261 matches
-
să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS: Nu..... PARASCHIV: Ai visat ceva urât? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
soarele răsare, pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către lumina zilei, soarele apune, a apus, noaptea e lungă, nu se vede nimic în schimb se aud icnete, scrâșnete, gemete, strigăte, se aud mașini, prese, furnale, strunguri, raboteze, roți și motoare, și când deodată se aprind peste tot lumini de neon, pe pământul rece lucrează șiruri fără capăt de bărbați și femei în halate albastre, fiecare la freza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tolăni pe covor înșirând minidiscurile cu Black Eleison. Vor asculta cât vor asculta, pe urmă Mircea, dacă îl va duce capul, o va trage pe Andreea la pieptul lui și o va săruta. Muzica asurzitoare le va acoperi gemetele și icnetele. A doua zi, Mircea va fi ceva mai îngăduitor cu oamenii, iar mie îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ignorat cu pace cunoștințele despre funcționarea encefalului, despre explicația științifică a tunelului negru cu luminiță în capăt, despre celule. Știau să facă un ceai teribil, pe lângă asta. Maestrul ne trezea pe toți dimineața cu tumbele lui din curte și cu icnetele de concentrare. Uneori putea să rămână mai multe ore cu ochii la un perete. Cred că mai avea puțin de tot până la nirvana. Toată iarna am petrecut-o în meditații. Am slăbit mult și m-am antrenat în procedee de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. PĂrea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori Își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că În starea În care se afla nu avea ce să caute aiurea pe străzi și că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
N-am reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când în când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. Părea să vorbească cu cineva nevăzut și uneori își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că în starea în care se afla nu avea ce să caute aiurea pe străzi și că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să se plimbe sau să se ducă la birou, cînd își făceau cumpărăturile și cînd luau masa. Deși imobilul era bine sonorizat, domnul Busbib era capabil să perceapă enorm de multe sunete și zgomote, voci și fîșîituri, șoapte și suspine, icnete și bufnituri... Probabil că și urechile sale se dezvoltaseră, deveniseră absorbante, două găuri negre colectoare de sunete. Domnul Busbib ar fi putut să spună, între ora 19 și ora unu dimineața, cu o marjă de eroare minimă, cam ce urmărea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un acvariu, el privea, cu fereală, spre vitrinele strălucitoare, spre șinele care scrâșneau și scânteiau sub roțile tramvaielor, spre icnetul mașinilor care frânau la semafor și, apoi, țâșneau, slobode, spre firele de înaltă tensiune care șuierau, surd, pe stâlpii de beton, în fine, spre oamenii înșiși, care, pe măsură ce se înmulțeau și mișunau pe trotuare, semănau tot mai mult unii cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că-i lipsea un picior, țopăi înlăuntrul dughenei și numără la repezeală zece capse pe care le puse, mușuroi, în fața lui. Flăcăul le luă, una după alta, indicând de fiecare dată ce țintă dorește, nu era nevoie, căci, după fiecare icnet al puștii, iepurașii, rățuștele ori lupii înșirați pe perete se răsturnau și încremeneau cu capul în jos. Bătrânul rămase cu gura căscată și cu mucul de țigară lipit de buza de jos. Petrache îi dădu înapoi pușca și-i făcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au năpustit asupra noastră, lovindu-ne. Nu erau zgomote care să se audă la fel de puternic ca altele, dar, fără a fi asurzitoare, erau, cum să spun, buimăcitoare. Să te trezești din somn lovit în moalele capului, să auzi sudalme, vaiete, icnete, ale celor care se opinteau să te lovească în burtă cu bocancii, dar și ale celor ce se strângeau, loviți, fără să aibă destule brațe să se ferească spre toate direcțiile din care veneau loviturile. Ei fuseseră deja instruiți pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însoțitoare, ale Melaniei. De aceea se ferea, cât putea, să-i ceară mai mult decât i se dădea. Se bucurau împreună de bolboroseala, pe plită, a mâncării de praz cu măsline și, mai ales, încerca să se proptească bine, căci icnetele ei, atunci când trebuia să-l îndrepte sau să-l mute de colo colo, îi rupeau inima. Moțăia așadar doar pe jumătate, ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să ne vadă ! Să știe toți a cui ești... să știe... Se opri o clipă, trebăluind neîndemânatic, cu mâna stângă, în pantaloni. Apoi, mugind, o pătrunse. Înfigându-se preocupat să o facă adânc și dureros, vorbele lui se schimbară în icnete, un fel de a se îmboldi, pentru a căpăta puteri noi. Ea strângea pătura în mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și din cap, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet la care, auzindu-l, cheliosul, lipit de spinarea lui Pârnaie, se ținea cu greu să nu strige „Iadeș !“, ca sub amenințarea unei iminente descăpățânări. Altminteri, despre Isaia, călugărul fără schit, cu crucea pe piept, se putea spune că e un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tale, care te-a crescut și care și-ar da și viața pentru tine... Să-i spui tu una ca asta mamei tale... Se așeză la colțul mesei, cu fruntea în palme, ca și cum și-ar fi tras sufletul între două icnete de plâns. El se apropie și îi puse mâna pe braț. Ea își reveni brusc. — Nu-i frumos să te porți așa cu mama ta... Parcă te văd că-mi vii într-o zi cu una d-alea la ușă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
I se părea că vede cum, prin odaie, bântuie stafii și aude râsete de vrăjitoare. Dimineața, străinul își continua drumul, trecând prin sate unde pe moșii se ridica un fum gros și înăbușitor. Era ca o perdea de sub care răzbăteau icnete și cârteli. Pentru vini închipuite și reale, țăranii nevoiași ispășeau felurite pedepse. Erau ținuți cu capul în fum de ardei iute și bătuți la tălpi cu varga. În conace, boierii huzureau, înconjurându-se de argați. Afișau dispreț de la fereastră. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
clipa următoare îi binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un ușor oftat sau icnet a aceluia lovit, înainte de a leșina. Când și ultimul, al șaptelea era la pământ, în nesimțire, tata a dezlegat frânghiuța luată de la cumătrul Aurel, care fusese legată de-a curmezișul străzii la înălțimea de un sfert de metru și de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai aștepta nimic. A lăsat lumânarea și și- a scos bluza, o lepădă pe pat și căută alta curată. Goală până la brâu simți îmbrățișarea vântului. O mână o prinse de mijloc și o trase domol în spate. Anica scoase un icnet și își lăsă spatele să cadă în inert. Simți prin părul ei mângierea vântului și se cutremură, era rece. O mână caldă i-a atins sânii, o liniști. Se încălzi din răsuflarea ce îi bătea în ceafă și pe care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
capăt al biroului meu, ia cana mea cu Hearts aproape goală și arată Înspre ibric. Îi fac un semn de Încurajare. Cel puțin de data asta a luat cana care trebuie. Din receptor se aude un sunet ciudat ca un icnet din care izbucnește behăiala lui Chrissie. — Bruce... Îmi pare atât de rău... doar simt nevoia să știu pe ce picior stau. Doar că, cu Bob și cu tine... și, adică, cum e cu Carole? — Asta nu o implică pe Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de moarte îl cuprinse. Primejdia îi ascuți agerimea. Cu o iuțeală de care nu se știa în stare, a tras toporișca de la șold, și cu un răcnet de fiară, care înfiora codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi. Lamele mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi apară pe față, lansă un val de mulțumiri. Nu exista vreo divinitate în care să creadă Malerick, dar aceste vorbe de mulțumire i le adresase sufletului lui Harry Houdini, tizul și idolul său, sfântul patron al magicienilor. Se auzeau icnete și țipete în jurul său, în partea aceasta izolată de parc, iar toți cei aflați acolo fugeau să ajute sau să caște gura. Malerick mai așteptă câteva minute, știind însă că în scurt timp sute de polițiști vor împânzi parcul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îmi permit să mă Îngraș doar patru kilograme jumate, nu mai mult. — Dar toate cărțile spun că te poți Îngrășa În timpul sarcinii chiar și cu 14 kilograme, zise Ruby, șocată de ceea ce a auzit. Comentariul ei a fost Întâmpinat cu icnete de groază. —Uite, Îi spuse lui Ruby o femeie cu o brățară Kabbalaheză roșie, ai văzut fotografiile starurilor ca China Katz În timp ce plecau de la St. Luke după ce au născut. Ai idee ce presiune se exercită asupra femeilor ca să rămână slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zgomote pe care le aveam în ureche încă din copilărie și pe care le purtam așadar în cap ca pe un ritual monstruos: șușoteli ce anunțau ceva, plescăituri, trosnetul făcut de scheletul patului, suspinele saltelei din păr de cal, oftaturi, icnete, toate zgomote specifice actului sexual și care, trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu o curiozitate multă vreme nevinovată. De acum înainte, însă, pentru ajutorul de la Luftwaffe care, pe timpul zilei, purta uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu văd absolut nimic. O văzu pe Beth, singură pe fundul noroios al oceanului. Lumina lanternei era singurul punct care-i atrăgea atenția. — Îl simt, Norman. E aproape. Isuse Cristoase! Alarmele ce spun? — Nimic, Beth. — Doamne... Avea respirația Întretăiată de icnetele șuierate din timpul alergării. Beth avea o bună condiție fizică, dar, Într-o astfel de atmosferă, nu putea rezista la un efort așa de mare. În orice caz, nu pentru mult timp. Deja mișcările Îi erau din ce În ce mai Încete, lampa de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]