496 matches
-
frontieră aflate în estul județului Iași, imaginile noastre construite în biroul institutului s-au evaporat rapid imediat ce am întâlnit în drumul nostru comune așezate, bogate, cu acces la toate utilitățile. La intrarea în sat, pe partea dreaptă, ne-a însoțit imașul comunal, larg, pregătit parcă pentru pășunat la începutul lunii mai și care ne-a oferit perspectiva de a vedea deja așezarea, turnul bisericii și chiar primele case ale satului. Drumul era mărginit pe ambele părți de un fel de pietre
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
aminte și apreciază în mod pozitiv experiențele trecute de tip clacă, muncă voluntară. Exista înainte „un consilier al satului sau, cum se spunea înainte, mandatar. Acela reprezenta tot satul. El organiza în sat adunări populare, obștești. Hotărâri... ce facem cu imașul, ce avem de făcut: de făcut șanț, un drum” (bărbat, 83 de ani, pensionar). Astăzi nu mai există, mai ales în rândul tinerilor, noțiunea de muncă în folosul comunității disociată de ajutorul social. Poate și numărul mare de beneficiari de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii, bizonii cu coamă de leu din Vestul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
somnoroși ai copilului de 6 ani. Dar și în această poezie există imagini care nu servesc ideea conținută. Iată un exemplu: organizatorul de partid este omul care luptă pentru realizarea viitorului: Ochii parcă sfredelesc prin zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ai copilului de 6 ani. Dar și în această poezie există imagini care nu servesc ideea conținută. Iată un exemplu: organizatorul de partid este omul care luptă pentru realizarea viitorului: Ochii parcă sfredelesc prin zid/ Spre un proaspăt, însorit imaș. Imaș înseamnă pășune. Cuvântul i-a plăcut poetei, dar oricât de însorită ar fi fost o pășune nu poate constitui imaginea minunatului viitor care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să tot strângă la smocuri și să le bage în traistă. Dacă-ți cere stăpânul oii, îi mai dai și lui ceva, dacă nu, noroc bun ! Eu, nici mă laud nici nu mint, m-am îmbrăcat cu lâna strânsă pe imaș. Și pălăriuță, trișcă, briceag, toate câte trebuie din iarmaroc copilului, un sfanț n-a dat mama pe ele. Mai sunt și altele : cât stai cu oile în zăvoi și nu lucri nimic, se pot face curele, bețe. Au ș- acelea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dumneata, omule, că destul păcat am eu”. Iordache Cărăușu stupi între picioare. De după lada de făină un omuleț negru zise atuncea tare : - Solomonarii au fiecare feliușagul lor, unii leagă ploile și abat grindina la loc pustiu, pe prund ori pe imaș. Răzbunicul meu știa să facă pozna asta. Alții au dar să nu le facă rău dihăniile. Asta am văzut-o eu cu ochii mei când eram băietănaș. Umblam cu oile în zăvoi, pe malul apei, ș-aveam acolo între trei
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apei, noaptea, niște felinare aprinse. Sunt cinci și umblă cam de pe la miezul nopții până către ziuă. Cum vin din toate părțile, s-adună la locul unde a pierit as’ toamnă vaca lui Maftei, stau la cislă și se împrăștie în imaș. Se mai adună o dată, apoi o iau pe deal la Buda iar altele la cimitir. Trec așa ca la un stat de om deasupra caselor. M-am apropiat o dată de unul din ele dar, cum a simțit a om, s-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
acelea !?... într-o sară ședeam razamat în coate la fereastră și numai ce le văd umblând pe mal. Văd că fac sfat pe locul unde a fost hoitul. Au stat preț de-un ceas ș-apoi au luat-o pe imaș până la tăul lui Manole. De-acolé s-au despărțit, cum spun, cătră cimitir și cătră dealul Budei. Cele de la cimitir s-au dat după copaci și nu le-am mai văzut, dar cele de pe deal, cum te văd și cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nici de-a v-ați ascunselea, nici de-a mama și de-a tata, nici... Trag, amândoi, cu coada ochiului, înspre prispă. Acolo, văd ei bine, bunicul se pregătește pentru un drum. Unde pleci, bunicule? Păi, o să mă duc pe imaș, să văd ce mai fac vitele acelea. Poate le o fi trebuind ceva. Ce altceva să le mai trebuiască?! Iarbă știu că au destulă! zice Sorina. Chiar dacă-i așa! Acum, în miezul zilei, câte nu se pot întâmpla! Mai ales
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îl făceau să meargă când mai repede, când mai încet. Că, de câteva ori, copiii l-au cam lăsat în urmă și-a trebuit să-l aștepte, dar, alteori, el era cel care-i aștepta pe ei. Au ajuns pe imaș. Vitele, toate, se odihnesc. Bunicul stă de vorbă cu fiecare, împarte ici o mângâiere, colo o dojană... Apoi, se duce la Pădurean, vițelul mai mare; și-a încurcat rău de tot funia cu care-l legase bunicul ca să nu dea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mici vor fi doborîți, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfînt va fi sfințit prin dreptate. 17. Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mînca moșiile prăpădite ale bogaților. 18. Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, și păcatul, cu șleaurile unei căruțe, 19. și zic: "Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Asiriei). 18. În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor, de la capătul rîurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; 19. ele vor veni, și se vor așeza toate în vîlcelele pustii, și în crăpăturile stîncilor, pe toate tufișurile, și pe toate imașurile. 20. În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Rîu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. 21. În ziua aceea, fiecare va hrăni numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
așa cum se cere, de o parte și de alta câte un tablou cu imagini din gospodărie, unul cu câțiva porci grași și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei, celălalt cu câțiva boi păscând pe imașul satului, apoi un tablou cu tovarășa, încadrat frumos la dreapta și la stânga de rațe, gâște și vaci grase și cu ugerele pline ... Nu știu ce naiba nu-i plăcuse șpanchiului, că doar semnificau belșugul și bunăstarea patriei noastre sub conducerea partidului în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pâraie... parcă-s de spumă... și miroase nu știu cum... dulce... Și Alba de sub mine tremură de bucurie și nechează. Ș-apoi pornesc cu cuconu Jorj, și el calare... și ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fânațurile... Mă uit eu la boier - și lui i se umflă nările. Și lui i-i drag pământul negru... — Apoi, Sandule, ți-oi spune eu, grăi dintr-un colț moș Irimia Izdrail; cum nu i-a fi drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață la păscut (culegeau buruieni de supă de pe imașul din spatele căminelor studențești), sfârșind cu obișnuitul „Dom’ ambasador, analizăm marfaloghia unei votci?“. Cumpărasem, de câteva săptămâni, de la Consignația un costum albastru-metalizat, lucios și Matvei când m-a văzut m-a asigurat că am alură de ambasador incaș la nu știu ce Comisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a se zbengui nestingheriți. Dar, odată cu venirea primăverii începea și păscutul oilor și vitelor, prilej pentru noi, copiii, de a ne distra la câmp după pofta inimii. Pe imașul cu iarba verde și deasă ca peria, pământul moale ne îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului în mâini și a statului în cap. Jocurile cu bunghii, palanca, de-a untul, oina rămâneau pentru mijlocul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se oprise după un copac. Avea profil de pasăre. Triști și dupuroși, pe imaș pășteau niște căiuți. Nu cred că omul este cel care a născocit formele de asociere. Probabil prima societate a aparținut coralilor. Te uimește la o gîză ca albina felul cum se organizează și modul disciplinat în care o face. Care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de răzlogi, își lăsase casa într-o rîlă. Lătrînd astmatic, dintr-o scorbură țîșni un cîine. Cîteva găini cu cocoș care se mira de noi ieșiseră pe imaș, în timp ce, în grajd, o vacă înghițea trifoi. Zărindu-ne pe șes, cineva îl lepădase în iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cât trebuie să plătească cineva pentru omenia din noi? Sărmane învățător care nu mi-ai lăsat amintiri plăcute în inimă! Cum te-am iubit ca pe o icoană atunci când mintea mea nu putea pătrunde în adâncurile omenești. Alergai mereu pe imaș și noi te priveam de acasă: eu, cu drag, frații mei, cu hohote de râs, spunând că ești un prost pentru că și tatăl tău recunoaște asta, și-ți spune „ghițăluș”, recunoaște și el că nu ești decât un bou mic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dimineață de sărbătoare, stau În calidor. La noi, la Mana. Din calidor, văd peste și printre acoperișurile caselor din față, coborând În pantă ușoară Încolo, spre șosea. Din calidor, văd totul; văd, sub șirul de sălcii bătrâne, scorburoase, din marginea imașului - văd, deci, mașâni-și-soldați. Știu că nu sunt de-ai noștri - fiindcă sunt de-ai lor: ruși. Pentru Întâia oară-n viața mea văd singur-singurel, cu ochii mei și, chiar dacă n-o spun, n-o gândesc, o știu: eu văd, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru vecin, părăsind pălăria, ca să poată amenința cu pumnul. Nu-n noi, bre, dă-n cioloveci, ’uăăăă’! - și arată Încolo, spre imaș. Mama n-a băgat de seamă ce se petrece În spatele ei - mă Înșfacă, dureros, de umăr și mă duce În casă aproape pe sus. Eu nu mă las - nu vreau În casă. Eu vreau afară, vreau pe calidor! Să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să nu se ostenească, că-i treabă de bărbat; cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei. Stau În calidor și privesc În voie - mama e ocupată. Sălciile de la marginea imașului abia se deslușesc din pricina fumului. Fumul a devenit cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe calidor. Ciolovecii de sub sălcii trag Într-una, trag fără oprire, trag și când nu vin avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și plunghi. Vorbește ea, vorbesc cei care-au rămas, povestesc cei care s-au strecurat, pe Întuneric, În sat, să mai pună la adăpost ceva lucruri, să aducă-ncoace de mâncare - mai ales găini. Nu, rușii n-au plecat de pe imașul nostru, ba au primit Întăriri de la Orhei, s-au Întărit și cu fugiți de-ai lor, dinspre Prut. De așezat, nu s-au așezat prin casele oamenilor, numai ștabul lor e la școală - dar el, ciolovecul, Îți intră-n casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]