492 matches
-
De altfel, mult timp, matematica și fizica au fost privite ca fiind aceeași disciplina, sau, cel puțin, nu era trasată nici o distincție clară între ele (geometria lui Euclid a fost privită pentru mult timp ca descriind proprietățile spațiului real dar idealizat; iar Newton trata geometria ca pe o ramură a mecanicii). Ce ne spun, însă, filosofii? Să începem cu cele trei mari doctrine care au dominat filosofia matematicii pentru atât de mult timp: logicismul, formalismul și intuiționismul. Găsim la susținătorii acestor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu el". 7 Friedman consideră că, atunci când susține că pentru demonstrația matematică este esențială construcția in intuiția pură "Kant face două afirmații care ne izbesc astăzi ca fiind foarte ciudate. În primul rând el susține că figura trasată (o versiune idealizată a acesteia) este necesară pentru demonstrație... Astfel demonstrațiile geometrice sunt ele însele obiecte spațiale. În al doilea rând, este la fel de important pentru Kant ca liniile in chestiune chiar să fie trasate sau generate continuu... Demonstrațiile nu sunt numai obiecte spațiale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sociale. Freudenberger a apreciat că burnout-ul apare cu prevalență în anumite profesii, mai ales în cele de asistență și de ajutorare, care presupun contacte interpersonale. El considera că fenomenul s-ar datora trăsăturilor individuale ale indivizilor, unei imagini de sine idealizate, care îi dezamăgește atunci când obiectivele propuse întârzie să fie atinse. Apar pierderea încrederii în sine și depersonalizarea. În anii ce au urmat stresul ocupațional și burnout-ul au devenit concepte intens studiate și cercetate. Numeroase modele teoretice au apărut pentru a
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
competență etc., dar și de idealismul și irealismul aspirațiilor, optimismul inițial exagerat, expectanțe inițiale și obiective care nu coincid cu realitățile existente în teren. • Tensiunea, reacția emoțională se instalează ca urmare a dezechilibrului generat de lipsa de concordanță între planul idealizat și cel real. Răspunsul emoțional este caracterizat de oboseală fizică, epuizare afectivă, tensiune intra și inter psihică, anxietate. * Schimbările de atitudini și comportamente au loc în vederea reducerii tensiunii emoționale și a depășirii stării respective. Individul poate să reevalueze și să
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Un paradox legat de femeia secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
elle faisait" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Femeia pariziana face să nască misterul, apoi îl face mai dens și nu se grăbește să-l devoaleze. N.Ferrier-Caverivière [p.605, 608] subliniază că imaginea mitică a unui personaj este simplificată, amplificata, idealizata (sau divinizata) și repetabila 44. Pornind de la enunțarea acestui, de fapt, mecanism de mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de ideile lui Appia, Meyerhold, scriind despre corpul actorului, sesizează tridimensionalitatea să ca element fundamental 374. Alături de cercetările de biomecanica privind corpul actorului în spațiul scenei, Meyerhold operează cu conceptul de stilizare, dominant în gândirea sa375. Tratată într-o manieră idealizata de romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de un personaj (modern), de un timp (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1921), erotomania este un delir cu structură paranoidă și expresie personală, pacientul său tipic fiind o femeie de vârstă mijlocie, dezamăgită în dragoste și acum amorezată - tipologia a fost apoi dezvoltată (Kretschmer 1925). Delirul se manifestă sub forma unei viziuni idealizate a iubirii, văzută ca o relație spirituală și nu ca o atracție sexuală. În erotomanie, un individ nutrește convingerea fixă, nefondată, că o altă persoană este profund îndrăgostită de el. În unele situații, iubita imaginară este o persoană reală, care
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
altele decât cele din tabloul lui Millet. Freud folosea asocierea liberă pentru a trasa sensul simbolic al imaginilor onirice în inconștient. Dalí a aplicat același procedeu psihanalitic la imaginile sale pictoriale. În tablou coexistă două seturi de reprezentări ale dorinței idealizate, opuse realității. În prim plan, la stânga, îl vedem pe Narcis reprezentând frumusețea androgină efemeră, nici bărbat nici femeie, totuși ambele. La dreapta, observăm o mână reprezentând realitatea aspră. În planul din spate, la stânga, o mulțime de femei și bărbați goi
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o mână reprezentând realitatea aspră. În planul din spate, la stânga, o mulțime de femei și bărbați goi, reprezentând, de asemenea, realitatea, se agită. Tot în spate, dar la dreapta, pe un piedestal, distingem o statuie androgină, semnificând, probabil, perfecțiunea unității idealizate. Revenirea constantă la aceleași aspecte și teme fundamentale reflectă modelul de interpretare freudian, cu deosebirea că Dalí face totul în chip conștient. Uriașa mână de piatră din primul plan atrage imediat privirea și este mai proeminentă decât figura lui Narcis
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
plăcerii (1920), se întâlnesc sub o zonă propice, în această lucrare a pictorului spaniol. Cealaltă temă a tabloului este idealizarea dorințelor ce nu pot fi împlinite. Mâna reprezintă realitatea dură și ireversibilă a vieții și morții, complementară și opusă figurii idealizate a lui Narcis, reprezentând dorința, așa cum imaginea reflectată simbolizează ceea ce Jacques Lacan descrie drept "momentul recunoașterii inițiale", când oglinda oferă individului o imagine mai rotundă a propriului eu (1966: 91ff). Mâna semnifică, în același timp, o identificare greșită, pentru că "imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
parcurs o incursiune psihologică în lumea doctorilor fără morală și a profesorilor arbitrari, intriga evoluează pe două direcții: viața cotidiană și evaziunea. Romanul dezvoltă mai multe elemente obsesive: teama de bătrânețe, ireversibilitatea timpului, irosirea tinereții, refugiul într-o lume fictivă, idealizată, sau în oniric, pregnante în pofida lirismului uneori excesiv. În subsidiar circulă și un curent esopic, V. amestecând în jocul ei câte ceva din lumea lui Franz Kafka, Leonid Dimov sau Czeslaw Milosz. SCRIERI: Scenarii lirice moderne (De la T. S. Eliot la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
un mare număr de teorii, bazate pe diverse ipoteze simplificatoare, mai mult sau mai puțin severe. Astfel, expresia analitică a câmpului de dispersie al întrefierului unui cap de scriere a fost stabilită de Karlquist (1954), utilizând un model local bidimensional idealizat; a rezultat o variație în arc - tangentă a componentei longitudinale a acestui câmp, în funcție de distanța dintre întrefier și o tranziție izolată. Pentru a ușura înțelegerea procesului de scriere, se formulează și aici unele ipoteze simplificatoare. Astfel, se consideră că înregistrarea
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
și povestirile de tinerețe, marcate de cerințe educaționale și uneori chiar pigmentate ideologic. Romanul Marea bătălie de la Iazul Mic (1953) condensează un întreg repertoriu de motive literare specifice genului, într-un timp și spațiu bine circumscrise în interiorul unui cotidian ușor idealizat, sub semnul confruntării dintre forțele binelui și răului la nivelul microcosmosului infantil, cu întregu-i cortegiu de virtuți educative. Încă și mai puternic ideologizat apare următorul roman, Cartea cu ochi albaștri (1959), narând experiențele dureroase ale unui orfan, Andrei, ajuns băiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
și André Malraux sau, la noi, Ioan Păun Pincio, Traian Demetrescu și A. Toma - sunt oameni care s-au identificat cu poporul". Intelectualii clasici "au născocit faimosul "turn de fildeș" unde sperau să poată cânta până la sfârșitul veacurilor un trecut idealizat sau abstracțiuni prezente". Și pentru a fi mult mai clar, Lăzăreanu ne duce direct la sursa ideilor sale, citând raportul lui Stalin asupra proiectului de Constituție a URSS, din 1936. Spre edificare, voi reda parțial uriașul citat: "Intelectualii nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de la ziarul Jurnalul Bihorean, care a scris articolul „Un maestru în pictura naivă”, articol din care redau câteva extrase: “Oferta artistului cuprinde 25 de tablouri, majoritatea dintre ele sunt scene idilice. Publicul are însă surpriza să descopere și o imagine idealizată a Veneției sau portretele perechii biblice Adam și Eva, spășiți de păcatul care s-a abătut asupra lor. .... Mihai Dascălu este un pictor naiv care impresionează prin modul în care știe să gândească lucrarea din punct de vedere compozițional și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
misiunea; angajarea într-un proces de continuă inovare, adaptare și învățare; curaj pentru a acționa și dincolo de limita strictă a resurselor disponibile și manifestarea responsabilității față de beneficiarii deserviți și în raport cu rezultatele produse 1. Aceasta este în mod clar o definiție idealizată. Liderii din sectoarele sociale pot exemplifica aceste caracteristici în diferite moduri și în grade diferite.ș...ț Agenți de schimbare în sectorul social: antreprenorii sociali sunt reformatori sau revoluționari, așa cum apar la Schumpeter, dar cu o misiune socială asumată. Ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
principal prin intermediul Școlilor Țărănești create de Astra la Începutul anilor ’30 și prin intermediul Serviciului Social Înființat de Dimitrie Gusti În 1936. Pe de altă parte, eugeniștii considerau educația periculoasă pentru că adesea le oferea inocenților copii de țărani o imagine tentantă, idealizată a orașelor, care Îi putea corupe 37. Astfel, evoluția țărănimii trebuia controlată, fiind, În același timp, mobilizată pentru binele superior. De fapt, problema jonglării Între activarea puterii maselor și, În același timp, menținerea unor mecanisme de control al maselor a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
evreii ruși vor veni curând În valuri și consider) c) ei pot schimba caracterul societ)ții israeliene și soarta omenirii. Potrivit afirmațiilor lui Agurski, parafrazate În Insight, evreii sovietici care s-au al)turat mișc)rii sioniste „aveau o imagine idealizat) a Israelului, pe care Îl vedeau că pe o societate unit) prin sentimente de fraternitate și solidaritate”. Ei au crezut c) aici tradițiile morale ale evreilor Îmbr)caser) forme laice și c) o populatie evreiasc) nereligioas) ar manifestă o conștiinț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
interacțiunilor intermoleculare; ◦ moleculele nu se atrag reciproc și nici nu se resping; ◦ moleculele nu sunt atrase sau respinse de pereții vasului cu care vin în contact; ◦ moleculele au dimensiuni neglijabile. Aceste ipoteze sunt ideale. Sistemul „gaz perfect" este un sistem idealizat, dar prezintă avantajul că are legi bine stabilite. Restul gazelor (reale) respectă aceste legi cu o bună aproximație, în cadrul multor procese fizice și chimice. 1.1.1.1. Legi particulare și legea generală a gazelor perfecte Considerăm un sistem gazos
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ca un câmp de diferite activități cu diferite obiective, cea de-a doua întrebare își pune problema dacă ar avea sens să se încerce o reformare a criticii, deși acest lucru ar putea ascunde intenția de întoarcere la un trecut idealizat 122. Încercând să ofere un răspuns la cea dintâi întrebare, Elkins vede critica de artă ca pe o hidră cu șapte capete, realizând o tipologie a scrierilor critice prin enumerarea eseului de catalog, a tratatului academic, a criticii culturale, a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintre tacticile relevante ale practicii artei critice din anii '80, reușind astfel să captureze într-un mod mai adecvat eterogenitatea și complexitatea formării contemporane a realității. Ca atare, participarea publicului și reaproprierea creativă a experiențelor materiale în opoziție cu istoriile idealizate ale industriei "adevărului cultural" universal au contribuit la producerea practicilor media alternative, care au făcut posibile aparițiile acelor contra-sfere publice cu caracter opozițional și contestatar. În raport cu aparatul mediatic de reproducere ideologică, care mai curând facilitează recunoașterea lucrurilor deja știute decât
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca urmare, pasivă din punct de vedere politic, reacția participativă a artei critice ar presupune accesarea unei puteri și a unei influențe prin externalizare și dialog precum și prin învățare și dezvoltarea conștiinței. În acest caz, universalitatea unei sfere publice burgheze idealizate ar fi respinsă în favoarea unei multiplicități de arene și discursuri publice, iar conceptul unei sfere de producție artistică pură și extrapolitică ar fi înlocuit de un câmp complex, multivalent și aflat în continuă schimbare al contestării ideologice și politice. Influența
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
toate desenele concordă cu tonul povestirii: culori nuanțate, dispuse în pete discrete; tușe fine, contururi atent sugerate și reprezentări uneori impresioniste, pastelate, utilizate mai ales pentru a sugera distanța ori a evidenția, prin contrast, personajele principale. Volumele sunt delicate, ușor idealizate. Scenele sunt construite cu grijă, printr-o bună corespondență a spațiilor și a personajelor, nu prin simpla aglomerare de grupuri. Există personaje intermediare cu o gestică proprie, imaginate cu un real devotament pentru detaliul individualizant. Figurile se disting prin complexitatea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]