726 matches
-
polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui Israel de la Betel și, poate, Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic, pe parcursul întregii perioade a epocii Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic, pe parcursul întregii perioade a epocii Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea pot fi interpretate ca imagini divine de cult. Între figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea pot fi interpretate ca imagini divine de cult. Între figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate ca imagini divine (cf. Fig. 8), mai multe amulete care îl reprezintă pe Sahmet, Isis sau Bes (cf. Figg. 10-11; 14) sau unele suporturi pentru casoleta de ars tămâie, utilizate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sărac decât cel atestat în mileniul al II-lea î.C.; multe dintre aceste reprezentări sunt importate sau înfățișează divinități străine (Isis, Sahmet), în timp ce nu a fost găsită încă nicio imagine a lui Yhwh. Lipsa unei probe sigure cu privire la cultul iconic al lui Yhwh nu trebuie automat văzută ca probă a lipsei imaginilor în yahwism, pentru că e vorba de un argument a silentio, cu atât mai mult cu cât unele afirmații ale inscripțiilor asiriene ale regelui Sargon al II-lea cu privire la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
biblice și arheologice inserate în contextul mai larg al monarhiilor antice din Orientul Apropiat pare să încline spre existența unei iconografii religioase în Israel și Iuda în timpul epocii monarhice, iconografie documentată cel puțin în cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui cult aniconic în yahwism, dar pretenția biblică a unui yahwism originar pur și necontaminat, aniconic și monoteist, deja definit din perioada așezării poporului Israel în Palestina, trebuie judecată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cât mai ales de puterea sa ascunsă în fiecare eveniment al istoriei. În felul acesta s-au dezvoltat în Iuda teologiile „gloriei” (ebr. kăbôd) proprii preoției babiloniene (cf. Cartea lui Ezechiel) și ușor-ușor au fost eliminate formele teologice ale prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se termine niciodată, iar lumea din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote și agitație frenetică. Propria lor existență se desfășoară în acord cu gramatica fanteziei. Pif are mai degrabă alura unui burghez, în vreme ce Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său de năzdrăvănii. În această dialectică ce anulează granițele tradiționale dintre lumi, Pif și Hercule repetă marile încercări fondatoare ce ispitesc pe fiecare dintre copiii ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către o audiență hipnotizată, strălucirea unui univers ce propune o mitologie și o etică, în egală măsură. Și dacă Brice și Barker sunt echivalenții low-cost ai starurilor de la Hollywood, westernurile spaghetti, având în Sergio Leone și Sergio Corbucci figurile lor iconice, desăvârșesc acest proces de translație europeană a genului fondator american. Sunetele lui Ennio Morricone și duelurile dintre Clint Eastwood, Lee van Cleef, Eli Wallach, Jean-Louis Trintignant și Klaus Kinski pătrund în imaginarul european, iar Vestul sălbatic populat de eroi fără de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unui cronicar de cinema, în ipostaza unui corespondent al miraculos-romanticului Indiana Jones. Dincolo de Canalul Mânecii, Tintin este citit, în momentele de relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre un contur
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii iconice, otrăvesc universalitatea revelației lui Dumnezeu în diluția ecumenismelor de circumstanță sau confundă transmiterea predaniei creștine cu psitacizarea vagă a unor formule dogmatice. Transformarea teologiei într-o ideologie nu este decât rezultatul colateral al confuziei sistematice între „profesie” și „meserie” (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
petrecerea Duhului în istorie. Duhul este Prezența învăluitoare și tainică în conștiința Bisericii. Numai prin Duh, tradiția teologică a Bisericii poate recompune numeroasele referințe biblice într-un singur mozaic al lui Hristos. Dogmele Bisericii încearcă să exprime revelația în concertul iconic al cuvintelor sfinte, cu acribie duhovnicească și atenție filozofică. Prelungind această idee, vom încerca să identificăm resorturile invizibile ale limbajului teologic al Ortodoxiei - relația teologiei cu tradiția, Scriptura și kerygma Bisericii. Bolta Templuluitc "Bolta Templului" Evangheliile au fost scrise ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional, ci și misterului. Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți...” 1 Când asumă acest exercițiu de umilință, omul poate fi înțeles ca mister apofatic, purtând amprenta iconică a Dumnezeirii. Pentru că teologia creștină vede în om un inel mediator între Dumnezeu și lume, revelația misterului persoanei refuză obiectualizarea conceptuală de orice fel. Preot al creației, omul a devenit vas ales al Dumnezeirii prin actul întrupării Cuvântului, „înțelepciunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Fenomenologia acestei transgresiuni este prea subtilă pentru a o identifica neapărat ca fiind de sorginte atee: dimpotrivă, ea derivă dintr-o interpretare aparte a referatului biblic despre creația omului (Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lasă loc imens pentru speculație în domeniul teologiei naturale. O definire a naturii divinului ca „irezistibilă putere” apare limpede la Hobbes 2 și montează, desigur, un set de propoziții destabilizatoare pentru antropologia și cosmologia spirituală a tradiției creștine. Reducția dimensiunii iconice (apofatică, deci inepuizabilă) a umanității, în care se reflectă divinul, la natura unei voințe determinate, obligă individul să acționeze după principiul economiei puterii, dozându-și energiile pentru control și manipulare. Pe de altă parte, disoluția vechii paradigme a participației conduce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă a proporțiilor. Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă. Războiul cubist împotriva reprezentării continuă, atunci când nici contemplația iconică a medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură, expresionismul abstract refuză constrângerile clasice ale frumosului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea dorinței rămâne decisivă pentru ca istoria să devină preludiul comuniunii eshatologice. Dincolo, unde sinteza transcendentală a universaliilor unește binele cu adevărul și frumosul, măștile maleficului vor cădea răpuse. Până atunci, tradiția răsăriteană gravitează iconic în jurul misticii vederii (unio mystica)1. Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci semnifică. Lumea contemplației teologice este plină de vestigii și reflexe, iar frumusețea omului este „inelul” prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eshatologice. Dincolo, unde sinteza transcendentală a universaliilor unește binele cu adevărul și frumosul, măștile maleficului vor cădea răpuse. Până atunci, tradiția răsăriteană gravitează iconic în jurul misticii vederii (unio mystica)1. Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci semnifică. Lumea contemplației teologice este plină de vestigii și reflexe, iar frumusețea omului este „inelul” prin care reflexele de transcendență ale creației primesc convergență 2. Cu alte cuvinte, contrastul maniheic între frumusețea lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
American, 1964. Changeux, J.-P., L’Homme neuronal, Fayard, Paris, 1983. Hampson, Life science, 1999. Joly, J.; Boujard, D., Biologie pour psychologues, Dunod, Paris, 2005. Katz, B., „How Cells Communicate”, Scientific American, San Francisco, 1961. „Eu sunt un vizual!” Memoria iconică și memoria în imagini „Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci când sunt pe scenă, întorc paginile în minte!” Acesta era, în esență, răspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci când Bernard Pivot l-a întrebat cum își învață textele pentru teatru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
poziția reală decât pentru 10% din acesta. Concluzie Studiile de laborator au arătat că există o memorie vizuală, dar aceasta are două caracteristici care i-au determinat pe cercetători să nu accepte calificarea ei drept „fotografică”, ci mai curând memorie iconică (sau memorie senzorială vizuală). Prima caracteristică a acestui tip de memorie este efemeritatea ei; calcule mai precise arată că această memorie senzorială vizuală durează în jur de un sfert de secundă. Pe de altă parte, caracteristicile vederii noastre (foveea, vezi
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
comun, că învață mai bine când citesc decât atunci când ascultă. De fapt, aceasta e o regulă. Am văzut că e ceva mai complicat, pentru că, în realitate, pagina cărții nu este înregistrată într-o memorie fotografică, ci tranzitează doar o memorie iconică, pentru ca succesiunile de litere să fie rapid transformate în cuvinte (memoria lexicală) și în concepte (memoria semantică). Acestea fiind spuse, observația că reținem mai bine citind este pe deplin îndreptățită, după cum arată diverse experimente. Astfel, în cadrul unui studiu asupra unor
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se înfățișează - dintr-o anumită perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera „metatranzitivitatea” definitorie pentru acest spirit sintetic. Cu atât mai mult cu cât conceptul oferă, la rigoare, o soluție sui-generis de reconciliere între tentația repezentării iconice a realității și seducția metaliteraturii. 2.LIMBAJUL POETIC ȘI DINAMICA GENURILOR LITERARE (RECATEGORIZARE SAU HIBRIDIZARE?)tc "2.LIMBAJUL POETIC ȘI DINAMICA GENURILOR LITERARE (RECATEGORIZARE SAU HIBRIDIZARE?)" După cum îndeobște se cunoaște, unul dintre aspectele fundamentale ale literaturii contemporane constă în tendința
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
plus, nu trebuie să trecem cu vederea împrejurarea că, la Nichita Stănescu vom întâlni îndeajuns de numeroase poeme în care delirul imagistic și jocul liber al semnificațiilor cad în planul secund, fiind puse în slujba unui tip special de reprezentare iconică. Un poem ca Baladă 334, de pildă, rămâne, în mod irevocabil, în ciuda aparentei autoreflexivități, terestru, ironic și profan. 4.7 Gruparea din jurul revistei Steauatc "4.7 Gruparea din jurul revistei Steaua" Dacă în cazul reprezentanților tipici, de mare vizibilitate, ai modernismului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
5. Imaginația " Imaginația este considerată ca fiind un proces aparținând cogniției superioare, analog cu gândirea, de operare cu imagini mentale, de combinare sau structurare, prin care acționăm asupra realului, posibilului, viitorului și tindem să producem noul, sub forma unor planuri iconice sau proiecte. Imaginația se află În strânsă legătură cu gândirea divergentă, a cărei principală caracteristică o reprezintă mobilitatea; ea interacționează cu reprezentarea și limbajul, procesele numerice, stările motivaționale, afective ale individului și cu alte laturi ale personalității, contribuind din plin
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
în mod special de mesajele transmise de liderii diverselor formațiuni politice. 5. Termenul „opinie publică” arată nu numai că este vorba de opiniile unui public, ci și că opiniile sunt exprimate public. Exprimarea poate fi verbală (oral sau în scris), iconică (afișe, obiecte simbolice) sau pe planul acțiunilor deschise (în special demonstrații). Să consemnăm însă că la baza opiniei exteriorizate stă opinia publică latentă. Întruchiparea opiniei publice latente în cea manifestă (exprimată) depinde de gradul de cristalizare a opiniilor, de intensitatea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]