265 matches
-
la o posibilă apartenență la lumea latino-romanică (dimpotrivă, termenul lătin, în aromână, are sensul "catolic", ca în toată Biserica ortodoxă). Iată de ce se poate afirma că aceste comunități romanofone-românofone, trăind într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
informative este conștiinciozitatea cu care sunt redactate, nefiind omise amănunte, pe cât de derizorii, pe atât de compromițătoare pentru cei la care se referă. Notele sunt și foarte precise. Rigoarea nu exclude accentul personal, autorul fiind, nu e așa, scriitor. Transpar idiosincrazii, invidii, gelozii. Câteva denotă bunăvoință și chiar dorința de a-i pune bine cu Securitatea pe unul sau pe altul dintre colegii de facultate sau din redacția de la „Echinox”. Câtorva, Groșan le poartă sâmbetele și atunci să vezi ce e
Un dosar de Securitate și învățăturile lui by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5720_a_7045]
-
de o parte, s-a delimitat categoric de modul de a înțelege, de a clasifica și de a promova noțiunile al lui Nicolae Manolescu, liderul șaizeciștilor, și al lui Ion Bogdan Lefter, liderul optzeciștilor. Pe de altă parte, fie din idiosincrazie, fie dintr-o pricină teoretică, i-a ignorat sau s-a pronunțat negativ față de câțiva poeți importanți, din toate generațiile, refuzați în această antologie: Horia Stamatu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Horia Bădescu, Dinu Flămând, Ion Stratan, Florin Iaru
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
de Pascoaes." Comparatist de vocație, Perdigao constată că - dincolo de asemănări și diferențe de destin și cultură - portughezii și românii resimt spontan o misterioasă afinitate psihologică, la primă vedere! Atât unii, cât și ceilalți se manifestă ca personalități comunicative, însă cu idiosincrazii similare, "care provin, poate, din complexul istoric al culturilor periferice". Pe lângă asemenea aserțiuni, ce-și asumă riscul generalizării, există și incitante "studii de caz"; cel mai pasionant mi se pare rolul jucat de primul ambasador al Portugaliei în România, Martinho
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
nervurilor" marelui proiect. Așa cum sonetul, cu o terțină lăsată drept "concluzie" ori, poate, sentință e mult mai curînd măiestrie prin limitare decît talent întîmplător, scrierile lor fac proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată netezite idiosincraziile, acutele, judecata critică pare un soi de pénéplaine: o cîmpie pe care se mai văd urmele munților de altădată. Abia acum pot începe (re)modelările de nuanță. Fiecare sub un "blazon" (sau un "stigmat") de critic. Cît se justifică și
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
este o firească, naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice semn ar avea (de stânga, înainte, sau de dreapta, după), nu-mi inspiră nici o încredere... Citit fără prejudecăți și idiosincrazii, cu acea seninătate pe care ar trebui s-o recâștigăm ca regim al lecturii, F apare ca un mare roman. Nu este o operă epică perfectă, inatacabilă. Există în cuprinsul său "burți" romanești și denivelări artistice, câteva personaje cu rol
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
o insultă indirectă, formulată probabil în mod inconștient, din pură dificultate de a mînui limbajul). Dascăl mi se pare un termen convențional, un clișeu lexical de evitat în orice ocazie; bineînțeles, e o opțiune stilistică personală, poate rezultatul unei simple idiosincrazii; în dăscălime, în schimb, latura peiorativă e atît de puternică încît cuvîntul e adecvat doar unui discurs polemic și pamfletar. Pînă la urmă, examinarea termenilor în cauză devine o pledoarie pentru un stil mai neutru, mai puțin sentimental, în care
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
adevărul e unul singur, și că toți cei care nu urmează acel adevăr sunt de disprețuit. Asta nu mi-a plăcut niciodată: fie că a fost vorba de partide politice, de teorii filosofice ori religioase. Pot spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să afirm că pentru mine feminismul a fost un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Și căsătoria viitorului tată al geniului va să fie, este clar, deductivă. Și, mai mult, om modern fiind, care crede în pedagogia sociologică și nu poate să se încreadă în legea eredității, pe Avito îl frământă zi și noapte temperamentul, idiosincrazia și caracterul pe care trebuie să le aibă colaboratoarea sa. Pentru că de acestea depinde oușorul viitorului geniu; trebuie să fie un oușor ca celelalte, asta e bine în teorie, ca postulat și punct de pornire în pedagogia noastră, pentru înscrișii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai ales în revistele încă patronate de USR, cele din București operând după criteriile numerus clausus pe viață. În schimb mereu aceeiași (sic!) Ciotloș, Zamfir, Lavric, Cernat, Lefter, Vasilache, Mitchievici ce scriu exclusiv despre acoliții lor, ținând seama, bineînțeles, de idiosincraziile mai sus numitului selecționer.” O cascadă de gogomănii: Manolescu impune revistelor USR politica editorială? Îi cerem lui G.V. un singur exemplu de o asemnea imixtiune petrecută la oricare dintre revistele USR. Și, sigur, nu are cum să dea un astfel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
utilitatea pe care i-o dăm. Dacă scopul este lingvistic, nu veți dori să omiți hmmm-urile și nici chiar pauzele și în mod cert nici dialectul folosit. Este important să păstrăm intacte în transcriere orice utilizare a limbajului și orice idiosincrazie verbală. Narațiunea cea mai lizibilă este scrisă la două rânduri, cursivă și are o structură clară a propozițiilor și a formei paragrafelor. Sarcina dumneavoastră e, în acest caz, să transcrieți povestea persoanei cu propriile sale cuvinte, decizând unde este adecvat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
prietenul ei ecologist, alcătuiesc o familie plecată-n căutarea tuturor exemplarelor rămase, pe care le distrug sistematic. La originea lor stă Cartea în care se află strânse toate vrăjile: trebuie arsă, dat fiind că reprezintă sursa primordială de putere. Fiecare idiosincrazie se poate împlini cu ajutorul ei. Helen Hoover Boyle anunță ceva special din chiar momentul în care apare: „Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca zăpada; e mai degrabă albul acela când mergi la schi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
-ul la putere se putea cu vot pe liste și cu două Camere parlamentare, conduse, firește, de Văcăroiu și Năstase. Acum însă totul trebuie dat peste cap și luat de la zero, pentru că altfel lucrurile riscă să se așeze. Cu toate idiosincraziile și conflictele lor sterile, liberalii și pediștii sunt destinați să rămână împreună și poate chiar să fuzioneze. Cota unică a lăsat ceva mai mulți bani în buzunare și nici măcar TVA-ul nu mai crește. Populația începe să creadă în justiție
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a Septuagintei, ci despre inserarea acesteia în marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice* " I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu încetează să sporească nici după moarte. I-au fost consacrate numeroase lucrări, începând cu volumul omagial apărut în anul 1993, Persoană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o primă parte, voi trece în revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat într-o revistă italiană, Stăniloae făcea această mărturisire: Sfinții Părinți mi-au dezvăluit înțelegerea profundă și completă a lui Dumnezeu și căldura vieții întru El. Teologia și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1991, primele zece volume au fost rapid și, trebuie spus, destul de prost reeditate, cu sute de greșeli de ortografie și neaduse la zi din punct de vedere istoriografic. Dionisie vs Pseudo-Dionisie Să revenim acum la titlul acestui studiu: „afinități și idiosincrazii patristice”. Unul dintre autorii preferați ai lui Stăniloae este Pseudo-Dionisie Areopagitul. Îl cunoștea din tinerețe, însă abia mult mai târziu, în ultimii ani ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută în 1996
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorba despre aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondiționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una dintre idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care îmi este imposibil să le prezint aici în amănunt, dar care îmi par evidente: izolarea primejdioasă în turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” 299 „Biblia nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită, rapidă, din gâtlej. Gâlgâia, măcănea, grohăia, Înghițea silabe. Apropiindu-se pe când Sammler era atât de preocupat, Bruch, cu idiosincrazia lui, avu parte de o primire foarte deosebită. În linii mari, astfel: Lucrurile Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele percepției noastre În spațiu și timp și de formele gândirii noastre. Vedem ce ne stă Înainte, prezentul, obiectivul. Ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omenirea pune semnul morții asupra unora. Împotriva lor se Închide o ușă. Shula și cu mine am fost În această categorie ștearsă din condei. Dacă se Întâmplă totuși să trăiești, faptul că ai fost lăsat pe dinafară te lasă cu idiosincrazii. Nemții au Încercat să mă omoare. Apoi și polonezii au tras În mine. Muream dacă nu era domnul Cieslakiewicz. El a fost acel singur om pentru care nu am fost șters din condei. Deschizându-mi mormântul, m-a lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care dorim s-o proiectăm devine imagine de sine. Este un "camelionism al Sine-lui" ce ne devine însăși esența. Ca efecte putem observa faptul că centrul propriei persoane cade în afara noastră iar conflictele sociale dintre diferite imagini devin conflicte personale; idiosincraziile grupului la care aspirăm devin idiosincrazii personale. Interiorizarea acestor conflicte sociale se adaugă tensiunilor deja existente între Sine și Sine-le social. În aceste condiții identitatea personală devine una pur conjuncturală, eu fiind în bună măsură ei (niște ei determinați
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
imagine de sine. Este un "camelionism al Sine-lui" ce ne devine însăși esența. Ca efecte putem observa faptul că centrul propriei persoane cade în afara noastră iar conflictele sociale dintre diferite imagini devin conflicte personale; idiosincraziile grupului la care aspirăm devin idiosincrazii personale. Interiorizarea acestor conflicte sociale se adaugă tensiunilor deja existente între Sine și Sine-le social. În aceste condiții identitatea personală devine una pur conjuncturală, eu fiind în bună măsură ei (niște ei determinați, ce depășesc cadrul general al amestecului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se afla. Ce dacă va trebui să-și ascundă vaginul pentru tot restul vieții? Ce dacă nu se va mai putea căsători? Erau niște lucruri pe care le putea accepta. Era cea mai bună soluție: să-și țină pentru el idiosincraziile personale și răutăcioase, fără să le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul gonea printre câmpurile de un verde crud, într-o zi însorită, de primăvară englezească, și toți fremătau la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avocat, asistent la Catedra de Estetică a Facultății de Litere și Filozofie între 1921-1934, discipol al lui Mihail Dragomirescu, care i-a și coordonat teza - a preluat de la mentorul său atît concepția clasicizantă despre „estetica integrală” și „capodoperă”, cît și idiosincraziile dogmatice. Fostul director al Convorbirilor critice avea însă, în privința modernismului estetic, opinii mult mai drastice: „poezia voită, scrîntită și fără sentiment a lui Arghezi”, „nevropatismele lui Vinea, Baltazar, Aderca ori Barbu”, „publicații ca Contimporanul, ce parcă sînt scrise în cămășile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]