744 matches
-
contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această interpretare transcendentă și idealistă nu i se potrivește nicidecum gânditorului planurilor de imanență: răul echivalează cu suferința, care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și de hârtii care ar urma să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie Andră, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Omul, statul și războiul utilitatea celei de a doua „imagini”, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin urmare, o putere explicativă insuficientă. Teoriile ce operează la primele două niveluri, realiste sau idealiste, sunt considerate astfel „reducționiste” și „inductive” - și de aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată „sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
-și orientează observația nu doar asupra statelor, ci și (sau poate mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în genere. În afara celor două mari linii de gândire - realistă și idealistă -, marxiștii rămân greu încadrabili, întrucât folosesc nivelurile de analiză în accepțiunea singeriană, vizând ca entități în principal clasele și capitalul, ale căror interese și dinamică transgresează statele și națiunile. Teoria dependenței și teoria sistemelor mondiale, ca exemplificări particulare ale unor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
90 și continuând să influențeze politicile promovate astăzi o reprezintă teoria „păcii democrate” (Jackson, Sørensen, 2003). O mare parte dintre subiectele care domină astăzi politica mondială sunt mult asemănătoare ideilor vehiculate în perioada interbelică de reprezentanți ai așa-numitei Școli idealiste în relațiile internaționale, justificând „interogații în legătură cu statutul liberalismului contemporan ca ideologie devenită hegemonică” (Richardson, 1997, p. 5). Astfel, perceperea renașterii paradigmei idealist-liberale derivă din constatarea unei paralele între anumite idei și instrumente de politica externă propuse de curentul de gândire
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ale vremii; principiile de „securitate colectivă”. Curentele de gândire liberale ce apelează la aceste idei în perioada interbelică pentru a prezenta principii alternative de organizare a unei noi ordini mondiale la sfârșitul primului război mondial - superficial atribuite unei Școli unitare „idealiste” - sunt asociate cu anumite politici (precum dezarmarea, arbitrajul internațional sau securitatea colectivă) și instituții (Liga Națiunilor) și judecate prin prisma (in)succesului acestora în a preveni o nouă conflagrație mondială. În dimensiunea conceptuală, respingerea principiilor „idealiste” de către reprezentanți clasici ai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atribuite unei Școli unitare „idealiste” - sunt asociate cu anumite politici (precum dezarmarea, arbitrajul internațional sau securitatea colectivă) și instituții (Liga Națiunilor) și judecate prin prisma (in)succesului acestora în a preveni o nouă conflagrație mondială. În dimensiunea conceptuală, respingerea principiilor „idealiste” de către reprezentanți clasici ai realismului - mai ales E.H. Carr și Hans Morgenthau - se face pornind de la premisa disjuncției dintre sfera internă și sfera externă a politicii. Pentru Morgenthau, de exemplu, principiile internaționalismului pot opera în sfera politicii interne tocmai datorită
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
disciplinei, mișcare ce contestă realitatea unei prime „mari dezbateri” ca principal moment în geneza relațiilor internaționale ca disciplină academică autonomă. În această fascinantă literatură în dezvoltare, autorii se situează pe un continuum între poziția de negare a existenței unei Școli „idealiste” unitare (Peter Wilson sau Cameron Thies) și eforturile de recuperare a „adevăratului” liberalism internațional din perioada interbelică (Osiander). În ultima parte a acestui capitol, voi folosi pretextul prezentării literaturii revizionist-recuperatorii cu scopul de a îmbogăți cunoașterea acestui moment definitoriu pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ultima parte a acestui capitol, voi folosi pretextul prezentării literaturii revizionist-recuperatorii cu scopul de a îmbogăți cunoașterea acestui moment definitoriu pentru relațiile internaționale prin accesarea câtorva raționamente interne care adeseori sunt ignorate. Internaționalismul liberal interbelic - o arheologie revizionistă a raționamentelor „idealiste” Istoria convențională a teoriei relațiilor internaționale ce descrie nașterea disciplinei ca urmare a unei prime „mari dezbateri” între o Școală de gândire idealistă dominantă în perioada interbelică și o Școală de inspirație realistă ce pretinde victoria conceptuală în perioada de după
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prin accesarea câtorva raționamente interne care adeseori sunt ignorate. Internaționalismul liberal interbelic - o arheologie revizionistă a raționamentelor „idealiste” Istoria convențională a teoriei relațiilor internaționale ce descrie nașterea disciplinei ca urmare a unei prime „mari dezbateri” între o Școală de gândire idealistă dominantă în perioada interbelică și o Școală de inspirație realistă ce pretinde victoria conceptuală în perioada de după al doilea război mondial este tot mai vocal contestată în ultimele două decenii de autori care, prin diverse strategii, acuză întemeietorii Școlii realiste
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
locuri comune nu ating masa critică ce justifică contopirea lor într-o categorie unitară. Celălat pilon al contestării istoriografiei convenționale a disciplinei este constituit din expunerea limitelor conceptualizării confruntării „idealim” - „realism” sub forma unei „dezbateri”. Este evident că, în măsura în care Școala idealistă nu constituise o școală în adevăratul sens al cuvântului, serioase semne de întrebare planează asupra conceptului de „dezbatere” între școli adverse. Însă dincolo de acest aspect, existența unei dezbateri presupune un dialog consistent și consecvent între diverși autori, în jurul anumitor teorii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
studierea politicii internaționale de către discipoli ai proiectului realist. În al doilea rând, probabil una dintre cele mai fascinante ipoteze de lucru lansate în ultimii ani o reprezintă teza lui Thies privind relația dintre idealism și realism. Astfel, în „inventarea” Școlii idealiste, avocați ai tradiției realiste ignoră o importantă componentă a gândirii liberale interbelice în domeniul relațiilor internaționale - problematica anarhiei și a relației sale cu conceptul de suveranitate - numai pentru a deforma prin simplificare cealaltă componentă, problematica federalismului. Simultan, din această perspectivă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Marea Britanie resimt însă foarte târziu pericolul iminent reprezentat de Germania și, în speranța că tensiunile vor fi aplanate pe cale diplomatică, prin negociere, eșuează în a-și urmări prioritar interesul național: apărarea. Deși consideră că, aplicate separat realității, nici perspectiva Școlii idealiste, nici cea a Școlii realiste nu sunt suficiente, Carr își exprimă însă încrederea că realismul este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și în detaliu, și mai ales lecturând literatura engleză a relațiior internaționale și a teoriei relațiilor internaționale, o astfel de ștergere de contururi și delimitări sărăcește prea mult diversitatea literaturii de specialitate, contopind totul în doar două tradiții: realistă și idealistă. O a doua precizare necesară pentru fixarea unor repere clare vizează dinstincția dintre raționalism ca teorie a relațiilor internaționale, specifică spațiului academic al Commonwealth-ului, sinonim cu Școala engleză a relațiilor internaționale, și „raționalism” ca denumire-etichetă dată de autori contemporani unui
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de critici. Încercarea de a le rezuma pe cele mai importante trebuie să-i cuprindă, în primul rând, pe cei care consideră că încercarea raționalismului de a oferi o „a treia cale”, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană și kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura relațiilor internațioanle și în clasificările posibile ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nu am avut o educație catolică (nici măcar nu am luat prima sfântă împărtășanie) și apoi pentru că alegerea mea, încă de la începutul pubertății, este în mod conștient laică și, în sfârșit, lucrul cel mai important dintre toate, pentru că „natura” mea este idealistă (nu în sens filozofic, ci existențial). Tu însuți mă acuzi de idealism. Este o acuză pe care o accept, pentru că e adevărată. Habar nu ai cât am invidiat dintotdeauna lipsa ta de idealism prost... Acum însă se poate spune orice
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
însuți mă acuzi de idealism. Este o acuză pe care o accept, pentru că e adevărată. Habar nu ai cât am invidiat dintotdeauna lipsa ta de idealism prost... Acum însă se poate spune orice despre Biserica catolică, în afară de faptul că este idealistă. Ba chiar este contrariul idealismului: non-idealistă, în schimb, absolut pragmatică. Mai mult decât oricine, preoții sunt cei care văd cu profund pesimism lumea așa cum este ea: nimeni nu e mai abil și mai vigilent decât ei când vine vorba de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
directă, concretă, dramatică, corporală, se nasc toate discursurile mele ideologice. Ca transformare (mai bine spus degradare, deocamdată) antropologică a „lumii”, pentru mine, consumismul este o tragedie care se manifestă ca deziluzie, mânie, taedium vitae, blazare și, în final, ca revoltă idealistă, ca refuz al statu-quo-ului. Nu văd cum poate un prieten să glumească pe seama acestor lucruri. Dar să ne întoarcem la avort. Tu spui că lupta pentru prevenirea avortului pe care eu o sugerez ca primă măsură este veche, după cum vechi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
numai pentru că statu-quo-ul o impune? Foarte bine, tu ești cinic (la fel ca Diogene, ca Menippos... ca Hobes), nu crezi în nimic, viața fătului este o prostioară romantică, un caz de conștiință pe o astfel de problemă fiind o tâmpenie idealistă. Dar astea nu sunt motive întemeiate. 25 ianuarie 1975. Thalassa 1tc "25 ianuarie 1975. Thalassa1" Dragă domnule director, Vă trimit alăturat, cu o dedicație ca semn al sincerei mele prietenii - chiar dacă în cazul de față nu este lipsită de polivalențe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pp. 369-370; sublinierea Îmi aparține). Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 236. Ibid., p. 237. Ibid., p. 241. Ibid., p. 241-242. Luxemburg, „Organizational Questions”, p. 306. Luxemburg, „The Russian Revolution”, p. 389. Punând mereu accentul pe latura etică și idealistă a clasei muncitoare, Luxemburg subestima probabil importanța preocupărilor materiale cotidiene care puteau foarte ușor, cel puțin În 1917, conduce și la acțiune revoluționară și la un sindicalism mărginit. Nici Rosa Luxemburg, nici Lenin nu aveau acel respect pentru materialismul clasei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
istoriei și dezvoltarea speciei romanești centrate pe educarea contemporanilor în spiritul lecțiilor exemplare ale trecutului, evocarea faptelor de excepție ale unor copii) se decupează din confruntarea punctului de vedere oficial, vizând „conținutul, obiectul, funcția socială” a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății „burgheze” din comediile lui I.L. Caragiale, respinge operele lui Urmuz, din pricina „comicului lor gratuit”, se pronunță împotriva sentimentalismului romantic și a „concepțiilor idilice”. Autorul este preocupat de surprinderea
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
A debutat în 1867, sub auspiciile Junimii, la revista „Convorbiri literare”, unde până la 1886 publică versuri, schițe și nuvele. Își reia colaborările, din 1906, la „Viața românească”. Articole, traduceri, discursuri i-au mai apărut (sau au fost reproduse) în „Revista idealistă”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Vocea adevărului” ș.a. Ecouri din lirica Văcăreștilor și a lui Costache Conachi se răsfrâng în stihurile lui G. (un volum intitulat Poezii apare în 1873 la Iași, în același an cu nuvela istorică Domnița Ruxandra
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
în anul următor trece la Facultatea de Teologie. Începute în capitală, studiile teologice vor fi continuate la Cernăuți și încununate cu un doctorat (1909). În acești ani G. publică intermitent proză scurtă în „Revista modernă”, „Literatură și artă română”, „Revista idealistă”, „Viitorul”, scoate, împreună cu Tudor Arghezi și V. Demetrius, revista „Linia dreaptă” (15 aprilie 1904), în care semnează pentru prima dată cu pseudonimul Gala Galaction. Numit inspector bisericesc (defensor ecleziastic), scriitorul cunoaște, în satele străbătute, lumea pe care o va transpune
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
a operei: tendințe și idealuri morale și sociale, explicarea psihologică și socială a pesimismului poetului, definirea temperamentului artistic și a temelor caracteristice (critica socială, erotica, poezia naturii, idealizarea trecutului). În dezacord cu Maiorescu, D.-G. vede în poet o natură idealistă, optimistă, pesimismul liricii sale nefiind decât o rezultantă a mediului social, a ideologiei conservatoare și a influențelor filosofiei lui Schopenhauer. Contradicția dintre cele cele două „suflete” ale poetului - cel optimist și cel pesimist - ar explica contradicțiile descoperite în operă. Recunoscând
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]