5,888 matches
-
este legată de apropierea lor de tronul lui Dumnezeu. Iată numele celor trei principali Arhangheli: Mihail - învingător al dragonilor, Gavril - vestitor și inițiator, Rafael - călăuză a medicilor și a călătorilor. Odraslele îngerilor sunt numite demoni. Pseudo-Dionisie insistă asupra rolului de iluminare pe care îngerii îl exercită asupra oamenilor. Clement din Alexandria descrie rolul ocrotitor exercitat de îngeri asupra națiunilor și cetăților. Sfânta Scriptură nu pomenește deloc de îngerii păzitori. Totuși, fiecare credincios este însoțit de un înger, va spune Sfântul Vasile
Agenda2006-20-06-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/284963_a_286292]
-
atât mai ciudat că ele n-au făcut, până azi, școală. „Vom preciza, în prealabil, că nu ne numărăm printre aceia care și astăzi sunt dispuși să confunde creația și, în mod particular, poezia cu o așteptare pasivă a unei iluminări. O spunem pentru că emoția inspiratoare, ca unică legitimare a calității artistice, nu și-a pierdut, cum s-ar fi crezut, din prestigiu, și se află destui, în însăși lumea sceptică a criticii, pentru care mentalitatea romantică referitoare la așa-zisa
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
refer atât la Cărțile crude, cât și la monografia dedicată lui Faulkner - au ceva neterminat, spus în grabă sau nespus până la capăt (paradoxal, pentru că ambele au un număr consistent de pagini). Frustrantă, în cazul monografiei despre Faulkner, este așteptarea unei „iluminări” legate de interpretarea operelor din perspectiva lui „ce rămâne?”, opere fie luate separat sau în ansamblu(ri), iar această iluminare globală nu se produce. Cartea este presărată cu nenumărate luminițe, există promisiuni foarte frumoase la început, dar nu există acea
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
până la capăt (paradoxal, pentru că ambele au un număr consistent de pagini). Frustrantă, în cazul monografiei despre Faulkner, este așteptarea unei „iluminări” legate de interpretarea operelor din perspectiva lui „ce rămâne?”, opere fie luate separat sau în ansamblu(ri), iar această iluminare globală nu se produce. Cartea este presărată cu nenumărate luminițe, există promisiuni foarte frumoase la început, dar nu există acea Idee sau acele idei originale, puternice, care să deschidă porți noi în cunoașterea, în „decodarea” misterului marelui scriitor american. Ca și cum
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
diminuat cu 2,7 milioane de lei. Banii vor fi luați din fondurile pentru încălzire, mobilă sau deplasări externe. Astfel, pentru deplasările în străinătate, bugetul Administrației Prezidențiale a fost redus cu 1,37 milioane de lei, în timp ce pentru încălzire și iluminare, fondurile au fost diminuate cu 358.000 de lei. De asemenea, Guvernul Ponta a tăiat 120.000 lei de la poștă, telecomunicații, tv și internet, iar din fondurile alocate pentru servicii de curățenie, 20.000 de lei. Nici judecătorii Curții Constituționale
Ponta a tăiat 3,126 milioane de lei din bugetele Președinției și CCR () [Corola-journal/Journalistic/42700_a_44025]
-
Rămas din copilărie cu obiceiul de a-și suge degetul cel mare, Șercan întemeiază astfel, cu „consecvență”, „frăția călugărilor cu degetul în gură”, fiindcă: „Perseverența cu care practici propriile ritualuri (oricât de insolite ar fi) e atuul decisiv în dobândirea iluminării” - comentează cu ironie subțire autorul. În ce privește învățătura pe care le-o oferă discipolilor, e aceea de a se scălda în tăcere „ca într-o cascadă”: „Șercan le dădea discipolilor învățătură în templul său tăcut. Zi și noapte în templu nu
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
Cel care-și îndesase tăblița la brâu i-a zis: - Ce-ai încremenit așa? Du-te s-aduci sânge de măgar! Cel tânăr și-a dat una peste căpățână, iar pe față i-a apărut o expresie ca de subită iluminare. S-a răsucit și-a alergat afară din sală, dar s-a întors cât ai bate din palme, în mână cu o găleată toată numai pete de sânge. S-ar fi zis că găleata era deosebit de grea - dracul se gârbovise
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de ce nu vă reușește pasiența și nici nu vă va reuși ? Întrebați-vă și priviți bine În jur și În Sus, mai sus de voi, poate vă va lumina careve, dacă singuri nu sunteți În stare. Eu v-o doresc : iluminarea, vreau să spun, că prea sunteți negri și nu-i bine pentru „sănătatea” voastră spirituală, dacă mă Înțelegeți... Mă jucam aseară, Într-o pauză publicitară, cu telecomanda și, dau peste „interviul” de pe programul 2 - din „D'ale lui Mitică”. Văzurăți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pe gânduri pe Domnul R. S-ar putea ca tocmai această „spaimă de necunoscut” să fi dus la inventarea filosofiilor!... Țelul lor, mărturisit (sau nu) a fost „eliberarea rațiunii”. Eliberare de neștiință, de îndoială, de răul ascuns în „lutul adamic”. Iluminarea conștiinței prin raționament era socotită drept „salvarea” omului. Dar raționamentul nu-i decât o construcție umană pecetluită cu „marca istoriei”. Homo historicus este o pradă a împrejurărilor, a evenimentului cosmic sau al unuia mai mic, provocat de el însuși. Altfel-zis
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sincopa existențială. Trecerea acestui prag, denivelarea ontică are loc printr-un "fin dezastru", printr-un seism sublim, ce apar deosebit de pregnant în tablourile lui El Greco și Van Gogh, în Chant sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în Iluminările lui Rimbaud... Această "ruptură inefabilă" această "sfâșiere luminoasă" (Valéry), are loc în momentul când tensiunea trăirii poetice atinge punctul critic al purificării și ec-stazei, astfel încât, prin descărcările energetice ale transei poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poartă în inima esențialității noastre ca ființare ideală: eul, purificat de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl Jaspers recunoaște dificultatea minții de a cuprinde nemărginirea într-o sinteză totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zborul lui Hyperion spre Absolut sau Deschisul hölderlinian? Evaziunile marilor poeți, ale marilor creatori ai artelor sunt vii, și nu abstracte, împărtășite, pătimite, și nu teoretice. Pe de o parte, pentru că sunt revelații ale unor vizionari, ale căror momente de iluminare sunt energizate de trăirea profundă, cu spiritul și inima, a actului de instituirea a unei neorealități ideale; pe de altă parte, transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rațiune... Este un privilegiu dumnezeiesc... Poeții nu sunt altceva decât interpreții zeilor" (Ion. 533c-534e). Pentru Platon, inspirația este "delir divin, o gândire înaripată" (Fedru, 244), care vede esența dumnezeiască din lucruri. Despre o voce cerească va vorbi și Augustin: este iluminarea Maestrului Interior; nu se poate scrie poezie înaltă fără avea în spirit o insuflare de la zei. Ideea insuflării divine este reluată și de Cicero prin cuvântul furor, echivalentul "entuziasmului" elen; zeul alege pe cel pe care îl inspiră, lumina divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
For we lie down with tears And waken but to weep. And, if our blood alone Will melt this iron earth, Take it. It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noroi precum cea a Parisului Tu m'a donné ta boue et j'en ai fait de l'or. Într-o primă perioadă, Arthur Rimbaud află sensul în a locui în turnul cel mai înalt al poeziei, transfigurat de toate iluminările, pentru ca apoi să considere că, dat fiind infernul vieții, este un nonsens să mai scrie. Pentru Nietzsche sensul este să fii pur, să fii poet "Nur Narr, nur Dichter" "numai nebun, numai poet", și să te înalți mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o iluzie superioară, un model pentru altă alternativă a genezei. Preocupat de ambiguitatea lumii alcătuită din profan și sacru, poetul este cel care rezolvă această dizarmonie, instituind domnia sacrului transmutant. Exemplificator în acest sens e poemul lui Rimbaud, Poveste, din Iluminări, culegere lirică dezvoltând o suită fabuloasă de metafore cu ambiguități bogate în deschideri interpretative. În poemul la care ne referim este vorba de un Prinț care ucide femeile pe care le-a iubit, ucide poporul, ucide animalele de lux și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iubirile mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu mai pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe creatoare, ci dezamăgirea față de oportunitatea cuvântului de a se afla pe cel mai înalt turn, cel al iluminării poetice slăvind pe cei trei magi inima, sufletul, spiritul. Niciodată nu vom putea ajunge la adevăr, care "poate se află în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi." Unul din simbolurile neliniștii la care s-a făcut de multe ori recurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi puse în analogie cu deschisul rilkean, acel "Nirgends ohne Nicht: Das Reine, Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este o stare fără stare, pe care noi, cei captivi în finitudine nu putem decât să o intuim în momente de iluminare. Eliberarea noastră constă numai în a o concepe și a o întrezări fulgurant. Și atunci suntem, adică devenim acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în seara de 27 iulie 1942, a izbucnit iluminarea care constituia transcenderea ultimă transposibilul însemnând beatitudinea pură a eliberării spirituale în mers indefinit. Pentru că, afirmă Giordano Bruno, " Puterea intelectuală nu este niciodată satisfăcută cu un adevăr comprehensibil, nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apariția primelor soluții. b. Incubația: etapa de așteptare, în care activitatea se desfășoară preponderent în plan mintal, persoana este aparent pasivă însă pe plan mintal realizează operații de combinare și de sinteză între informațiile deja stocate și cele noi. c. Iluminarea: momentul central al creației, bazat pe etapele anterioare. Ideea, soluția apare brusc fiind facilitată de unele condiții(ambianța plăcută, liniște, singurătate). d. Verificarea: este o etapă de elaborare, revizuire și cizelare a ideilor, soluțiilor”(I. Plumb, S. Vișan, L. F.
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
în anii ’20. Ei au organizat un experiment privind influența condițiilor de muncă la uzinele Hawthorne din SUA, începând cu anul 1924. George Elto Mayo și Fritz Roethlisberger, reputați specialiști în psihologie, respectiv sociologie, au testat inițial influența nivelului de iluminare a spațiului de lucru pe două grupuri: unul la care condițiile erau menținute neschimbate (grup de control) și altul la care intensitatea luminii a fost modificată periodic, fiind crescută în trei etape aproximativ de trei ori față de nivelul inițial. Măsurând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Petre, în marea sală a Operei, a răsunat în primă audiție celebrul "Octuor" enescian, pentru corzi. Ultimele momente ale recentei ediții a Festivalului? Au fost cu totul spectaculoase. Un spectacol interior al muzicii - cu deschideri nebănuite spre zonele unor seducătoare iluminări timbrale - a oferit pianista Luiza Borac pe parcursul recitalului său, transcripții de Liszt după Schubert și Chopin și, de asemenea, marea performanță a artistei, Suita op. 10 de George Enescu. Un spectacol al bucuriei tumultuos etalate, un recital "la patru mâni
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]