959 matches
-
într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite, așadar, lui Blaga să privească altfel decât filosofii raționaliști și decât Immanuel Kant posibilitățile rațiunii de abordare a transcendentului. Deși nu a fost luată în seamă, de teama contradicției, această supoziție de construcție metafizică, că transcendentul este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei și antitezei nu au o stringență logică impecabilă, ca să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Experiența microfizică și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992. Underhill, Evelyn, Mistica, Editura "Biblioteca Apostrof", Cluj, 1995. Veihinger, Hans, Filozofia lui "ca și cum", Editura Nemira, București, 2003. Vernant, Jean-Pierre, Mit și gîndire în Grecia antică, Editura Meridiane, București, 1995. Vlăduțescu, Gheorghe, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, Editura Cartea Românească, București, 1987. Vlăduțescu, Gheorghe, Filosofia legendelor cosmogonice românești, Editura Paideia, București, 1998. Vulcănescu, Mircea, Pentru o nouă spiritualitate filosofică. Dimensiunea românească a existenței, vol. 1, Editura Eminescu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
113 Ibidem, p. 429. 114 Ibidem, p. 428. 115 Ibidem, p. 425. 116 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în Opere, vol. 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983, p. 501. 117 Ibidem, p. 499. 118 Ibidem, p. 501. 119 Gheorghe Vlăduțescu, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 63. 120 Cf. Gheorghe Al. Cazan, " Raționalismul ecstatic formă specifică a raționalismului", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 47. Aici, autorul susține că specificul raționalist sau iraționalist
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Realizare lingvistică gr. αίσθησις (-εως) "insensibilitate"; An(a)esthesia "absența sau dispariția anumitor tipuri de sensibilitate"; fr. anesthésie (s.f); ro. anestezie (s.f); en. an(a)esthesia. gr. βραδύς (-εϊα,-ύ) ,,lent, leneș"; Bradyphrenia "Lentoare marcată a proceselor de ideație"; fr. bradypsychie (s.f); ro. bradipsihie (s.f.); en. Bradyphrenia. lat. angor (oris) ,,sufocare"; Angor pectoris "angină pectorală"; angor pectoris ; lat. dolor (oris) ,,durere" Dolor "unul din semnele cardinale ale "inflamației"; dolor; lat. malum (i) ,,rău; boală"; Malignancy "evoluție deosebit de gravă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
negare cronică, disperare, teamă, depresie, ahedonism (diminuarea drastică a interesului față de aproape toate activitățile sociale), anxietate, agitație psihomotorie, oboseală, pierderea energiei, diminuarea capacității de gândire și concentrare, indecizie, sentimente de nefericire, neajutorare, tristețe, suferințe somatice, oboseală, probleme de somn, insomnie, ideație suicidară, frică, frustrare, probleme de adaptare, pierderea spontaneității și a creativității, abuz de substanțe chimice. Negarea: este unul dintre cele mai frecvente mecanisme defensive (Krupp, 1972). Negarea cronică se manifestă somatic, comportamental și psihologic. Apogeul stărilor sufletești prin care trec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vinovăția: rușinea inhibă experiența și exprimarea durerii. Sentimentul de vinovăție este credința că o persoană a avut o conduită greșită. Următorii factori contribuie la culpabilizare: natura stigmatizării (rejecție școlară sau profesională), percepția de slăbiciune și neajutorare, cauza generatoare de durere. Ideația suicidară fără un plan specific suicidar sau cu un plan specific pentru a comite suicidul: abuzul de substanțe și numeroasele boli neurologice legate de SIDA contribuie la riscul suicidar. Persoanele care se confruntă cu depresia prezintă un risc mai mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
mare de sinucidere. Sprang și McNeil (1995) sugerează că incidența crescută a tentativelor de suicid și a numărului mare de sinucideri în rândul populației este legată de anxietatea și teama de moarte, degradarea fizică, separarea, teama de singurătate, izolarea, rejecția. Ideația suicidară apare la supraviețuitorii care și-au pierdut interesul pentru viață. Anxietatea: este generată de gradul ridicat de incertitudine, de schimbări majore în toate planurile vieții. Persoanele seropozitive experimentează un stadiu global al anxietății. Abuzul de substanțe chimice : stresul asociat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
bolilor cronice, precum degradarea stării de sănătate, hospitalismul și chiar decesul persoanelor apropiate, reprezintă în fond o pierdere a istoriei personale; pierderea securității psihosociale: insatisfacție, nesiguranță, dezamăgire; pierderea rolurilor sociale și a statuturilor comunitare; pierderea bunăstării emoționale: apar anxietatea, depresia, ideația suicidară, supărarea cronică, culpabilizările, iritabilitatea, mâhnirile sufletești, nervozitatea, abuzul de drog și alcool, insomnia, izolarea și chiar comportamentele distructive; pierderea interesului pentru viață: se observă mai ales în primele stadii ale răspunsului la pierderile multiple; dezinteresul pentru viață se leagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
fobia specifică) și depresie, fobia socială precede de cele mai multe ori tulburarea comorbidă (de obicei în aproximativ 70% pînă la 80% dintre cazuri, atît în studiile ECA, cît și în studiile NCS; Schneier et al., 1992; Kessler et al., 1999b). Depresia, ideația suicidală și tentativele de suicid apar în fobia socială mai des decît în rîndul populației generale. Totuși, o frecvență ridicată a tentativelor de suicid în fobia socială pare să se întîlnească în majoritatea cazurilor, deși nu în toate, legată de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
majoritatea cazurilor, deși nu în toate, legată de prezența tulburărilor comorbide. Potrivit datelor ECA, rata a fost de aproximativ 14 ori frecvența populației. În studiul NSMHWB, prezența unei tulburări comorbide de pe Axa I a dus la o triplare a ratei ideației suicidale, dar fără o creștere corespunzătoare a tentativelor de suicid. Cînd fobia socială era comorbidă cu tulburarea de personalitate anxioasă (strîns legată de TPE), atît ideația suicidală, cît și tentativele de sinucidere au avut rate semnificativ mai ridicate. Un studiu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
prezența unei tulburări comorbide de pe Axa I a dus la o triplare a ratei ideației suicidale, dar fără o creștere corespunzătoare a tentativelor de suicid. Cînd fobia socială era comorbidă cu tulburarea de personalitate anxioasă (strîns legată de TPE), atît ideația suicidală, cît și tentativele de sinucidere au avut rate semnificativ mai ridicate. Un studiu timpuriu (Amies et al., 1983) a descoperit că actele parasuicidale erau mai des întîlnite într-un eșantion cu fobie socială decît într-un grup de comparație
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Norton et al., 1996; Montgomery, 1998). Riscul depresiei nu pare să crească odată cu durata fobiei sociale, dar poate fi redus dacă fobia socială intră în remisie (Kessler et al., 1999a). Eșantioanele clinice au demonstrat, de asemenea, rate ridicate de depresie, ideație suicidală și tentative de suicid în fobia socială comorbidă cu alte tulburări de pe Axa I sau Axa II (Amies et al., 1983; Turner et al., 1991; Weiller et al., 1996). Este puțin probabil ca prezența depresiei să complice diagnosticul de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a luat doctoratul în drept la Paris și, întors la Tg. Jiu, s-a înscris în barou și în partidul liberal. Nu a fost niciodată un om de bibliotecă, un pasionat de lectură cum era Duca inteligența lui sprintenă, ușurința ideației, îi acopereau cu prisosință lacunele culturii lui. De formație literară romantică, admira proza frumos cadențată, ținuta teatrală, emfatică, elocvența pompoasă. A făcut războiul din 1916, fiind comandant al unei companii de infanterie din regimentul 18 Gorj. În 1919, Gheorghe Tătărăscu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mai ortodoxă linie a "realismului socialist", neavînd o poezie, o strofă, un vers care să fie suspectat de deviaționism în sensul esteticii burgheze, adică a ceea ce noi, neintegrați reperismului literar, numim talent". "Prostituarea talentului" se plătește scump: "Inspirația, căldura, ritmul ideației, totul a dispărut". Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu și atîtea alte nume au fost folosite de propaganda de partid spre a face să se creadă că prezența lor indică "drumul cel bun". Pamfil Șeicaru și-a exersat talentul și în teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
criticii buni știau că lupta se duce nu numai pe frontul valorii, ci și pe cel politic! -, dar aceste texte, de proză, poezie, eseistică monografică erau și sunt „bune”, valabile estetic, uneori într-un grad înalt de expresivitate, stil și ideație literară, comparabile cu arta înaltă literară de dinainte de război și chiar cu arta marilor noștri clasici. Și apoi publicul! Cel inteligent, cultivat, care ne-a susținut, decenii la rând, în ciuda presiunilor și atacurilor, calomniilor oficiale, a „rezistențelor” unor colegi care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a fi benefică întrucât "campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om". Și, mai departe, adaugă, la rându-i, polemic: Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor (în altă parte vorbește despre "patima iscodelnicilor genealogiști", a "sursier-iștilor" n.n., Ct.C.) care, cu zel reconstitutiv-detectivistic, încearcă contextualizând să lumineze chestiuni controversate, încă nebuloase, corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului". În rândul acestora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Moles și R. Claude deosebeau cinci etape: informarea și documentarea, incubația, iluminarea, verificarea și formularea. Cercetătorul american Alex. F. Osborn, mai întâi în 1957 și, apoi, în 1971, fixa șapte etape: orientarea sau punerea problemei, pregătirea, analiza și organizarea datelor, ideația sau producerea ideilor, incubația, sinteza, evaluarea și verificarea. Modelul actului creator alcătuit de Wallace este preferat de cei mai mulți specialiști, fiind mai simplu și mai cuprinzător, apropiindu-se cel mai bine de intimitatea actului creativ. Din aceste motive vom dezvolta mai
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Rezistența la închidere reprezintă capacitatea de a rezista tentației de a alege soluția aflată la îndemână sau prima soluție care apare, socotind problema rezolvată. De regulă, prima soluție este neoriginală, comună, banală. Abia după ce se emit mai multe idei (fluența ideației) se ajunge în atmosfera rarefiată a ideilor originale, cu adevărat creative. S. Parnes ne dă un exemplu de exercițiu care demonstrează existența sau inexistența acestei atitudini. Se prezintă figura de mai jos (Figura 6) și se cere să se răspundă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de viruși inactivați. 2. Tendința de a îngusta prea mult aria problemei. Creatorul nu trebuie să pună prea multe restricții în rezolvarea problemei. În general, cu cât o problemă este mai larg definită, cu atât este mai aptă pentru flexibilitatea ideației. Problema „Vreau o yală mai bună” poate fi înlocuită cu „Moduri mai bune de a realiza închiderea unei uși”. 3. Incapacitatea de a vedea problema din mai multe unghiuri. De multe ori este bine să ne închipuim problema ca pe
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
urcăm pe ea, o ridicăm și o privim de jos în sus. Apoi o manevrăm cu mâinile sau cu piciorul. În final, vom emite idei pentru toate perspectivele și pentru experiențele pe care le-am avut. Acest lucru determină flexibilitatea ideației. Exemple: În cazul unei probleme în relația dintre două persoane, capacitatea de a privi de pe poziția celuilalt este foarte importantă. Cel care ridică un gard în jurul casei, când va stabili forma și înălțimea gardului, trebuie să gândească și la vecini
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
administrate. Prin experimentarea acestui antrenament al grupurilor creative în intreprinderi industriale (M. Roco, 1979) s au obținut următoarele efecte: au fost rezolvate creativ probleme de specialitate; a crescut potențialul creativ individual și colectiv (prin efecte stimulative asupra originalității și flexibilității ideației); a sporit motivația intrinsecă a membrilor grupului; s-a consolidat spiritul de echipă. În grupurile creative din domeniile știință și tehnică comunicarea nu are ca efect numai stimularea intelectuală în vederea producerii de noi idei și a eliminării erorilor, ci și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
unul din participanți are o idee cu mai multe posibilități similare de evoluție. Această tendință nu trebuie descurajată, după cum nu este de dorit ca ideile să fie luate de la fiecare participant într-o ordine. Este posibil ca o persoană cu ideație fluentă să fie prinsă pe picior greșit, iar atunci când i se dă cuvântul să nu-i vină nimic în minte. De aceea liderul nu se adresează unui membru al grupului cu fraze de tipul: „Ionescule, tu n-ai spus încă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cât recolta de idei este mai mare, cu atât avem șansa găsirii unei soluții remarcabile care să rezolve creativ problema. Liderul trebuie să aibă pregătite dinainte o serie de idei pe care le va introduce în momentele de lâncezire a ideației. Cea mai fantezistă idee La un moment dat resursele de idei secătuiesc, deci etapa brainstormingului propriu-zis ia sfârșit. Va urma etapa celei mai fanteziste idei. Se preia cea mai nebunească idee emisă pe parcursul întregii ședințe și se răsucește pe toate
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ei. De asemenea se poate spune că pentru fiecare domeniu al creației există o altă „rețetă” de factori, într-o anumită ordine a importanței. Între factorii intelectuali un rol important îl au: imaginația creatoare, gândirea creativă (cu atributele sale: fluența ideației, flexibilitatea gândirii, originalitatea și nivelul de elaborare a ideilor), sensibilitatea la probleme, inteligența, intuiția și memoria. Aptitudinile speciale sunt necesare pentru obținerea performanței într-un anumit domeniu al creației. Este normal, de exemplu, ca un inginer să aibă: acuitate vizuală
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]