257 matches
-
era vorba de opresiunea absolută, totalitară, ci de simplificări militante, deloc Îngăduitoare cu păcatele vulnerabilității, ambiguității, scepticismului. „Cornul” rinoceritei putea fi recunoscut, astăzi, nu doar În carnetul sau insigna de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Regelui Carol al II-lea, a Principelui Moștenitor Mihai, a Principelui Nicolai, a membrilor guvernului Gheorghe Tătărăscu. După cel de-al Doilea Război Mondial, în general cu aceiași profesori din perioada interbelică, Liceul devine o adevărată baricadă, rezistând șablonizării și ideologizării învățământului. În anul centenarului, 1960, activitățile au fost mai mult decât modeste, importantul eveniment fiind marcat de acordarea de ordine și medalii ale muncii pentru zece profesori ai Școlii Medii „Ștefan cel Mare”. Voi reamintii în mare treacăt că pe
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
vinovat de o „gravă abatere de la morală“. ÎDe colegul lui Andrei Vlădescu se îndrăgostise fata Președintelui țării, însăși „Mama Națiunii“ intrând în alertă și cerând sancțiuni maximale.) Din ambele „capitole“ se conturează un context sociopolitic apăsător, o lume în care ideologizarea și rezultatele ei Îcarierism cu orice preț, tensionarea raporturilor umane, până la suspiciunea generalizată) ajung să afecteze fibra intimă a individului, constituția lui interioară. Retractilitatea protagonistului trebuie așadar înțeleasă pe mai multe niveluri, justificându-se în chip diferit de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
derapajul său politic din anii ’30 spre extrema dreaptă a influențat (sau nu) teoriile sale ca istoric al religiilor (74). Din păcate, Dan Dana politizează excesiv probleme care țin strict de etnobotanică, medicină magico-rituală și fenomene mito-religioase. Acest tip de ideologizare a fost ironizat într-un articol publicat la jumătatea anilor ’30 (în Rampa, 27 martie 1935) de prietenul lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian : Urmăriți bunăoară gravele ravagii pe care le face în mentalitatea actuală cuvântul „Dreapta” sau cuvântul „Stânga”. Sensul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pot fi omologate alături de scrisul celor mai buni douămiiști din țara-mamă. Mă decepționează însă un fenomen legat de colegii de condei basarabeni. Într-un fel până la un punct explicabil, dată fiind izolarea lor cu dublu aspect, de deznaționalizare și de ideologizare, ei au acceptat două influențe defel favorabile. Una a fost cea a național-ceaușiștilor, în cap cu Păunescu și Vadim, care au încercat a-i anexa, exploatându-le coarda sentimental-patriotică. Am polemizat pe această temă cu Vieru. Alta a venit din partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea cîmpului literar. Fenomenul corespunde unei crize identitare majore a societății românești, confruntată cu avansul traumatic al modernizării industriale într-o țară cu populație covîrșitor țărănească și analfabetă, grevată de politicianism, cu o burghezie încă precară și preponderent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răscoalele din 1888 și 1907, apariția proletariatului industrial și intelectual, ecourile problemei transilvănene și resurecția ideii unioniste marginalizează - în favoarea eticului, etnicului și politicului - ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în cazul adepților - denunțați drept „înstrăinați” - ai „artei pentru artă”, altminteri eterogeni ca opțiuni politice. Tradiționalismul postromantic, ilustrat mai întîi de Vatra lui G. Coșbuc, Caragiale și Slavici, de săptămînalele Floare albastră, Pagini literare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
victime) față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul reprezentației - tot la Teatrul Național, în 1905 - a dramei cu subiect iudaic Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o ultimă și mare nedreptate tocmai acolo unde binemerita mai mult, adică în operă ! Aproape fără de cusur, fixând jaloane factologice și interpretative într-un spectru larg al modernității românești și al conexiunilor acesteia cu lumea exterioară, deloc atinsă de virușii ideologizării sau vulgarizării ce transformau adesea păcatul în virtute, într-un cuvânt științifică, opera sa nu a convins încă pe diriguitorii înaltului for academic, ale căror criterii sau exigențe pot fi doar comentate, nu și judecate, de muritorii de rând. Personal
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu atât mai mult cu cât acest periplu se realizează fără a ignora partea obscură, întunecată a interbelicului, marcată de mutații ideologice și deviații naționalist-antisemite. Complementar, capitolul al VI-lea prezintă o serie de "recuperări simbolisto-secesionisto-decadente", urmând momentului maximal al "ideologizării radicale a criticii decadenței", broșura lui Sorin Toma, publicată în 1948, Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei. Ultimul capitol, al XVIII-lea, este și cel mai consistent sub aspectul exegezei concrete, al contactului cu textul literar. Autorul se angajează în misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aparent teologice, studiul istoriei intelectuale românești nu se poate decât îmbogăți, înțelegând mai bine, într-o perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religioasă și cea laică. Un demers interdisciplinar de istorie culturală va reuși să gestioneze aceste raporturi sui generis, relevând funcțiile lor esențiale în economia unei dezbateri serioase, deocamdată amânate, asupra acestei problematici importante. O istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței cărții de față: abundența și lungimea citatelor împiedică, uneori, disocierea punctului de vedere al autorului de cel la care se face apel pentru a consolida argumentația propriu-zisă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Anei Blandiana se poate spune că este singura poezie, aproape în totalitate, conceptuală, despuiată, în cea mai mare parte, de orice emoție, aceasta încadrându-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază, instantaneu, genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
motive interbelice, printr-o resurecție chiar a universului rural, pe care modernismul îl trecuse într-un plan secund, în favoarea promovării unei literaturi urbane. Această poezie este ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază instantaneu genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aeastă poezie, care s-au ivit pe lume, fără să aibă dreptul la explicații. Fiecare negație, încărcată de un semantism al compasiunii pentru omenirea forțată să suporte ideologia impusă, este urmată de o propoziție adverstivă, care conține ideea de obligație. Ideologizarea forțată este redată prin lexeme de tipul: condamnat, n-aude, nu vede, nu înțelege, dar înaintează, mame neîntrebate, acesta fiind, cu alte cuvinte, ceea ce Ștefănescu numea un lirism reflexiv. Este o poezie în care deconstrucția funcționează atât la nivelul canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și metodele pedagogice, scopul educației, sistemul de învățămînt public), didactica, teoria activității educative și probleme de conducerea școlii. Nu se poate spune că ,,pedagogia sovietică" n-a avut unele realizări, mai ales în domenii legate de psihologia promovată de Vîgotski. Ideologizarea cercetării științifice, practica etichetării unor idei și teorii ca idealiste au frînat activitatea de cercetare. Așa se face că în perioada anilor '50-'80, pedagogia occidentală a înregistrat mai multe realizări decît "pedagogia sovietică", pentru care principala sarcină devenise... lupta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
savoare versului arhaizant. Unele pagini pot fi citite și ca parabole politice. Memorial pe scut (1989) combină două tematici: poezia patriotică și cea de dragoste. În primele două cicluri, dedicate Patriei (asociate timpului și matricii materne), cultului eroilor, se simte ideologizarea din epocă, dar tema este abordată, totuși, în maniera romantic-naivă a lui Nichita Stănescu. Imaginarea unui jurnal de front, scris la persoana întâi, poate fi văzută ca un experiment în care cele două teme, războiul și dragostea, se armonizează destul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
1962), Elev în clasa întâia A (1964) ș.a.m.d. - , de vreme ce aici didacticismul nu inhibă, ci stimulează fabulația. În schimb, teatrul, alcătuit îndeobște din texte scurte, scrise pentru a fi jucate de amatori, școlari sau adulți, resimte din plin efectele ideologizării. Astfel, în piesa Într-o seară de toamnă (1963) o tânără ilegalistă reușește să îi înduplece pe soldații însoțitori să o elibereze, impresionându-i prin puritatea ei morală. SCRIERI: Avantajul de a fi câine, București, 1938; Pagini de istorie contemporană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului din 1948 stipulează, încă din articolul I, principiul egalitar și nediscriminator al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Zece ani mai târziu, Legea educației și învățămîntului din 1978 specifica, printre "obiectivele fundamentale ale învățămîntului", proiectul regimului de antropomorfoză socialistă. Formarea și educarea omului nou" devine un obiectiv tangibil în condițiile în care școala devine un agent explicit de ideologizare care acționează zilnic, vreme de cel puțin zece ani, asupra sculptării socialiste a sinelui, caracterului și mentalului copilului. Legislațiile învățământului din 1968, respectiv 1978, afirmă principiul politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar ca niciodată, școala devine un instrumentum regni. Desigur, dintotdeauna școala a fost pusă în slujba intereselor politice și instrumentalizată ca mijloc de atingere a unor scopuri extra-educaționale. Diferența ține însă de intensitatea ideologizării și explicitatea cu care s-a făcut acest lucru. Legislația comunistă a definit școala ca instituție ideologică. Mai mult, însăși funcția instructiv-educațională a devenit indisociabilă de funcția ideologică a școlii. În acest sens, legea din 1978 stipulează ubicuitatea educației ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aparență logica internă a matriței. Ca și în epocile precedente, ideea de literatură face joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3.4.2. Temporalitatea semnului deforma(n)t Toate formele de discurs mai sus enumerate se manifestă într-un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în poziție dominantă), un alt nivel de ideologizare, de mobilizare participantă, precum și existența diferitelor instituții caracteristice regimului. Între cei doi poli se situează o gamă de configurații multidimensionale specifice (dacă se ține cont de actori, de ideologie, de mobilizare); instituțiile sunt în mod special prezente și se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]