în împrejurimile satului natal, Prislop, un țăran, îmbrăcat în haine de sărbătoare s-a aplecat și a sărutat pământul ca pe o ibovnică; scena l-a impresionat determinându-l să o evoce, mai târziu, într-o operă literară - Ion: ”Ei bine, Ion își trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi 16 de început
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
lipicios. Ieșisem cu o pușcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea...deodată s-a aplecat și a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... scena ma uimit și mi s-a întipărit în minte...” Sora sa, Livia, i-a povestit o altă întâmplare din viața satului: o fată bogată, rămasă însărcinată se căsătorește cu un țăran sărac și leneș, după ce fusese făcută de râs
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
lupta pentru împlinirea eului”. Pământul semnifică aspirația personajului spre unitatea primordială. Beatitudinea lui Ion dată de sentimentul de stăpân al pământului, este dublată de anumite structuri lingvistice ce sugerează moartea: ”lutul negru lipicios”, ”mănuși de doliu”. Prețul înfrățirii cu pământul ibovnică este propria singurătate și nefericire a eroului. Încă de mic, Ion era harnic, muncitor, deși sărac, iubește pământul, mai ales în calitatea sa de mamă ”pământul îi era drag ca ochii din cap”, ” Iubirea pământului l a stăpânit de mic
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Dorea să simtă lutul sub picioare, să i se agațe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-și umple ochii de culoarea lui îmbătătoare”...”Acum, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase”...”Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, îngreuindu-le, atrăgându-l ca brațele unei iubite pătimașe”. Punctul culminant al comuniunii îl reprezintă sărutul, gest simbolic prin care Ion își asumă relația cu obiectul posedat: Își coborî fruntea și-și lipi
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
gusta...ia în mână un pumn de pământ...îl lasă apoi să curgă încet, vrând parcă să-l cântărească și să-l miroase” Buteau este de fapt un ”Ion francez” în ceea ce privește pasiunea pentru pământ, pasiune transformată în obsesie, pământul devenise ibovnică, fiind asociat cu sexualitatea animalică și nu cu afectivitatea: ”Trecuse un an, și acest prim an de stăpânire fu pentru Buteau o mare plăcere. În nicio vreme, când lucrase pentru alții, nu scornise pământul arându-l atât de adânc: era
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Margareta. „Gagica" îl părăsește după un timp pentru altul mai tânăr, Aristică. Acesta își dobândește locul cu brutalitate, după legile nescrise ale naturii, ca în romanul Groapa de mai târziu, a lui Eugen Barbu. Tot ca la Eugen Barbu, Didica ibovnica borfașului Dumitrache Cântăreanu din Culcușul, rabdă cu stoicism bătăile bestiale ale bărbatului, un trântor certat cu poliția și retras în „culcușul" de prin fosta țigănie din Floreasca. Acest sector din nuvelistica lui Rebreanu n-a influențat creația romanescă care i-
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
din copilărie, rezidă într-o întâmplare sub ochii uimiți ai scriitorului.Se referă la scena în care este văzut“..un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare.... Deodată s-a aplecat și a sărutat pământul.L-a sărutat ca pe o ibovnică”. În august 1916, autorul mărturisea că a găsit “tonul” romanului, adică trebuie înțeles ca un punct unic,inconfundabil,prin care viața se armonizează cu arta, ficțiunea se atașează realității, acea cale sigură prin care viața obiectivă, multiformă inundă ca o
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Când voim să numim și persoana (ființa) care ne e rudă, prieten etc., avem construcția cu acuzativ dublu: (16) Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are-o greacă ibovnică (Teodorescu). c. În loc de al doilea acuzativ, figurează un adjectiv sau un adverb: (19) N-are pre altul asemenea (Biblia 1688); (20) Am mâinile reci; (21) Pe copiii tăi îi am mai de aproape decât pe ceilalți (Ispirescu) − a avea pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]