772 matches
-
din lemn de stejar în timp ce pereții absidei erau făcuți din lemn de brad. Spațiul interior, împărțit după rigorile cultului, era acoperit de o boltă semicilindrică comună. Pictura interioară, realizată după tradiția scolii de la Feisa a împodobit întreaga biserică. Din programul iconografic ce se putea identifica înaintea dispariției lăcașului sunt amintite: în altar - viziunea patriarhului Petru, Sfânta Maria cu Arhanghelii Mihail și Gavriil, cete de îngeri sau Sfânta Treime. În naos și pronaos erau reprezentați Adam și Eva, prorocul Ilie cu carul
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
Vishnu, Shiva și Brahma cu o singură ființă este puternic subliniată în , unde în versetul 1.6 este venerat că Trimurti; în 1.9 se pune accentul pe unitatea accestor trei divinități, iar versetul 1.26 reia aceeași temă Reprezentările iconografice ale Trimurti apar pentru prima dată în jurul anului 500 en. Spre exemplu, celebra din insula Elephanta(lângă Mumbai, India) a fost sculptata undeva între secolele 8 și 10 ale primului mileniu. Această sculptură este atribuită dinastiei , care a domnit în
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
compoziția ferestrei sud IV, care fusese până atunci formată din geamuri incolore. Au fost montate în total 218 piese de vitralliu, care aparțin în majoritate substanței medievale, cu unele restaurări semnificative ale rețelelor de plumb. Gruparea actuală conține următoarele subiecte iconografice: Prima interpretare iconografică a vitraliilor i se datorează lui Emil Demmler, care în 1900 identificase deja în mare parte scenele și inscripțiile acestora. Demmler a efectuat și o clasificare stilistică a vitraliilor care este confirmată de noile cercetări, însă articolele
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
IV, care fusese până atunci formată din geamuri incolore. Au fost montate în total 218 piese de vitralliu, care aparțin în majoritate substanței medievale, cu unele restaurări semnificative ale rețelelor de plumb. Gruparea actuală conține următoarele subiecte iconografice: Prima interpretare iconografică a vitraliilor i se datorează lui Emil Demmler, care în 1900 identificase deja în mare parte scenele și inscripțiile acestora. Demmler a efectuat și o clasificare stilistică a vitraliilor care este confirmată de noile cercetări, însă articolele sale din paginile
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
bine individualizați portretistic. Deasupra celor doi pereți laterali, pe poalele bolții semicilindrice, în ordinea indicată de Erminii, scene din viața și patimile Mântuitorului, bine structurate compozițional, cu și mai agresive pătrunderi de elemente baroce, decât în lucrările cu caracter pur iconografic, explicabile la un pictor abia ieșit din ucenicia clujeană. Cea mai mare atenție a acordat-o pictării tâmplei și ușilor împărătești, bine prezentate în încercarea monografică a cercetărilor D. Mândru si A. Dobjanschi. Probabil din 1774 sau 1775 sunt și
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
în 1824 Avram Iancu). sau Biharia, Alba. Frumosul ansamblu mural pe care-l execută în anul 1808 la biserica din Furcșoara, împreună cu Gavril Silaghi, reliefează cunoștințele tehnice acumulate, dublate de mult talent în realizarea compozițiilor ce impresionează prin acuratețea programului iconografic, printr-o reușită îmbinare între detaliu și narațiune și printr-o varietate de portrete deosebit de expresive. După două decenii, o mărturie a prezenței sale în zona Bradului este ansamblul mural de la biserica din Birtin. Lăcașul de cult, construit în ultimul
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
Andrei Șaguna, protopopul locului Iosif Bașa, paroh Ioan Draia, cu cheltuiala obștii satului, s-au zugrăvit această sfântă biserică de zugravul Silagescu Simeoan de la Abrud Banea și Moțoc Caroli de la Brad, la anul Domnului 1848“. Cele peste 100 de creații iconografice, ce i-au fost sau i-ar putea fi atribuite acestui prolific creator, i-au adus lui Simeon Silaghi un renume și o faimă atât de mare încât solicitările îi veneau din toate părțile chiar la o vârstă înaintată de peste
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
refacere si infrumusețare: platformă de beton pentru acces pietonal, împrejmuire din panouri sudate de plasă zincată și zugrăvire. În cursul studiului pentru realizarea prezentei cercetări, s-a identificat în biserica parohială, pe pilastrul naosului dinspre miază-noapte, mascat de un panou iconografic din lemn dedicat sfintei Filoteea, pomelnicul eroilor din sat. Contrariat de faptul că în împrejurimi nu există în biserici pomelnicul eroilor locali, am identificat pe temeiul 3314/9 aug 1942 al Protoieriei Ștefănești, sarcina obligatorie a „"amplasării în biserică a
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
pronaosului a fost înălțată o clopotniță scundă, prevăzută cu un coif piramidal, învelită, în întregime, în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a folosit țigla. O singură ușă apuseană asigură accesul în stantul lăcaș. La interior, biserica adăpostește un bogat decor iconografic, executat de pictorul Mircea Bixa din Hunedoara în anul 1985; a fost restaurat în 2005 de Ioan Bota din Hunedoara.
Biserica de lemn din Cernișoara-Florese () [Corola-website/Science/326717_a_328046]
-
bizantina de astăzi a încăpățânatului academician aduce afront și stupefacție spațiului proteic și depersonalizat al Dâmboviței post nord-coreeană. Sorin Dumitrescu va propune astăzi cuhnia de la Mogoșoaia drept centru polemic și asimetric al discursului său. Zidurile cuhniei expun componentele splendidului proiect iconografic destinat bisericii noi a Sfintei Mănăstiri Piatră Scrisă. Fiecare bucată din această „zidire nezidită“ inspiră evlavie. Parcă ar fi bucăți timpurii de ruină nedărăpănata din statalitatea noastră care n-a fost încă să fie. Foișorul, prin lucrările expuse acolo, spune
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie. Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi. Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei otomane. Zugravul Toma din Suceava i-a împrumutat chipul său acelui călăreț. Pe abside sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși. Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se însă accent mai mult pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor. Pe cupola pronaosului este reprezentată "Fecioara rugându-se", având la piept medalionul
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
a dispus demantelarea cetății la 1544, iar amplasamentul a devenit ulterior carieră de pietre de moară. Ruinele, deși clasate ca monument istoric (), sunt astăzi în stare de distrugere avansată și elementele care se mai păstrează nu permit cronologizarea. Singura mărturie iconografică este gravura din anul 1866, aceasta fiind mai degrabă o reprezentare romantică, decât una riguroasă, a ruinelor la acea dată. Unul dintre turnurile înfățișate prezintă pe latura de nord o fereastră gotică, al cărui contur s-a păstrat până astăzi
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
din Abrud, 1807” și de „Sabo Mihai, Câmpeni, anno 1807”), neexcluzând nici posibilitatea unei reconstrucții. Diferit, într-o monografie recentă a comunei Bulzeștii de Sus, se precizează că biserica a fost ctitorită între anii 1846 și 1848, fiind apoi împodobită iconografic în două etape distincte: 1848 și 1867 (din pricina degradării pisaniei, anul 1867 s-ar fi citit eronat 1807). Punând în balanță ambele ipoteze, considerăm că acest edificiu, cel dintâi al obștii din Tomnatecu de Sus (nici conscripțiile secolului al XVIII
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
de marea istorie. Încă din adolescență s-a aflat, permanent, în preajma lui Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, I. L. Caragiale, Nicolae Grigorescu, Paul Bujor, Spiru Haret și a altora care i-au stimulat interesul și pasiunea pentru grafică, pictură, sculptură și arta iconografică, așa de puțin cercetată la noi pe atunci. Studiile în străinătate, călătoriile în întreaga Europă și cercetarea marilor muzee, pinacoteci, biblioteci de specialitate și expoziții i-au accentuat spiritul investigativ, pasiunea pentru amănuntul revelator și extraordinara curiozitate de a căuta
Întregiri la biografia lui I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5001_a_6326]
-
franceză)." "Dacă la început era pur și simplu o „funie înnodata” fără un numar anume de noduri, nu după mult timp acestea au fost reduse la un numar fix de trei, așa cum putem observa de asemenea și în primele reprezentări iconografice ale sfanțului Francisc, în care cingolul Sărăcuțului apare astfel și unde referință la voturi este de altfel evidență. „Funia franciscana” aleasă la început pentru a încinge haină la mijloc, doar pentru că era mai simplă și grosolană spre deosebire de cureaua de piele
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
Pelișor să vină să mă avizeze sau direct Sinaia- Cumpătu. Vilele Comitetului Central. Adresa exactă o dau pe plic. Te îmbrățișez, G. Călinescu Note Originalele acestor scrisori, inedite, se află în arhiva doamnei Leontina Beniuc, soția poetului Mihai Beniuc. Ipostazele iconografice reproduse aici aparțin pictoriței Adina Paula Moscu și se află în arhiva profesorului Nicolae Scurtu din București 1. G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941, 950 pagini cu ilustrații, portrete
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
de colț. Pictura a fost executată în anul 1811 de Ștefan Zugravul din Șișești și se păstrează fragmentar pe bolta naosului, unde se remarcă imaginea Sfintei Treimi, scene din Apocalips sau din Ciclul Patimilor, într-o paralelă moralizatoare, caracteristică programelor iconografice din bisericile maramureșene; pictura tâmplei și cafasuluisunt opera aceluiași zugrav. Aceluiași pictor îi datorăm și pictura unor icoane, între care și cea de pe masa altarului. În sprijinul acestei afirmații vine inscripția aflată pe spatele icoanei de prestol, inscripție ce atestă
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiști greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat pe un tron în măreție. Numele zeului în nominativ
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
și cuvioșii Teodesie de la Peștera, Antonie cel Mare. Celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea îi aparține și decorația pictată a navei, rod al colaborării unor zugravi din centrul artistic al mănăstirii Băița. Merită reliefate, din programul iconografic, patimile apostolilor, alături de cele ale lui Isus Hristos și pilda fecioarelor. Suprafața bolții este împărțită în registre, prin chenare florale, orizontale si transversale. În altar, figurile sfinților părinți sunt însoțite de cele ale papilor și patriarhilor: Silvestru de la Roma, Mitrofan de la
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
mai putut lămuri și alte aspecte ale biografiei sale creatoare. Astfel, arată Marius Porumb, ,începând cu primul deceniu al secolului al XIX-lea a avut colaboratori pe Ștefan și Ursul, iar mai târziu pe fiul său Ioan". În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se înscriu pe linia tradiției, fiind perceptibile uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Tismana este reconstruită în 1855 de arhitectul român de origine sileziană Carol Benesch. La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Țara Românească. În anul
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
s-a făcut în "pridvor" care a fost reconstruit în 1983, după planul Sfântului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigore Popescu din Câmpulung Muscel. Este " pictură bizantină", cu desen corect și armonie discretă a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografică unică. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți sfinții dacoromâni descoperiți și canonizați în ultimii ani ai secolului al XX-lea, alături de toți sfinții români ce se prăznuiau. Tezaurul Mănăstirii Tismana a fost deosebit de mare, dar stricăciunile aduse mănăstirii de
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Huyot a realizat antablamentul, bolta ogivală pentru a susține dalajul superior, și bolta cu casete a arcului principal. Ludovic-Filip și prim-ministrul său Adolphe Thiers au ales programul iconografic al altoreliefurilor și sculptorii: "Plecarea voluntarilor din 1792" (și cunoscut sub numele "La Marseillaise") de către François Rude, "Triumful din 1810" de către Jean-Pierre Cortot, "Rezistența din 1814" și "Pacea din 1815" de către Antoine Étex. Construirea s-a terminat în 1836 dub
Arcul de Triumf din Paris () [Corola-website/Science/296809_a_298138]
-
special de Arcul de triumf lui Janus la Roma, cu formă tetrapil. În anumite aspecte se îndepărtează de modelul roman: nu includ nici o coloană și este de dimensiuni excepționale, cu 50 m înălțime, 45 m lățime și 22 adâncime. Programul iconografic se desfășoară în ordine cronologică pe altoreliefurile pilierelor: Deasupra pereților se afla șase basoreliefuri, care ilustrează episoade marcante ale războaielor revoluționare și napoleoniene. Partea inferioară a antablamentului este decorată cu o friză, ce reprezintă plecarea și întoarcerea ale armatelor în cadrul
Arcul de Triumf din Paris () [Corola-website/Science/296809_a_298138]