484 matches
-
producător și poreclite gîtuielnițe sau spărgătoare de plămîni. „Pasează-mi o gîtuielniță, Jax”, zise Oțel stînd tolănit cu mîinile sub cap și visînd la ce-l mai aștepta în magazia de efecte, acum, că va avea curînd cămila lui. „Au!”, icni cînd pachetul îl lovi în ochi. Luă o țigară, o bătu ușor de perete pînă cînd se aprinse, apoi trase pînă-n rărunchi fumul refrișant. „Încă nu pot să cred”, mormăi cu țigara în gură. „Cu toate astea e destul de adevărat
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Singurul răspuns fu un mîrîit bălos, plin de furie incipientă; o secundă nesfîrșit de lungă mîinile înmănușate în negru tremurară deasupra declanșatoarelor. Apoi, la fel de încet, urcară spre cască, o rotiră ușor și o ridicară... „Pe sfîntul nume al Profetului Mrddl!”, icniră la unison cei doi corpsmani, siderați de ceea ce vedeau. „Ei, acum știți și voi”, rînji Superlarșul. „Dar pariez că n-ați bănuit niciodată”. „Dumneavoastră!!!”, șopti Oțel spărgînd tăcerea înghețată. „Dumneavoastră! Dumneavoastră! TU!!!”. „Da, eu, Colonel von Thorax, Comandant al CCC
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
sau libertatea jucate de un avocat, dacă ați ști că a fentat examenele și că are licența luată prin fraudă? Scena publică a fost invadată de indivizi cu vocabular precar evident, dar cu doctorate. Gabriel Oprea, cățărat la vârful puterii icnind obsesiv interesul național, este suspectat nu doar că a plagiat, dar că a coordonat zeci de alte lucrări fără legătură cu activitatea științifică. Robert Negoiță, primarul sectorului 3, și-a luat bacalaureatul la peste 30 de ani, a terminat foarte
Toți copiii lui Copy () [Corola-blog/BlogPost/339137_a_340466]
-
că fusul e întreg. Nu știu de ce se scarpină copilul tău la ochi mereu. Pentru ca peste numai câteva săptămâni unul din verii mei mai mari, m-a luat în brațe, a văzut cum stau lucrurile, a strâns, a stors, am icnit, dar și vârful rupt al fusului care făcuse puroi, a țâșnit afară ca un intrus mizerabil și de neluat în seamă. Școala, biserica, primăria, jandarmeria, două prăvălii în locul cărora a apărut mai târziu cooperativa, două hanuri, brutărie, două potcovării, o
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
învăluit tot muntele, risipindu-se apoi într-un ecou macabru. Niciodată nu va uita ecoul ăsta îngrozitor, sunetul ăsta al morții. Acolo, la 50 de metri distanță, zăcea răpusă o căprioară. Când a ajuns lângă ea, tocmai își dădea duhul. Icnea ușor și de-atâta durere avea lacrimi în ochi. Imaginea asta îl va urmări toată viața, ca o pedeapsă nesfârșită și chinuitoare. Nu mai avea putere nici măcar s-o atingă. A lăsat-o acolo, pornind înapoi, spre pădure, în hohote
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
agurida și leagănându-se tăcut pe funigei deșiră văl de umbre și lumină pe frunzele rărite în mesteceni așa cum gata-gata stau să se destrame anii mei. SALTUL Șoricelul cenușiu s-a balansat dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
pe care a căpătat-o măritându-se cu unul Teșcuț. La fel ca ea, „fie-sa”, Hobzoaica, și-a căpătat porecla de la bunicul meu, Hobza. Numai că în timp ce Teșcuț era nume, Hobza era poreclă și se datora faptului că bunicul icnea din toți rărunchii atunci când ridica ceva foarte greu: - Hooobza! Înainte de întâmplarea cu „podu’ de scripeț”, se petrecuse un alt fapt, legat tot de calea ferată, care, chiar și după ani și ani, stârnea zâmbete ironice, dar care era reală sută
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
le bănuiam că râd de mine. Rămăsesem doar cu tanti Florica în tăcerea fierbinte din încăpere. Până să mă descopere, la epuizarea timpului programat, am îndrăznit să o întreb: - Am sforăit tare, doamnă, după ce am adormit? - Apăi...mai mult ați icnit, domnule. Ați sforăit numa' puțin. Cred că v-ați luptat rău de tăt în vis... -Da, da! Aveți dreptate... M-am cam bătut cu cineva..., am lămurit-o eu, amintindu-mi câteva secvențe de un anumit gen de luptă. M-
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 167 din 16 iunie 2011 Toate Articolele Autorului “Botezul” în apa oceanului s-a făcut aidoma copilului de odinioară, care pășea chicotind temător, cu sughițuri icnite pe fondul unui plânset aproape frustrant și chiar jertfitor, pentru că voința de a decide de unul singur i-a fost “grav încălcată” de hotărârea mamei de a-l lăia în “apa udă” a ligheanului sau ciubărului patriarhal din casa de sub
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
de scârbiți de minciună Poate știm să zâmbim... de scăpăm de potăi însetate De averi și de glorii, înghiți-i-ar țărâna străbună! REVOLTĂ Noapte de mai cu stele reci pe boltă Și flori de măr pe ramuri împietrite Gânduri icnind arar dintr-o retortă În care disperate, durerile-nfrățite De-atâta chin în mine se revoltă. Părinți plângând neputincioși destine Copiii pribegind prin lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343141_a_344470]
-
este unul și același, durere și mântuire, moarte și renaștere și înviere: moartea ca ultim vals, zice intuitiv poeta, nu departe de tâlcul acelui goethean „stirb und werde” (mori și învie): „Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie,/ Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit,/ Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie/ Ca o aripă de înger de păcate răvășit...// Vântul face-o reverență acordând ușor vioara,/ Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă,/ Zboară dup-
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
s-a descărcat instantaneu, după câteva mișcări de du-te-vino pe care le-a făcut din instinct și condus de mâinile ei puternice, în timp ce strângea cu putere umerii rotunzi ai femeii și frământa în neștire un mamelon între buze. Ea a icnit puternic și a încercat să-l păstreze în mișcare, apăsându-l ritmic, în timp ce-și mișca bazinul cu repeziciune în jurul acelei bucăți de carne ce se împuțina din ce în ce mai repede. A continuat așa, nescăpându-l, frecându-se tot mai strâns
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii, m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus, icnind ușor: - Adina, ești... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât ... Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist michelangelic al veacurilor trecute. Brusc, tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa frumos. În orele care au trecut, am posedat-o cu sălbăticie și poftă, penetrând-o de mai multe ori cu sete. Trupurile noastre goale deveniseră instantaneu un tot
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
născută ? - Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi printre mișcări spasmodice. * * * Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. O cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli majore. Mai greu a fost cu transferul ei în Vale. La
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
cu care băteam covoarele. A intrat în casă cu ea și s-a năpustit asupra mea...Dădea cu sete. Așa cum o știam de la prășit la vie, când dădea cu sapa ca să stârpească pirul și pălămida. Nu scotea o vorbă, doar icnea. Dar și eu m-am ținut tare. După fiecare lovitură scoteam doar un „ă!”, scurt. Tata s-a speriat și a strigat: Ce-ai, fă? Ai înnebunit? -Nu eu, mă, ăsta a înnebunit! Eu l-am făcut creștin și cărțile
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
în care gerul era parcă mai tăios decât afară. A aprins lumina și a împins-o pe pat. Ea ținea ochii întredeschiși ușor, atât cât reușea să distingă obiectele și mai ales omul care a adus-o acolo. Nu vorbea. Icnea greu din când în când, convingând că nu și-a revenit din leșin. Bărbatul a tras pătura și a încercat să o acopere, după ce i-a ridicat picioarele și le-a aruncat pe pat. A ieșit apoi din încăpere. S-
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
o metropolă , un vast imperiu De haotic, infect ,vulgar și insolit De poeme, nemîngâiate plângeri, vis întrezărit În ruina unor suflete din flancul hăituit. Am văzut colți de fiară în guri preamărite Ce emanau duhori în milioane de nasuri Inhalatorii icneau de greață dar necinstite Zâmbete le schimonoseau fețele ca’n iazuri Cete de demoni eleganți și plini de Trufie Se întâlneau, discutau, șerpuiau, rânduiau Victimele fatalității, la întâmplare, pe vecie Nesocotind caratele umanului ce condamnau Am simțit Iluzia dându’mi
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
din palme, ușile salonului se deschiseră și în încăpere pătrunseră câțiva cazaci, veseli și exuberanți ca de obicei. În mâni țineau capetele cam triste ale unor membri ai gărzilor regale dar și vestitele lor săbii curbe acum destul de însângerate. Ludovic icni, se ridică surprinzător de vioi de pe foto- liu și fugi în celălalt capăt al salonului. Aici stridiile se zvârco- liră nervoase și ieșiră intempestiv din regala lor temniță. Era probabil un moment foarte comic deoarece țarul râse în hohote secondat
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
și fură... Și rupe...și fură speranța din lume Ajuns lângă visul născut din pruncie, Cu aripi de ceară nu-i vreme de glume Când seceta arde cerând veșnicie. Ultimul vals Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie, Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit, Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie Ca o aripă de înger de păcate răvășit... Vântul face-o reverență acordând ușor vioara, Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă, Zboară dup-
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
a îmbrâncit, trântindu-l. Căzut ca bolovanul pe pardoseala de gresie, Ghiță s-a lovit la frunte, amețit de tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după fiecare lovitură. Speriată, Maria a țipat: - Terminați, mă, că îl omorâți! Din dormitor a ieșit furioasă Florina, urlând: - Mi-ați omorât bărbatul, curve ticăloase! Vă dau în judecată, nenorocitelor! Și s-a repezit la Irina să-i smulgă tigaia
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
mă dai în primire? Stai să-ți dau eu acum, apoi a prins-o de păr, a trântit-o jos și a început să o lovească cu picioarele. Femeia, de teamă, să nu sperie copiii, nu a scos nici un sunet. Icnea la fiecare lovitură a brutei cu chip de om, după loviturile aplicate în abdomen și coaste, i-a aruncat peste umăr, în timp ce mergea spre baie :să rămâi aici, m-am răcorit, mai vin să te bat peste o lună. Așa
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
baie. - O alegere perfectă, îl asigură Herman. Și cam cât doriți să rămâneți acolo? Nu vă faceți griji pentru costuri, ele sunt aceleași indiferent de perioadă. Deci de la o săptămână, la un an sau chiar permanent dacă doriți asta. - Îhh, icni Alosius și se hotărî pentru o lună deoarece babele, neastâmpărate cum erau, precis vor păți ceva în timpul acesta. Poate și... E, dar mai vedem noi! Achită prețul și semnă contractul. Plus anexele care prevedeau că pe timpul concediului firma se ocupa
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]