305 matches
-
să înfrângă dorința și obișnuința popo‑ rului de a venera icoanele și a vedea în ele pe Dumnezeul în care credeau. Această mișcare a sfârșit așadar într‑un faliment total în anul 834 când împă‑ răteasa Teodora a abrogat edictele iconoclaste. În perioada iconoclasmului, iconodulii au fugit de la Constantinopol spre țări deschise și libere: în Arme‑ nia, Grecia, Spania, Franța, Germania, Italia, ceea ce contribuia la răspândirea artei bizantine. La Roma, unde papii ofereau azil politic refugiaților, erau în acea epocă zece
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Publică în Revista burgheză studiile: Un mare critic burghez: Dl. Eugen Lovinescu. Debutează în volumul În genul ... Tinerilor (Editura Casa poporului), semnat Antistihus (nume luat din Caracterele lui La Bruyere). 1935. Continuă să publice în Revista burgheză în aceeași manieră iconoclastă. Publică în colaborare cu Emanuel Neuman Essai sur une conception catolique du Judaisme, la București. 1936. Își ia doctoratul la București, cu lucrarea: Principiile clasice și noile tendințe în dreptul constituțional. Critica operei lui Léon Duguit, publicată la Editura Curierul judiciar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din insurgența iconoclastă a lui Teodor Mazilu. Succesul de public este datorat abilității de a împacheta, dramatic, un mesaj care este întotdeauna cel partinic". Din această perspectivă, care respinge orice posibile confuzii, astfel de recuperări, cum este cea realizată de Ioan Stanomir în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din insurgența iconoclastă a lui Teodor Mazilu. Succesul de public este datorat abilității de a împacheta, dramatic, un mesaj care este întotdeauna cel partinic. Critica sa (ce a fost pusă în legătură direcția unor I.L. Caragiale sau Mihail Sebastian) este doar un instrument
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii presupun ca manifestările ce par într-o anumită epocă iconoclaste să devină în timp chiar literatură clasică, în ultima parte, nu mai este atât de generos. Făcând unele observații de estetică, Raul Teodorescu optează pentru o poezie serioasă, "înalt spirituală", supusă legilor armoniei dintre formă și fond. Exemplul oferit pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
subiectivitate tumultoasă și cu un nestăpânit furor al improvizației și al asociațiilor șocante. În anii din urmă, multă lume a luat în serios, din neatenție, "performance"-urile sale de la televiziuni sau din piața publică, nesesizând, în jerbele sale biciutoare și iconoclaste, structura metaforică și improvizația poetică. Dinescu nu este un analist politic. El face asociații surprinzătoare și jocuri stilistice pe care le livrează gata fezandate într-un sos justițiar și polemic, cu patos și farmec de cele mai multe ori, cu omenești umori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
O primă vîrstă de aur a manuscrisului bizantin se situează în secolul al IV-lea, în epoca lui Iustinian, dar distrugerile posterioare au lăsat puține mărturii (Geneza și scrierile lui Dioscoride, biblioteca din Viena). După eclipsa artistică provocată de criza iconoclastă, miniatura bizantină a cunoscut o a doua vîrstă de aur sub împărații macedoneni și egipteni (secolele VIII-XII); din această perioadă datează mauscrise somptuoase, cu miniaturi pe toată pagina și fonduri aurite, executate pentru împărați sau mari personalități (Predicile Sfîntului Grigore
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
adevărat că a existat și în Răsărit. Se citează mărețe statui ale Mântuitorului în orașe din Asia Mică. Una din acestea era așezată sus, la intrarea somptuosului palat imperial din Bizanț. Ea a fost dărâmată ca o consecință a luptelor iconoclaste. Ultima statuie cunoscută în istoria artei, aceea a unui împărat bizantin, cu crucea în mână, dar fără identitate, datează din veacul al Vll-lea. Cu toate acestea Biserica ortodoxă nu exclude sculptura. Dacă ea nu practică pe cea monumentală, cu destinație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
treilea moment corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
valorii imaginii și chiar a funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta plenar în scris, spiritul mușcător al lui Șerban Cioculescu s-a revărsat în intervenții verbale juvenile și iconoclaste, purtate cu vioiciune și sagacitate pretutindeni, la seminariile lui Mihail Dragomirescu, ale lui Charles Drouhet, la ședințele Institutului de literatură și în cenaclu. Foiletonistul a dus lupte acerbe contra rătăcirilor ideologice din perioada interbelică: "...născut polemist - fiu legitim al rațiunii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în același sens: ...Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de compromis sau de irelevanță, iar clandestinitatea o prezumție de îndrăzneală iconoclastă. Ușurința cu care a trecut Zacharias Lichter prin cenzură deși asta se întâmpla într-o perioadă de relativă liberalizare, fie ea ipocrită a avut asupra mea un efect tardiv, ca una din acele otrăvuri subtile care acționează cu mare întârziere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exemplul lui Georges Duhamel, se ridică împotriva naționalismului extremist, a militarismului, a capitalismului, considerate, ca multe altele factori favorizanți ai războiului. Alții, precum artiștii dadaiști, iar mai târziu suprarealiștii, sunt însuflețiți de o dorință de subversiune totală, de o furie iconoclastă. Nimic nu scapă revoltei lor, nici artele ori creația, considerate prea convenționale, nici politica sau moravurile. "Fără pictori, fără literați, fără muzicieni, fără sculptori, fără religii, fără republicani, fără regaliști, fără imperialiști, fără anarhiști, fără socialiști, fără bolșevici, fără politicieni
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
monografiei scrisă de Alice Voinescu Montaigne (București, 1936) din care descoperim încă multe reflecții, gânduri, fapte, interpretări. Îmi dau seama că pledoaria lui Montaigne este în esență cea a înțelegerii lucide a limitelor condiției umane, semnificația ei devine demitizantă și iconoclastă. Aceste temeinice principii montaignene au anticipat cu trei secole înainte ideea riguros argumentată de ceea ce se va numi ulterior axiologie. Meditațiile înțeleptului retras în castelul său de la Périgord, izolat de numeroasele conflicte religioase într-o Franță bulversată, rămân și azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-și prinde pubisul cu mîinile, pe tot parcursul spectacolului, această Madonă sfidătoare, se prezintă ca o emblemă a puterii și sexualității. În numerele de dans exploatează o modă exagerată și o sexualitate explicită, pentru a-și constitui identitatea sa de iconoclastă, de spărgătoare a limitelor și convențiilor stabilite. Ca și artiștii moderniști de succes, ea stabilește norme noi zdrobindu-le pe cele vechi. În anul 1992 însă, albumul său "Erotica" și volumul Sex indică posibilitatea ca Madona să cadă în capcana
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fost mirat de măsura cu F.F. (Fără Frecvență n. red.) la Iași și Cluj. Ar fi fost totul în regulă dacă nu ajungeam la marasm în iunie, dacă nu m-aș fi trezit cu nervii ferfeniță. Condiția mea, chiar dacă e iconoclastă, rămîne jalnică. Nu numai Manolescu (de exemplu) sau Cărtărescu judecă oamenii de la studii universitare în sus, ci și tare mulți trepăduși. Ei știu că toți ciulinii devin filozofi, tot mai des. E motivul pentru care prefer să mai tac, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ale chiparoșilor și umbrele compacte ale castanilor de India și cele ale teilor absoarbe chiar și privirea celui mai grăbit automobilist. O vreme localitatea a fost sediul diferitelor instituții religioase: benedictini, canonici regulari, părinții olivetani, părinții filipini. În 1810 hoarda iconoclastă a trupelor napoleoniene a profanat biserica și i-a alungat pe preoții Sf. Filip Neri. În acest fel «Grigliano» a trecut în mâna unor privați. Ultimii proprietari, frații Luigi și Bartolo Battiato, s-au gândit să ofere întreaga clădire lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în ulei unde, printre ghirlande de garoafe roz, femei goale cu părul plin de orhidee căzînd peste urechi, în cel mai pur stil Mucha 181, ofereau zîmbind lumii întregi sticle de apă de Vichy și de Châtelguyon. (Reclamă mai puțin iconoclastă decît cea pentru apa purgativă italiană, ornată cu portretul Giocondei, al cărei zîmbet misterios acum descifrat promite reconfortul problemelor intestinale...). Între 1920 și 1922 a mai trebuit să iau parte la o altă Conferință, cea de la Spa, unde predominau experții
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
basileică și de biserică - instanțele decidente ale imperiului în legătură cu tiparele programelor iconografice, implicit cu dreptul de reprezentare și de a fi reprezentat în spațiile comune, laice sau religioase. În al doilea rând, răspunsul se poate baza pe scrieri din perioada iconoclastă sau isihastă, referitoare atât la oíkonomía (le asimilăm politicilor de răspândire a imaginii divinului și de guvernare a lumii creștine), cât și la înfruntările instituționale din epocă. În căutarea unei genealogii (posibile) a imaginarului medieval al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politicilor de răspândire a imaginii divinului și de guvernare a lumii creștine), cât și la înfruntările instituționale din epocă. În căutarea unei genealogii (posibile) a imaginarului medieval al puterii, capătă o mare relevanță, spre exemplu, textele care au opus atitudini iconoclaste și iconolatre față de reprezentarea figurală a lui Iisus și a Fecioarei, dar care au inclus totodată și rediscutarea legitimității basileului și a drepturilor sale de guvernare (spre diferență de antichitate). Din acest motiv, al centralității temei puterii (laice și spirituale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Din fericire, Aristotel oferă o altă perspectivă. Vom avea astfel situații paradoxale în istoria ulterioară: imaginea persistă și hrănește imaginarul colectiv, chiar dacă ea e contestată teoretic sau chiar renegată de o credință religioasă sau alta, în diferite perioade și comunități iconoclaste europene. Paradoxurile, consideră cercetătorii, se datorează diferențelor dintre interpretările imaginii la Platon și la Aristotel. Pentru a dezvolta aici interpretarea imaginarului, voi urmări punctual statutul imaginii și problematica aferentă în câteva fragmente din textele lor. Pentru că, alături de simbol, imaginea este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarul puterii creștine din partea orientală a imperiului (mai ales după pierderea teritoriilor din peninsula italică) se modifică și se stabilizează treptat, de-a lungul unui întreg mileniu. Comentariul meu se va opri asupra planului oikonomiei creștine, dezbătut aprig în timpul crizei iconoclaste din secolele VIII-IX, dar și al celei "unioniste" din secolul XIV, confruntate cu teologia isihastă. Despărțirea Occidentului de Orient în ce privește istoria instituțională și teoria puterii va fi amintită aici în descrierea etapelor pe care le-a parcurs imaginarul occidental până la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
greacă, în încercarea de figurare a chipului mitic al zeului, și filosofia concentrată asupra vieții civice și politice a cetății nu provoacă o fracțiune imediat, ci doar mult mai târziu, în secolul VIII. Creștinismul va întâlni, ca termen opozitiv, interpretarea iconoclastă, precum și metoda unică de cunoaștere − fondată pe cele două valori contradictorii, adevărul și falsul −, derivată din filosofia lui Socrate și susținută de Platon. În termenii teoriei reprezentării, imaginea ar putea fi considerată un soi de terț exclus, care nu-și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
că orice figură, și în special o figură umană, o figură făcută de mâna omului, este o necuviință și o blasfemie. (Besançon 27)43. Iată un dublu atac iconoclast - grec și vetero-testamentar − asupra reprezentării divinității, cu motivații contextuale diferite; tendința iconoclastă fusese deja contrazisă de Aristotel și de stoici, care "acceptau o interpretare morală a imaginilor, astfel încât doctrina lor nu se opunea religiei civice și nici manifestărilor sale plastice" (Besançon 7). Viziunea stoică asupra artei și, implicit, asupra imaginii se nuanțase
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]