930 matches
-
Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu aproape cincisprezece ani mai devreme, Vlad Dracula. Așa ar putea face, acum, Ștefan. De aceea, nu mai era nici o clipă de pierdut. Cei trei sute de spahii care Însoțeau muribundul se aflau deja la mijlocul fluviului și continuau trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deja la mijlocul fluviului, iar gheața părea a rezista. Rezistase la trecerea primului rând de spahii. Grupul care Îl transporta pe Oană ajunsese pe malul celălalt. Se lăsa o ceață ușoară, obișnuită În zona Dunării, dar care făcea ca trupele de ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală, indiferent de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieniceri să nu mai poată fi văzute, de pe fluviu, decât fragmentar. Ali porunci retragerea generală, indiferent de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea veșmântului vechi și peticit era ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea veșmântului vechi și peticit era ruptă. Pesemne că, pe unde umblase În căutare de hrană, bătrânul fusese din nou lovit de trecători sau de vreo patrulă de ieniceri. Avea parcă gesturi mai Încete, ca și cum ar fi suferit de o boală grea. Gluga Îi acoperea Însă chipul, iar pictorul nu reuși nici acum să distingă nici o trăsătură. Simțea, Însă, o nemărginită milă față de acel om nevoit să supraviețuiască cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu speranța nebună că ar mai exista o șansă de salvare a căpitanului. Găsise În apropierea malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială de două mii de războinici, spahii și ieniceri, din care făceau parte și aproximativ o sută de arcași ai Hanatului Crimeii. Rezulta că la prinderea căpitanului Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă pe linia Dunării. Ieri, Apărătorii conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să ajungă pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Să deschidă drumul spre sud, cât mai departe de Dunăre! Spahiii urcară În goană treptele. Ali ieși În curte și ordonă Încălecarea. Poarta cetății se ridică scârțâind. Goana spre Balcani Începea. 30 decembrie 1475, ora 15.00, Istanbul Gărzile de ieniceri Înconjurară piața, dar se opriră la această măsură, fără a trece la arestări. Alexandru Încercă să pară detașat, dar simțea că ceva se Întâmplase și că misiunea era În pericol. Nu avusese, până atunci, nici un contact cu ceilalți Apărători. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp, o patrulă veni spre el, dar totul se rezumă la un semn energic de Îndepărtare. „La o parte!” strigă comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că cerșetorul făcea exact același lucru ca și el. Studia intrarea În palat. Dar o făcea nemișcat, cu capul ușor aplecat, ca și cum nu l-ar fi interesat decât partea de jos a palatului, sau doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor fură mai puternice În zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci necunoscutul se răsuci ușor, lăsând arma să lovească În gol. Pictorului nu-i scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cerșetorului. „O mască... ” gândi, deodată, străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat În veșmintele cerșetorului, care să stea nemișcat În poziția În care stătuse cerșetorul. Dar exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a lui Alexandru nu putea da greș. Ienicerul cu trup și atitudine de vechi luptător nu se aflase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a lui Alexandru nu putea da greș. Ienicerul cu trup și atitudine de vechi luptător nu se aflase acolo și nu venise de nicăieri. Pur și simplu răsărise. - Treizeci de secunde... șopti Gabriel. Imediat după sultan, odată cu valul mulțimii. Privirile În jos. Abia atunci Alexandru Înțelese pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
când, de altfel, era mult prea concentrat să-l descopere pe ciudatul cerșetor. Prea multe Întrebări i se Învălmășiră În minte, dar știa că nu poate pune nici una. Chiar dacă era vorba acum de secunde, nu-l scăpa din ochi pe ienicer. Care rămase În poziția de gardă la trecerea sultanului, dar (lui Alexandru nu-i veni să creadă) imediat după trecerea acestuia făcu câțiva pași ca de felină și intră pe poarta palatului. Înainte de Închiderea porții, se Întoarse și privi mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se asigure că nimeni nu-i observase mișcarea. Nu fusese decât o fracțiune de secundă, după care poarta se Închise. Dar Alexandru rămase Încremenit și simți un fior trecându-i din creștet până-n tălpi. În acea fracțiune de secundă, ienicerul Înțelesese că fusese urmărit de pictor, iar pictorul Înțelesese că fusese reperat de ienicer. Doar ei doi știau că În palat avea să se petreacă ceva neobișnuit. Dar nu asta Îl cutremurase pe Alexandru. Ci privirea ienicerului, care, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de secundă, după care poarta se Închise. Dar Alexandru rămase Încremenit și simți un fior trecându-i din creștet până-n tălpi. În acea fracțiune de secundă, ienicerul Înțelesese că fusese urmărit de pictor, iar pictorul Înțelesese că fusese reperat de ienicer. Doar ei doi știau că În palat avea să se petreacă ceva neobișnuit. Dar nu asta Îl cutremurase pe Alexandru. Ci privirea ienicerului, care, nu mai avea nici o Îndoială, era unul și același om cu cerșetorul. O privire pătrunzătoare, rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fracțiune de secundă, ienicerul Înțelesese că fusese urmărit de pictor, iar pictorul Înțelesese că fusese reperat de ienicer. Doar ei doi știau că În palat avea să se petreacă ceva neobișnuit. Dar nu asta Îl cutremurase pe Alexandru. Ci privirea ienicerului, care, nu mai avea nici o Îndoială, era unul și același om cu cerșetorul. O privire pătrunzătoare, rapidă, atentă, plină de tensiune și de inteligență. Un chip zguduitor de apropiat, o față frumoasă, tânără, luminată de ochi mari, albaștri. Gabriel Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe scară și fugi la Gabriel. - Întoarce corabia! Nu putem pleca acum! În câteva minute, totul se va schimba la Istanbul! Măria sa are nevoie de informațiile acestea! Comandantul misiunii șovăi, calculând avantajele și dezavantajele unei posibile Întoarceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă pericolul nu se profilase Încă. Cadavrele pe care le găsise dincolo de poartă Îi confirmaseră, Însă, supozițiile. Luptătorul necunoscut ajunsese Înaintea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămase paralizat câteva clipe. Era, oare, posibil? Era, oare, adevărat? Omul care Îi Înfrunta pe Cuceritori putea fi Nimeni? Trase perdeaua și rămase Încremenit. În fața lui, În picioare, se aflau cei Patru Cuceritori și un tânăr Îmbrăcat În straie de ienicer. Nu mai avea cuca pe cap, iar părul lung, adunat Într-o coadă la spate, era de un castaniu deschis. Tânărul Își Întoarse Încet privirea spre el și umbra unui zâmbet Îi trecu, fugitiv, pe chip. Era el. Era omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]