1,179 matches
-
lui. În acel moment, gangsterul fie că minte sau nu, oferă imaginea soporifică a ieșirii la pensie cum se întâmplă în cazul oricărui funcționar conștiincios, și a unei morți blânde în brațele iubitei. Oricât de necreditabilă ar fi această prezență idilică în film, ea constituie cealaltă alternativă care nu dispare niciodată din mintea celui care a atins proporții de legendă. John Dillinger era renumit nu numai pentru jaful băncilor în vremuri de criză, adică exact ce fac astăzi și mult mai
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
nepunând nicio problemă, universalul planând deasupra lucrului viu, concret, - universalia ante rem, principiul gândirii medievale. În epoca noastră din ce în ce mai puțin prielnică schemelor metafizice și ideilor necontrolate de experiență, utopiștii se retrag în lumea himerelor controlate doar de rutina gândirii lor idilice, mulțumindu-se cu sumbra și morocănoasa exercitare în gol a acelorași și acelorași soluții...
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
de 28 de ani, un soldat excelent cum îl caracterizează comandantul taberei, ceea ce implică la qualite maîtraisse, aceea de a ucide cu sânge rece, eficient, nu mai este demult un copil. Niciuna dintre întrebările bunicii nu-l fixează în portretul idilic al nepotului. Nepotul nu mai citește demult, nu are de gând să se însoare deși are multe „prietene", știe să ucidă și îi învață și pe alții să o facă. Nimic din această imagine nu mai corespunde nepotului iubitor, însă
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
Bella rămâne însărcinată, dar copilul din ea este pe jumătate vampir, pe jumătate om. Amenințarea vârcolacilor planează asupra casei Cullen, în timp ce Jacob trebuie să își aleagă loialitățile. Filmul nu te lasă să te plictisești. Încă de la început îți prezintă decorul idilic în care se petrece nunta dintre Edward și Bella. Nunta este organizată de vampiri, dar după toate obiceiurile oamenilor. Alice se simte înlumea ei și este fascinată să poată organiza o nuntă după toate obiceiurile muritorilor. Singurul element care lipsește
Saga Amurg - Zori de Zi: inteligent, amuzant şi cel mai important, respectă cartea () [Corola-journal/Journalistic/68283_a_69608]
-
sa). Rigorile reci ale spațiului inaugural descind în spațiul secund, cotidian-livresc precum o fatalitate. Neliniștit, nesatisfăcut de sine, încercat de simțămîntul difuz al unui "rău" epocal, Mircea Petean are aerul de-a se autopedepsi prin opțiunile d-sale plastice. Nimic idilic, edulcorat în aceste stihuri, ci doar o tentație spre materiile aspre, rugoase, un inconfort moral probat (dar și căutat, cu un substrat expiator) prin intermediul lor. Dificultăților lăuntrice le răspund dureros dificultățile formale. Aidoma unui fachir, poetul pășește pe cuie și
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
astfel de "vigilență activă", care te duce cu gîndul la o supraveghere cvasi-totală, perspectivele medicale sunt cam sumbre: din dorința de a elimina discriminările lexicale, medicii vor fi siliți să se ascundă în spatele eufemismelor și parafrazelor ipocrite, descriind o societate idilică în care termeni precum "handicapați", "tarați", "alcoolici" și "retardați" vor deveni noțiuni interzise. Ne așteaptă vremuri frumoase, lipsite de bolnavi, de sinucigași, de scrîntiți, de pederaști și de curve. Bolile vor primi denumiri plesnind de optimism, niște metafore euforice sugerînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
cântat, al talăngilor, pașii călătorilor se pierd în iarbă, ei înșiși urmează desenul vălurit al reliefului, urcă, coboară, urcă, coboară. Acest peisaj care, în stilistica blagiană, comanda o stare de nostalgie, de dor, de tristețe fără obiect, nu păstrează nimic idilic ca în peisajele grigoresciene, dimpotrivă, se încarcă în filmul lui Strickland cu ceva amenințător. Scena naturii care ar trebui să dicteze termenii unei împăcări, unei detașări în armonie cu o înțelepciune ancestrală devine prin antiteză scena unei tragedii. Spațiul mioritic
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
persoane iubite sau antipatizate, văzute cu simpatie sau cu răutate și sarcasm, un mare spectacol de trăiri intense și de idei. Dar să mă întorc la ce începusem să spun despre relația dintre critici și scriitori, de prea puține ori idilică, pentru că intervin mereu neînțelegeri între părți, mai totdeauna așteptând altceva una de la cealaltă. De aici supărările, dezacordul, dezamăgirile. Am mai citat aceste amare reflecții ale lui Pompiliu Constantinescu : „Niciun scriitor nu e mulțumit de niciun critic; fiecare vrea să-și
Scriitori și critici by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5903_a_7228]
-
pînă la trotuar. Un strat gros de frunze acoperă pătrățelele de gazon. Căsuțele îngrijite strălucesc în lumina soarelui de toamnă. Uneori, acea zonă din Residential Part unde locuiesc oamenii înstăriți îți lasă o impresie amețitoare. Aici bogăția este atît de idilică, cum numai în povești poți afla. Dădace negrese, cu șorțuri și bonete albe, îi plimbă pe micii gentlemeni. Fetițe cu părul roșu și ochi albaștri dau de-a dura cercuri galbene. Lîngă vilele bogate se văd superbe touring cars. Iar
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
se văd superbe touring cars. Iar alături, foarte aproape de această lume superioară, este situat severul Business Centerdin fier și cărămidă, mereu îngrozitorul centru american de afaceri, în care toate clădirile amintesc de halele pompierilor. Aici se cîștigă banii pentru viața idilică descrisă puțin mai sus. Între cele două zone este o diferență atît de mare, încît la început nu-ți vine să crezi că ambele se află într-adevăr în același oraș. Din păcate, ele există întotdeauna împreună! Centrul de afaceri
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
la început nu-ți vine să crezi că ambele se află într-adevăr în același oraș. Din păcate, ele există întotdeauna împreună! Centrul de afaceri e atît de îngrozitor tocmai fiindcă toată energia lui e orientată spre crearea acelei vieți idilice pentru cei bogați. În plus, poți înțelege foarte multe vizitînd un oraș mic. N-are importanță pe care dintre ele - din vestul, estul sau sudul țării. Peste tot e la fel. Automobilul gonește pe șosea, din cînd în cînd apar
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
lui D.R. Popescu erau de notorietate, Dan Deșliu marșase de mai mult timp pe linia unei „disidențe" pe cît de neașteptate pe atît de riscante. Să nu fi fost la curent cu acest lucru Ceaușescu? Să fi rămas cu imaginea idilică a bardului ce l-a celebrat pe Lazăr de la Rusca? Tot ce se poate, plus nota picantă a împrejurării.
Cum au sfîrșit dictatorii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6034_a_7359]
-
despre Eminescu, de pildă, ar fi putut apărea foarte bine în faimosul număr din Dilema, care i-a convulsionat pe mulți dintre admiratorii necondiționați ai poetului.) În fond, Narcotice în cultura română e o carte incomodă. Cel puțin pentru intelectualii idilici și pentru publicul larg. Efectul ei relativist mi se pare comparabil cu acela, încă nu epuizat, al eseului lui Eugen Negrici, . De nu chiar mai mare, căci, până la urmă, Oișteanu ridică un set de întrebări cu portanță comportamentală, iar prejudecățile
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
mai fost editată. In 1978, am avut parte de o primă versiune în limba română, dar, titlul schimbat în mod arbitrar în La poalele vulcanului, anula semnificația narațiunii despre strivirea, mistuirea unei ființe omenești de către magma arzătoare, sugerând, dimpotrivă, o idilică, molcomă hălăduire într-o vale însorită. Formulările din tălmăcirea semnată de Ion Caraion, care nici nu cunoștea limba engleză, diminuau și ele intensitatea trăirilor și incandescența expresiei. Abia în 2003, ne-a dăruit o adevărată traducere Florin Șlapac, care a
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
acestuia, nici marșul din Tannhäuser și nici marșul nupțial din Lohengrin, care îl înfuriau, părându-i-se vulgare, bune pentru Weinrestaurant.19 Pare-se că orgoliul artistic al romanticului german, acea unendliche Melodie, eroicul belicos, evocator al unui ev mediu idilic, și mitologia nordică din muzica lui Wagner contrariau pasiunea pentru armoniile dumnezeiești ale cantorului din Leipzig, tulburau bucuria și generozitatea pe care i le insuflau lui Caragiale compozițiile lui Mozart și Beethoven. Fără îndoială, rezervele pe care le avea față de
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Întreaga rețetă este acolo, chiar și atunci când regizorul ne face cu ochiul. Naivitatea, prospețimea privirii, accentele sentimentale, pozele drăgălașe, zâmbetul larg al Hollywoodului, emfaza gesticulației în absența cuvântului rostit etc. revendică nu doar o sensibilitate melodramatică, ci și o vârstă idilică a cinematografului. Însă, filmul lui Hazanavicius este departe de a fi nostalgic, el este mai degrabă o clonă, un simulacru realizat cu materiale de calitate, fără ștersături, aproape perfect. George Valentin (Jean Dujardin), aluzie probabil la carismaticul Rudolf Valentino, își
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
de promovare care a însoțit-o. Cu totul neobișnuită în România lui 2004. Cu critici parteneri (Simona Sora, Luminița Marcu și Costi Rogozanu), cu lansări colective, cu cataloage foarte serios realizate. Se înțelege că, obișnuiți cu practici publicitare mai degrabă idilice, ceilalți comentatori și-au luat imediat măsuri de precauție. Între ei, Dan C. Mihăilescu reprezintă, poate, cazul cel mai curios. I-a comentat consecvent pe toți acești tineri, reproșându-le tendințele de dezabuzare sexuală, dar citând, oridecâte ori se ivea
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
americană asupra vieții ca o perpetuă provocare, ca un meci de box, cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate prin tradiții stricte, cu parfum victorian de comitat uitat de lume, cu o monotonie din care răzbate un izvor de poezie idilică. Dansul în arteziană, stropitul cu apă, micile trânte frățești fără finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc., Malick a reușit să realizeze
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
târziu, când au fost reeditate volumele de critică ale acestuia din urmă. Fiind mai rar menționată, voi spune, pe scurt, că ea face din Coșbuc un orășean care se duce la țară în week-end și vede satul într-o lumină idilică și etnografică. S-a considerat de obicei că Streinu polemizează cu Gherea. Toată critica a ignorat un studiu contemporan cu ale lui Călinescu și Streinu, care le oferea amândurora un punct de plecare polemic la fel bun, și, în orice
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
două decenii mersul literaturii românești postbelice, în era predecembristă, a triat și a propulsat cărțile cele mai bune din interval. Eugen Simion nu ezită să-și avertizeze cititorul că relațiile cu autorul cărții pe care o prefațează nu au fost idilice în ultimii douăzeci de ani, că au fost „reci și contrariante”, după ce altădată fuseseră bune, cordiale și solidare în apărarea „cam acelorași valori”, drept care întâmpinaseră și „cam aceleași ostilități din partea cenzurii ideologice”. După 1989 s-a produs însă ruptura. Unii
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
ale Heimatliteratur, Paola Berzetti di Buronzo - este ambiguu. Înseamnă - arată în continuare - patrie, locuință, casa natală, „o comunitate rurală mică și o mică proprietate transmisă din generație în generație”, un microcosmos rural imaginat în secolul al XIX-lea ca păstrător idilic al valorilor tradiționale, contrapus ideologic lumii moderne a marilor orașe, a industriei și a tehnicii; această contrapoziție la dezrădăcinarea rurală exacerbează rădăcinile ce se vor imutabile, identitatea rasialpopulară, „sângele și pământul” care se vor regăsi în ideologia nazistă, astfel încât primitoarea
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
reprezentată în toată nereprezentabilitatea ei, într-o judecată absolută însă fără ranchiună, și pentru faptul că autorul, nevinovat din rațiuni legate de vârstă, știe că nu are nici un fel de mandat pentru actul său de acuzare. Transilvania lui - mai întâi idilică, devenită apoi un infern - este, așadar, un spațiu liminar între viață și moarte, un Babel al spiritului în care eul se pierde ca într-o zonă crepusculară, într-o stare de dormitare și de absență care seamănă cu o convalescență
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
crizei), neglijînd, aristocratic, subit revelata mastectomie a lui Maureen. Finalul este, bineînțeles, surprinzător. Passmore se restabilește psihologic (reluîndu-și activitatea creatoare) și cunoaște voluptăți curioase în relația amicalo-amoroasă cu iubita din tinerețe și credulul ei soț. Un tablou numai în aparență idilic, întrucît, în realitate, el ascunde un fel de apogeu al tensiunii identitare - imposibil de soluționat. Criza nu e acum doar a scriitorului depersonalizat, ci a întregii comunități (o problemă subterană a romanului o constituie drama cuplurilor occidentale destrămate, după zeci
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
Virgil e aproape de Dunăre. Apa le dă, cred, sentimentul universalității, percepția acută a zbuciumului uman. Peisajul general din poezia ambilor are ceva comun, nu doar diferit, arid și misterios la român, elementar-genuin la italian. Oricum, nu este niciodată paradisiac, sau idilic măcar, e unul sec, grafic, nu pictural. "Plâng mașinăriile mării" simte Mazilescu în. Inexplicabila pierdere din volumul citat, sau "lacrimile lui seamănă cu niște mari cu niște foarte mari alunecări de teren", (miere pe limbă). La Montale (traducerea lui Ilie
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
lucra mobilă - mese, scaune, albe. Avea acest nărav. Nu-i era gândul la domnie... De ea, o lăsase să se ocupe soția lui, care umpluse parcul de la Versailles de păstori și de păstorițe, în căsuțele lor peizane, imitând costumați viața idilică. Maria-Antoaneta crescuse, între timp; ajunsese la vreo douăzeci de ani. Dar era lipsită de experiență și începuse să se amestece în treburile Franței, dând peste cap tot ce bărbatul ei, cu bunul său simț gospodăresc și cu măsura lui, accepta
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]