484 matches
-
la convertirea iudeilor; potrivit celeilalte (alegorice), ar fi vorba mai curând de diferitele comunități religioase (iudaice, păgâne, creștine) reprezentate de templu, ca simbol al „totalității”. Cf. P. Prigent, Apocalypse..., pp. 264‑265; L. Peerbolte, Antecedents..., p. 123. . Cf., de exemplu, Ier. 5,14 și 2Rg. 22,9. . În Mt. 11, Isus vorbește de Ioan Botezătorul ca de un Ilie rediuiuus (11,14). Alte locuri notabile sunt: Mt. 16,14; Mc. 6,15; 9,11‑13; Lc 1,17; 4,25; 9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților, prezentați de Philon (De uita contemplativa), esenienilor și discipolilor lui Ioan Botezătorul. Referitor la cumpătare, cf. de asemenea exemplul recabiților (Ier. 35) și al lui Iuda Macabeul (2Mac. 5,27). . „Războiul cosmic” este menționat în treacăt de textul nostru (4, 14.18), poate datorită interesului scăzut pe care acesta îl prezintă pentru teza susținută aici. . Într‑adevăr, diavolul, ca imitator al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
L’Anticristo, pp. 41‑42. . Pentru întreaga problematică, cf. articolul lui E. Norelli, „Profezia e politica nella ricezione antica dell’Apocalisse: Ippolito e Vittorino di Petovio”, în Annali dell’Istituto storico italo‑germanico in Trento, 25, 1999, pp. 315‑346. . Ier. 14,14; 23,16.26; 27,15; 28, 5; 29,9.31; Iez. 13,2; Deut. 18,20‑22. . Despre cele patru tradiții precreștine care vor conduce la formarea mitului creștin al Anticristului, vezi „Introducerea” noastră, precum și comentariul lui E.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
évangélique et culture hellénistique, Paris, 1961, pp. 235‑249; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Roma, 1985, și Le benedizioni di Giacobbe, pp. 18‑40. . Adu. haer. V, 30, 2. Irineu citează numai Ier. 8,16 și face aluzie la lipsa numelui lui Dan din lista neamurilor prezentată în Apoc. 7,5‑8. . Omite „zvârcolindu‑se pe cărare”. . Amintim că în tradiția iudaică, precum și în scrierile lui Philon de altfel, „șarpele” de care vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
M. Dulaey, SC, 423. . M. Dulaey, „L’Apocalypse, Augustin et Tyconius”, în A.M. La Bonnardière, Saint Augustin et la Bible, Paris, 1986, pp. 369‑386. . Victorin de Poetovio, Sur l’Apocalypse..., pp. 28‑35. . Christ. 46, 2. . VP, p. 194. . Ier. 43, 6. . Scriere intertestamentară a cărei dată este greu de precizat. Capitole întregi provin din mediul iudeu, altele au fost reelaborate sau pur și simplu adăugate de creștini (8 și 9). Redactarea finală poate fi situată către secolul al II
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Christian Initiation, Washington, 1974; V. Saxer, Les rites de l’initiation chrétienne du IIe au VIe siècle. Esquisse historique et signification d’après les premiers témoins, Spolete, 1988; M. Dulaey, „Des forêts de symboles”. L’initiation chrétienne et la Bible (Ier‑VIe siècles), Paris, 2001. . Întregul dosar la J. Daniélou, La catéchèse, pp. 27‑35. . Ibidem, pp. 52‑56. . Procatéchèse 11. Cf. Cyrille de Jérusalem, Les catéchèses baptismales et mystagogiques, trad. de J. Bouvet, Paris, 1993. . Ibidem, p. 55. . Cf., de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
F. Macler și reluată de C. Carlier. . Traducere de C. Carlier, ușor modificată. . Vezi lista pasajelor în „Inventarul principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole”, Anexa 2. . Prin anumite trăsături ascetice, ei pot fi comparați cu recabiții (Ier. 35,6‑10; cf. 3Rg. 10,15) și cu terapeuții lui Philon din Alexandria (De uita contemplatiua). Ideea care se desprinde este că la sfârșitul veacurilor lumea va regăsi starea paradisiacă originară (mitul eternei reîntoarceri); pe de altă parte, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Românească, nr. 3-4. Pascariu, Gabriel (coord.), 2002, EU Cohesion Policy and Romania’s Regional Economic and Social Development: Pre-Accession Impact Studies, Institutul European, București. *** 2003, Politica de dezvoltare regională, Colecția de studii I.E.R., Seria Micromonografii - Politici Europene, HYPERLINK "http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/Politica regionala.pdf"http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/Politica%20regionala.pdf. Documente oficiale European Commission, 2002, First progress report on economic and social cohesion, Bruxelles, 30 ianuarie. European Commission, 2003, Second progress report on economic and
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Policy and Romania’s Regional Economic and Social Development: Pre-Accession Impact Studies, Institutul European, București. *** 2003, Politica de dezvoltare regională, Colecția de studii I.E.R., Seria Micromonografii - Politici Europene, HYPERLINK "http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/Politica regionala.pdf"http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/Politica%20regionala.pdf. Documente oficiale European Commission, 2002, First progress report on economic and social cohesion, Bruxelles, 30 ianuarie. European Commission, 2003, Second progress report on economic and social cohesion, Bruxelles, 30 ianuarie. *** 1997, AGENDA 2000 - Commission
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
listă destul de lungă de hidronime venite din slava veche Bistra, Bistrița, Cerna, Blahnița, Crasna, Dobra - Dobrița, Izvarna, Șușița, Tismana, Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul Olteniei, pentru un mic afluent al Oltului, vine de la un cuvânt slav indicând "partea de sus", în română însemnînd "izvorul unei ape" sau "un loc de origine". Cercetările arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de a reocupa cele trei județe basarabene, care pentru Rusia reprezenta „o chestiune de onoare și de demnitate națională” <ref id="86"> 86 Corespondența generalului Iancu Ghica, doc. XCII, p. 128-129; N. Iorga, Correspondance diplomatique roumaine sous le Roi Charles Ier, Bucarest, 1938, doc. nr. 660, p. 313.</ref>, oferind României drept „compensație” teritoriul dobrogean. Îngrijorat de materializarea unei asemenea intenții, Domnitorul adresa o nouă scrisoare Țarului Alexandru al II lea, mărturisind enormele dificultăți ce ar provoca În România orice rectificare
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la Flacăra Roșie, Timpuri noi, 23 August etc. După conferință, șezători de poezie la Monetăria Națională, Vasile Roaită, Industria Plușului, Armătura, Fabrica de Chibrituri CAM etc. Discuții de nuvelă la: Flacăra Roșie (a 2-a la cererea muncitorilor), ICAR, la IER, la Monetăria Națională. (Ă). Dar de tristă memorie va rămâne donquichottescul caz al scriitorului care a perorat cu toată emfaza: «Eu, tovarășe, pot să lupt pe baricade. Pot ține o armă În mână. Sunt un revoluționar. Dar nu mă trimiteți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care se spune că a avut loc “pe vremea când Domnul ședea la prânz”. Cutremurul din anul 1472 a provocat mari pagube bisericii Înălțării și Mănăstirii Neamțului, informație precizată într-o cronică a mănăstirii. 3 mai 1604: cutremur pe Valea Ierului, între Satu Mare și Oradea. La 28 noiembrie 1628, în depresiunea Loviștei, a avut loc un cutremur așa de puternic, încât a fost simțit la Kiev și Ecaterinoslav. La 19 aprilie 1662, în zona Baia Mare, s-a produs un cutremur “mărișor
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de câteva sute de metri. La 29 ianuarie 1900, cutremurul a afectat zona Timișoara-Vinga-Perian-Lavriu. 2 aprilie 1901: cutremurul declanșat a afectat localitățile Oravița, Anina, Bocșa, Docnencea, pe o arie de 72.800 km 2 . 12 decembrie 1901: cutremur pe Valea Ierului, dintre Satu Mare și Oradea. 1 martie 1902: cutremur în Valea superioară a Tisei, având gradul 6. 6 octombrie 1908. Despre acest cutremur, ziarul Universul scria: “Cetățenii fugeau de prin case dezbrăcați, închinându-se; femeile fugeau prin curți și pe străzi
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
da pe Isus În mâinile Sinedriului. Teza cea mai pertinentă explică supranumele prin locul de baștină al lui Iuda. În Iosua 15,25 se menționează o localitate Qeriyyot, aflată pe teritoriul alocat tribului fiilor lui Iuda. Amos 2,2 și Ier. 48,24 situează o localitate cu același nume În ținutul moabiților. Septuaginta traduce termenul ebraic prin Karioth. Iscariot ar putea fi așadar transcrierea ebraicului Isch Qeriyyot: „omul din Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se Întâlnește În 2Sam. 10,6
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
38,8 În capitolul 39, după TM, nu după LXX; În 1Regi 17, episodul luptei Între David și Goliat, se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; În Ieremia, versetele 17,1-4, absente În LXX, sunt prezente În Ananaia; la fel, Ier. 29,16-20. Ordinea este amestecată pretudindeni, unul din cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt Între TM și LXX). Desigur, avem de-a face cu o „diortosire”, nu cu o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
relaxează, nevoia de somn devine stringentă. Își controlează din ce în ce mai greu pleoapele ca de plumb. Vocea Liviei ajunge la el de foarte departe: — Îți e cu putință să fii moderat... O ascultă distrat. Nu se poate concentra, de parcă ar avea cre ierul înecat într-o licoare calmantă. Dar dintr-odată tresare în el glasul rațiunii. Perioada refractară dispare ca prin minune. Sângele reîn cepe să pulseze spre cap. În timp ce întinde mâna să se ferească de ea, răsucește ideea pe toate părțile. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Elizeu cu acest scop. Iehu va fi susținut în acțiunile sale împotriva casei lui Omri de un grup cu tendințe conservatoare, rehabiții, care continuau să trăiască ca seminomazii: locuiau în corturi și nu beau vin (2Rg 10,15-16; cf. Ier 35,5-15). Cu siguranță, rehabiții l-au considerat pe Iehu un restaurator al religiei și obiceiurilor străvechi, fapt pe care și Biblia vrea să-l demonstreze. Era dificil de integrat în acest cadru legătura lui Iehu cu Asiria și, foarte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
îndeplinirea datoriei lor. Templul nu a devenit un loc al rugăciunii pentru toate neamurile. Dimpotrivă, a ajuns o „peșteră a tâlharilor”. În a doua parte a cuvintelor sale, Isus face aluzie la critica tăioasă a instituției templului din zilele sale (Ier 7,11), avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus. Josephus Flavius ne confirmă că cel care rostea omilii înflăcărate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus. Josephus Flavius ne confirmă că cel care rostea omilii înflăcărate în stilul Ier 7 își punea viața în pericol. El ne dă exemplul unui anume Isus, fiul lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben Anania, aflându-se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
El ne dă exemplul unui anume Isus, fiul lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben Anania, aflându-se în vecinătatea templului, făcea aluzie la Ier 7 (Josephus, Războaiele iudaice, 6.300-305; cf. Ier 7,34). Acest Isus a fost mai norocos. El nu a fost executat (în ciuda apelurilor liderilor religioși de a fi ucis), ci a fost eliberat. În orice caz, norocul l-a părăsit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben Anania, aflându-se în vecinătatea templului, făcea aluzie la Ier 7 (Josephus, Războaiele iudaice, 6.300-305; cf. Ier 7,34). Acest Isus a fost mai norocos. El nu a fost executat (în ciuda apelurilor liderilor religioși de a fi ucis), ci a fost eliberat. În orice caz, norocul l-a părăsit șapte ani mai târziu, când în timpul unui asediu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Isus să nu sară în ochi: din cauza răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, după cum o arată conspirația lor de a-l ucide pe însuși Fiul său, mai marii preoților se află în fața judecății. Această amenințare împreună cu cea reclamată anterior prin aluzia la Ier 7 i-a determinat pe mai marii preoți să-i ia viața lui Isus. Al patrulea motiv pentru care Isus a stârnit împotrivire fost momentul ungerii cu ulei de către femeia necunoscută (Mc 14,3-9). Pentru mult timp comentatorii au ezitat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
atestate (Mc 14,22-25; 1Cor 11,23-25; Didahia 9,1-5), ne furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea și a încercat să o înțeleagă. Cuvintele sale fac aluzie la mai multe pasaje scripturistice (Ex 24,8; Ier 31,31; Zah 9,11). Prin vărsarea sângelui, Isus află o garanție a alianței și împărăției lui Dumnezeu. Adăugarea cuvântului „nou”, ca în „noua alianță” de către Luca (Lc 22,20), ar putea reflecta o corectură creștină cu scopul de a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
surprinde exact sensul cuvintelor lui Isus. „Noua alianță” ascultă de vechea promisiune rostită de profet cu mult timp în urmă: „Iată, vin zilele - oracolul Domnului - când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda o alianță nouă” (Ier 31,31). Noua alianță nu poate fi stabilită până ce nu este vărsat sângele Fiului lui Dumnezeu, Mesia lui Israel. Ideea dobândirii salvării prin moartea unui om drept nu este ieșită din comun în lumea iudaică sau mediteraneană în general. Există
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]