262 matches
-
o altă mână, de data asta una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste penisul lui. În huruitul tot mai puternic al rolelor din jurul nostru, ea și Vaughan se legănară împreună, Vaughan ținându-i sânii cu palmele ca și când ar fi încercat să-i forțeze să devină un singur glob. În clipa orgasmului lui, icnetele lui Catherine fură înghițite de vâjâitul angrenajului de spălat. Cadrul metalic de susținere se retrase în poziția de start. Mașinăria se închise singură. Rolele atârnau flasce în fața sticlei curate a parbrizului. Ultimele șiroaie de apă cu detergent se scurgeau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ciclul, lăsam geamul jos și introduceam alte monede în fantă. Cei doi îngrijitori ne priveau din chioșcul lor de sticlă, muzica diafană a radioului cu tranzistori răsunând în aerul nopții pe când angrenajul se întorcea la poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la momentul nepotrivit... - Nu pot crede că Gwen i-a ucis! - Cei din familia Le Bihan sînt foarte uniți, cine știe de ce sînt În stare Yvonne, Pierric sau chiar și Ronan? Se Întrerupse brusc, căci motorul vasului Începuse să emită icnete și se opri. - Ce se Întîmplă? Întrebă Marie. - Nu știu, nu te mișca, mă duc să văd. Dispăru rapid În cockpit. Marie Începu să tremure și strînse mai bine jacheta În jurul ei, cercetă iute puntea vedetei și, după ce aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
c-o omori? Tatăl Juliettei se posomorî. - Vorbe goale. - E dur să admiți că fata ta de numai cincisprezece ani e Însărcinată, mai ales cînd tatăl copilului nu e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o minciună, că nu se atinsese de el. Ryan, cu regret parcă, Își ridică atunci puloverul și dădu la iveală un bandaj improvizat care ascundea destul de prost o tăietură plină de sînge. PM, cu ochii ieșiți din orbite, scoase un icnet și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis pe toată lumea! Toată lumea! E prea mult! Monstrul din Lands’en sînt eu! E tare! SÎnt tare! Marie, cu nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din loc. Când Vivian a dispărut din câmpul vizual, Lulu s-a întors către mine cu o căutătură feroce. — Bucură-te cât ține, Claire, a rânjit ea disprețuitoare. Vocea îi era așa de înveninată încât, involuntar, mi-a scăpat un icnet. Nimeni n-a părut să sesizeze replica. Restul colectivului de la Grant Books s-a târșâit afară din sala de conferințe, fără să privească în direcția mea. Cum te simți, copile? Phil Stern și-a băgat capul la mine în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație. Oare cîte s-or mai fi schimbat de la ultimul lot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi. Lamele mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a început să tremure și a sărit înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau florile. A căzut în genunchi și a început să vomite. Cu icnete grele, s-a ridicat, apoi a îngenuncheat din nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă? Pentru prima dată, în vreme ce accentua acel penultim cuvânt, Sofia a privit-o pe Alison direct în ochi. Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre oaspeții care însă au revenit rapid la starea de tăcere ca nu cumva să rateze următoarea replică. —Scuză-mă! Alison a luat atitudine, punându-și indignată mâinile în șolduri. —Cum îți permiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atârnându-i moi pe lângă trup și cu capul plecat. După câteva secunde, i-au apărut în ochi și lacrimile - la început doar câteva, dar curând debitul a crescut până când stropii au început să i se reverse pe fustă, acompaniați de icnete și suspine. Fusese așa de convinsă că de data asta chiar era însărcinată, că de data asta avea să aibă parte de verva nașterii pruncului ei și al lui Luca, că de data astea avea să cumpere cărți pentru gravide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama că de fapt cîinele era un bărbat În smoching crem, care se lupta cu cineva pe care Îl imobilizase În scaunul din dreapta. În scurta pauză dintre două piese de la discotecă, am auzit un strigăt de femeie, mai mult un icnet epuizat. MÎinile ei Întinse deasupra capului bărbatului sfîșiau țesătura plafonului. La șase metri de mine avea loc un viol. Am aprins farurile și am claxonat lung de trei ori. Am pășit pe prundiș și portiera Porsche-ului s-a deschis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puțin peste treizeci de ani. Avea mișcările unui dansator profesionist, manipulînd cu pricepere și iuțeală trupul victimei pentru a-l așeza În diverse posturi care să expună cîte un nou orificiu pentru penetrarea forțată. La un moment dat, enervat de icnetele ei Înnebunite, Îi smulse vălul și i-l Îndesă În gură. Filmul se termina cu un meleu de trupuri În plină copulare. Într-o bizară tentativă de final artistic, camera se roti În jurul patului, oprindu-se pentru scurt timp lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
I O încăpere amintind de sălile medievale de arme. Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu să nu faceți asta! Îl nenorociți pe călău. Îi luați pâinea de la gură... ARTUR: Bine, gata... Am să fac tot ce spuneți voi. GARDIANUL: De ce să faceți tot ce spunem noi? De unde știți că tot ce spunem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l rețină.): Maco... Maco... Stai... (Icnet.) Vin și eu... MACABEUS: Vezi-ți de cartofi. PARASCHIV: Vin și eu, Maco... Nu rămân aici... Nu stau aici fără tine... MACABEUS: Gura! (E sus, la chepeng.) Curăță cartofii! Își scoate baioneta de la picior și i-o înfige în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fund... MACABEUS: Mi-e greață... Mi-e așa de greață... PARASCHIV: Am să-mi dau pantalonii jos și tu ai să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS: Nu..... PARASCHIV: Ai visat ceva urât? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată, strângându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsi o distracție, ca să nu se plictisească: să urmărească scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
muncă, și dacă câștigi, nici nu mai sta acolo, că nu mai avem nevoie, vino iute să-mi dai de veste. Atunci simți nea Cercel o lance pe dinăuntru și-și acoperi burta cu amândouă mâinile, ghemuindu-se cu un icnet de parcă s-ar fi înecat. — Nevastă! — Nu-i acasă, glumi ea, fiindcă gândurile despre cai și ajutoare în gospodărie o binedispuneau. — Eu nu mă duc azi la muncă, mă duc la doctor, spuse bărbatul cu glas stins. Cred că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]