1,395 matches
-
București. Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa, mai ales ilustrațiile la volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca, ca și galeria de portrete ale tovarășilor de generație, publicate în „Integral”, „Contimporanul”, „Unu”, „75 HP” și revista evreiască de cultură „Puntea de Fildeș”.
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
în 1938-1939, neterminate din cauza războiului, respectiv a ocupației germane. Participă la conferințe publice și îi audiază pe Jaques Maritain, Gabriel Peri, Dolores Ibarruri Gomez (La Pasionaria, viitorul lider comunist spaniol). Devine membru al PEN-Clubului. Îi întâlnește pe Barbu Fundoianu și Ilarie Voronca. În 1939, e acreditat corespondent la Paris al Jurnalului lui T. Teodorescu-Braniște. De ase-me-nea, face cronică diplomatică pentru agenția americană United Press în Franța. Colaborează la ziare franțuzești, pentru a--și câștiga existența. După ocuparea Franței, se implică în mișcarea
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
temelie din piatră și este acoperită cu draniță. Lăcașul de cult nu este pictat în interior, ci doar tencuit cu mortar de var. Catapeteasma este realizată în anul 1848, având trei rânduri de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii se află un mic cimitir parohial, unde a fost înmormântat printre alții pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2 noiembrie
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
românești din lirica universală. George Călinescu a identificat influența lui Esenin printre poeții români Virgil Carianopol, Zaharia Stancu, Vladimir Cavarnali, George Lesnea, chiar dacă, în realitate, cel puțin un poet dintre cei enumerați mai sus (Carianopol) fusese, de fapt, influențat de Ilarie Voronca, un imagist puternic ca și Esenin. În perioada postbelică, influența lui Esenin s-a resimțit în poeziile lui Mircea Dinescu, ale lui Ioan Alexandru și ale lui Adrian Păunescu. Lirica sa este contemplativă, de expresie modernă, caracterizată prin imagism
Serghei Esenin () [Corola-website/Science/298503_a_299832]
-
Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca și Ion Barbu, editorul Vinea a mai găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos și alții), întreținând o vastă corespondență cu membrii „comunității” avangardiste europene, fapt care îi permite
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar și de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca și Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenței artistice asupra fluxului imagistic. Față de creația sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-și versurile în paginile diverselor publicații la care colabora, fără preocuparea de
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
foarte bine atestată. Spre exemplu putem găsi referințe în secolul al III-lea în scrierile lui , care o numea pe Maria “templu sfânt, neatins de profanare și păcat” iar în secolul al IV-lea lucrările lui Atanasie din Alexandria, Epifanie, Ilarie, , Ambrozie, Ieronim, și Siriciu continuă să ateste fecioria eternă - tendință ce a luat amploare în următorul secol.
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
șaț 5-a inclusiv - și mi-e indiferent, dacă publicați totul odată sau 2-3 scene odată și 2-3 scene altă dată. În orice caz de la scena șaț 6-a inclusiv încolo - verboten 4 - Scena șaț 5-a e scena când Ilarie rămâne singur. Cred că aici nu mai e nevoie să mai insist. 5) Imediat ce se culege și se fac corecturile, vă rog să-mi trimiteți manuscrisul, de care am mare nevoie. Asta e tot. Puteți adăuga vreo notiță jos că
O scrisoare necunscută a lui Gib. I Mihăescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12378_a_13703]
-
mâna mea. Și acuma dșomnițlor, petrecere frumoasă și un număr de Paști cum nu i-a mai fost dat Olteniei să vadă! J'avons l'honneur. Gib I. Mihăescu P.S. Apropo - Persoanele până la scena șaț 5-a inclșusivț se numesc: Ilarie, Ifrim Mihuț, Doica. Vă rog însă să nu le puneți cum se obișnuiește în șir la începutul piesei. Piesa e așa scrisă, în așa fel că se poate vedea foarte ușor numele lor din cuprinsul ei. Numele personajelor la începutul
O scrisoare necunscută a lui Gib. I Mihăescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12378_a_13703]
-
nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanțele pentru mai târziu" in revista "Viața literară și artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în "Sămănătorul". Iarna 1906-07 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
19211940. Director A. D. Xenopol. A se vedea contribuțiile lui Gheorghe Ghibănescu, Ion Bogdan, Ioan Tanoviceanu și A. Scri-ban. 4 Grigore Chebap, intelectual distins, funcționar superior la Biblioteca Academiei Române, excelent cunoscător al limbii și literaturii bulgare. A lăsat prețioase mărturii despre Ilarie Chendi. 5 Epistola a fost publicată în cartea amintită mai sus. G. Călinescu îi mulțumește profesorului și istoricului literar Gheorghe Cordoș (n. 1890 - m.1983) pentru ajutorul acordat domnișoarei Georgeta Ghimpeanu. 6 Călugăr sau preot catolic. A se vedea pater
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
Cronica", "Facla", "Viața literară" and "Reporter" și "Reporter", iar după lovitura de stat de la 23 august 1944, a publicat în "România literară, "Luceafărul și "Tribuna. In anul 1931, a fondat revista "XY.Literatură și artă", cu colaborările lui N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Braniște, cu eseuri de C. Noica și V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Șuluțiu. Acest lucru a fost urmat în 1933 de "Herald", un buletin literar editat împreună cu Miron
Neagu Rădulescu () [Corola-website/Science/336370_a_337699]
-
al mișcării moderne din țară și străinătate”,în care Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, precum Fox, Mac, Pan, Potomac, F.Br., F.Br.Fx., fx. El fost unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion Călugăru, M. H. Maxy și Ilarie Voronca. Colaborarea la „Integral” a luat sfârșit odată cu ultimul număr, apărut în 1928, moment care a reprezentat și încheierea perioadei sale avangardiste. În continuare el s-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
de la Amiens; această epocă este o perioadă de tranziție, sfârșitul unei domnii și începutul alteia, când toți, chiar și soldații, sunt pătrunși de ideile noi. În 356, putând să părăsească armata, se duce la Poitiers pentru a-l întâlni pe Ilarie, episcopul orașului din 350. Ilarie avea aceeași vârstă și aparținea ca și el aristocrației, dar îmbrățișase credința creștină mai târziu și era mai puțin predispus către mortificare, fiind mai intelectualizat; cu toate acestea Ilarie i-a făcut o impresie plăcută
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
o perioadă de tranziție, sfârșitul unei domnii și începutul alteia, când toți, chiar și soldații, sunt pătrunși de ideile noi. În 356, putând să părăsească armata, se duce la Poitiers pentru a-l întâlni pe Ilarie, episcopul orașului din 350. Ilarie avea aceeași vârstă și aparținea ca și el aristocrației, dar îmbrățișase credința creștină mai târziu și era mai puțin predispus către mortificare, fiind mai intelectualizat; cu toate acestea Ilarie i-a făcut o impresie plăcută și atunci s-a hotărât
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Poitiers pentru a-l întâlni pe Ilarie, episcopul orașului din 350. Ilarie avea aceeași vârstă și aparținea ca și el aristocrației, dar îmbrățișase credința creștină mai târziu și era mai puțin predispus către mortificare, fiind mai intelectualizat; cu toate acestea Ilarie i-a făcut o impresie plăcută și atunci s-a hotărât să i se alăture. Statutul său de fost militar, om al războiului, îl împiedică pe Martin să devină preot: el refuză de asemenea funcția de diacon pe care i-
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
ar fi Dumnezeu adevărat, Fiul lui Dumnezeu adevărat, spre deosebire de trinitarii din Biserica Romană; în această epocă arienii sunt foarte influenți pe lângă o autoritate politică aflată în căutarea unei noi credințe dintr-un imperiu decadent ce-și simte sfârșitul aproape. În timp ce Ilarie, un trinitar, victimă a dușmanilor săi politici și religioși, cade în dizgrație și este exilat, Martin este avertizat ˝în vis˝ că trebuie să se întoarcă să fie alături de părinții săi în Iliria pentru a-i converti. El reușește să-și
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Gallinara, nu departe de portul Albenga, unde se hrănește cu rădăcini și ierburi sălbatice. Martin se otrăvește cu spânz și este cât pe ce să moară. În 360, cu canoanele sinodului de la Niceea, trinitarii își recâștigă definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat despre eveniment și, la rândul lui, se întoarce la Poitiers. Pe atunci în vârstă de 44 de ani, el se instalează pe un domeniu galo-roman pe care Ilarie i-l recomandă, în
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat despre eveniment și, la rândul lui, se întoarce la Poitiers. Pe atunci în vârstă de 44 de ani, el se instalează pe un domeniu galo-roman pe care Ilarie i-l recomandă, în apropiere de Poitiers. Martin creează acolo o mică sihăstrie, pe care tradiția o situează la 8 km de oraș: mănăstirea Ligugé, unde este regăsit de discipoli. El întemeiază astfel prima comunitatea monahală situată în Galia. Această
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
la proba demonstrativă organizată înainte deschiderea Campionatului Mondial din 1998, unde s-a clasat pe locul 5. În anul următor s-a desfășurat prima probă oficială de sabie feminin, pe care a câștigat-o după victoria în finală împotriva italiencei Ilaria Bianco. Nu a putut să participe la Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney, sabia feminin nefiind încă pe programul olimpic. Totuși, a cucerit din nou medalia de aur la Campionatului Mondial organizat pe marginea Jocurilor Olimpice, după ce trecut încă o dată de Ilaria
Elena Jemaeva () [Corola-website/Science/335742_a_337071]
-
Ilaria Bianco. Nu a putut să participe la Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney, sabia feminin nefiind încă pe programul olimpic. Totuși, a cucerit din nou medalia de aur la Campionatului Mondial organizat pe marginea Jocurilor Olimpice, după ce trecut încă o dată de Ilaria Bianco în finală. La Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena a fost învinsă în sferturile de finală de americanca Mariel Zagunis, care a devenit campioana olimpică în cele din urmă. S-a retras după Olimpiada din Atena și s-a întors
Elena Jemaeva () [Corola-website/Science/335742_a_337071]
-
Alexandru Niculescu Printre personalitățile marcante ale românilor din Paris, o prezență de mult uitată este aceea a Colombei Voronca, soția lui Ilarie Voronca. în ziarul Le Monde din 25 august 1995 a apărut un modest anunț necrologic: Voronca s-a stins în ziua de 22 august a acelui an, deci în urmă cu 10 ani, undeva, lîngă Paris, la Palaiseau, într-o
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
împreună cu familia Videcoq și ,prietenii". Atît. Nimeni nu menționa că această vîrstnică doamnă care decedase fusese, în viață, soția mult iubită a unui poet român binecunoscut 1). Nimeni nu amintea de lungul drum greu pe care Colomba îl trăise alături de Ilarie Voronca (de altfel, un volum al lui din 1927 purta numele ei). Am scris atunci un mic necrolog în Lupta, revista exilului românesc din Paris, condusă de dl. Mihai Korné și, de fapt, redactată aproape integral de mult regretata profesoară
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
un ilot sensible" - dar ea afirma ,mă simt bine printre arabi și printre toți cei de culoare. Colomba Voronca era o personalitate puternică, avea o gîndire clară, o duritate de oțel - dar o fidelitate fără margini față de Memorie: a soțului (,Ilarie Voronca nu putea să sfîrșească altfel" se știe că s-a sinucis la puțin timp după ce se întorsese dintr-o călătorie în România unde ținuse o splendidă conferință la Cercul Militar...), a poetului Claude Sernet, a Poeziei moderne. Iubea România
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
a Poeziei moderne. Iubea România și plaiurile Moldovei natale, aprecia și-l iubea mult pe Geo Bogza - iar mica locuință unde trăia în acei ani, era un adevărat muzeu al literaturii și al artei românești. Edițiile princeps ale poemelor lui Ilarie Voronca și ale lui Claude Sernet, exemplare unice, uitate, ale revistelor avangardei românești (Unu, 75 cp), tablouri și desene ale lui Marcel Iancu, precum și, bineînțeles, sculpturi de Brâncuși (între care și o versiune de autor, cu dedicație, a Sărutului). Ceea ce
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]