333 matches
-
voit antiestetice decât grecii, a căror deviză ar fi putut fi: "Mai întâi adevărul, frumosul va veni în urmă, ca intendența". Și niciodată nu s-au văzut creaturi mai creatoare. Căutând în toate realul maxim, ei ne-au lăsat o imagerie care hrănește și azi miturile noastre fundamentale. Nu credeau în artă și au fost cei mai artiști. Poate tocmai de aceea? Aptitudinea lor individuală pentru figurare au pus-o în slujba vieții colective, a serbărilor religioase. Și asta cu o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asupra divinului. Altfel, mâna omenească nu-i bună decât să imite ideea divină. Traducere psihologică: atâta timp cât forma slujește drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal, consecvența este bună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
medieval de pe panoul retablului) se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin și în interiorul din Soții Arnolfini. Inovație grăitoare: cel care pictează peisaje se pictează și pe sine68. În imageria primitivă, în epoca "idolului", creatorul imaginii nu apărea (acesta fiind chiar un criteriu). De la Paolo Uccello la Rembrandt, trecând prin Dürer, Giorgione, Botticelli și Rubens, cercetarea interiorului pare să progreseze odată cu investigarea exteriorului. Subiectivarea privirii, obiectivarea naturii: fața și reversul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oficială a artei, dacă nu ne vom oferi mijloacele necesare. Conceptuale, deci în primul rând terminologice. La funcție diferită, denumire diferită. Imaginea care nu suportă aceeași practică nu poate purta același nume. La fel cum nu ne acomodăm ochii cu imageria primitivă dacă nu aruncăm ochelarii "artei", trebuie să uităm limba esteticii pentru a descoperi originalitatea "vizualului". Fiecare este liber în vocabularul său, cu condiția de a-și defini cuvintele. Asta a încercat Cursul de mediologie generală, printr-o caracterizare circumstanțiată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trei temporalități interne ale fabricației: repetiția (prin canon sau arhetip); tradiția (prin model și învățare); inovația (prin ruptură sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN GRAFOSFERĂ (după tipar) REGIMUL ARTĂ ÎN VIDEOSFERĂ (după audiovizual) REGIMUL VIZUAL PRINCIPIU DE EFICACITATE (SAU RAPORT CU FIINȚA) PREZENȚĂ (transcendentă) Imaginea este vizionară REPREZENTARE (iluzorie) Imaginea este văzută SIMULARE (numerică) Imaginea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se teme de inovație; constrângerile de eficacitate îl fac conformist. În timp ce artistul inventează și înnoiește moștenirea, fabricantul de idoli nu este "creativ". El este un producător fără piață, clientul este stăpân, iar presiunea socială interiorizată ține loc de dorință inconștientă. Imageria se învârte aici în cercul unui sistem închis, atât formal cât și mitologic, inspirându-se dintr-un repertoriu dinainte fixat de teme limitate. Serviciu public și colectiv destinat unei comunități și, într-un fel, asigurat de aceasta, minuțios reglat, el
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiind a sa, ignoră așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am putea întinde această pânză primordială de la primele reprezentări aurignaciene până în zorii Quattrocento-ului, dacă n-am ține cont de cezura scrierii. Aceasta scurtează (de la -30000 la -3000) perioada magico-religioasă a idolului (cioplit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe păgâni că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dacă ar consimți să picteze o pânză pentru cabinetul nostru, i-am lăsa alegerea subiectului și a orei". În Franța, statutul evaluatorului, ofițer ministerial, este fixat printr-un edict al lui Henric al II-lea (1556). S-a trecut de la imagerie la artă atunci când pictorul nu mai execută o comandă și un program și când valoarea operei lui nu mai depinde de materialele folosite (atâtea uncii de peruzea sau de aur) ori de numărul personajelor reprezentate lucruri pe care le stipula
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limbajul matematic dacă vrem, care este folosit pretutindeni și pune toată lumea de acord fiindcă are utilizări, dar nu și sens. Apoi, problema gestului și, dincolo de el, a ființei vii. Artele plastice erau o muncă a corpului asupra unui material; iar imageria, o făurire și o întâlnire. Simularea numerică, artă cerebrală, lasă deoparte nervii și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pleacă de la opoziția chimie/electronică, celuloid/bandă, teatralitate/ intimitate, dar nu se oprește aici. El nu opune numai imaginea ca moment de excepție din viața cotidiană și imaginea normalizată a vieții cotidiene. Pentru a discerne ce au incomparabil cele două imagerii atât de apropiate, trebuie tocmai să le comparăm. Așa cum Republica și Democrația (sau, dacă preferăm, democrația republicană în stil francez și democrația liberală în stil american), "idealtip" pe care niciun sociolog nu-l poate observa cu ochiul liber, nu pot
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a plăcerii de către indivizi și națiuni vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, să limiteze prerogativele imaginii. Pentru a întrerupe asfixia și disperarea, se va da libertate invizibilelor spații interioare prin poezie, provocare, lectură, scris, ipoteză sau vis. 12 Noile imagerii numerice produc o cunoaștere și o putere mai mult decât de invidiat. După telescop, miscroscop și radiografii, procesările informatice ne sporesc în mod considerabil stăpânirea distanțelor, a organelor și bolilor lor, a construcțiilor după planuri și epure și a propriilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dédale. Mythologie de l'artisan en Grèce ancienne, Paris, Maspero, 1975. GASSIOT-TALABOT (Gérald), La Peinture romaine et paléo-chrétienne, Rencontre, Lausanne,1965. GRABAR (André), L'Art du Moyen Âge en Europe orientale, Albin Michel, Paris, 1988. LISSARAGUE (François) și SCHNAPP (Alain), "Imagerie des Grecs ou Grèce des imagiers", Le Temps de la réflexion, 2, 1981. LISSARAGUE (François), Un flot d'images. Une esthétique du banquet grec, Adam Biro, Paris, 1987. PAPAIOANNOU (Kostas), L'Art et la Civilisation en Grèce ancienne, Mazenod, Paris, 1972
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Medeea. Bachantele. Ciclopul, traducere de Alexandru Pop, EPL, București, 1965, pp. 24-25 n. trad.]. 4 François Lissarague, Un flot d'images, une esthétique du banquet grec, Adam Biro, Paris, 1987. A se vedea, de asemenea, F. Lissarague și A. Schnapp, "Imagerie des Grecs ou Grèce des imagiers", în Le temps de la réflexion, 2, 1981. 5 Ralph Giesey, Le roi ne meurt jamais, Flammarion, Paris, 1987 (ediția engleză, 1960). Comentariu în Carlo Ginzburg, "Représentation: le mot, l'idée, la chose", Annales, E.S.C.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deci că, într-adevăr, cultura globală își poate regăsi resurse de dezvoltare doar în mod artificial, încât "dificultatea centrală a oricărui proiect de construcție a identității globale și, așadar, a unei culturi globale este aceea că identitatea colectivă, ca și imageria sau cultura, este întotdeauna specifică, din punct de vedere istoric, întrucât se bazează pe memorii împărtășite și pe un sens al continuității dintre generații"546. Asociind ideologia unui proiect de construcție a unei identități culturale globale, teoreticienii sociali preocupați de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
abordările fenomenologice, pentru care mitul este o formă fundamentală de aprehensiune, susținând că orice experiență primară este percepută mitologic. În fine, mai trebuie amintite abordările simbolice, pentru care mitul este cristalizarea experiențelor esențiale ale vieții, construit prin varii forme de imagerie, lectura sa reprezentând o psihoterapie personală și culturală. Alți autori propun clasificări pe coordonate diferite ale abordărilor mitologice. Andrew von Hendy, de pildă, distinge între teoriile ideologice (cum ar fi reacțiile negative ale lui Marx și Engels, conform cărora mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de luptă. Pentru el, miturile sunt "sisteme de imagini" care îi fac capabili pe oamenii care iau parte la lupta socială să își conceapă acțiunile ca bătălii ce se vor încheia în triumf și mântuire (precum imnurile și posterele propagandistice, imageria mitică trebuie evaluată în relație cu sentimentul și acțiunea, mai degrabă decât cu intelectul și istoria). Împingând ideea conflictului marxist în sferele antiraționale, mitice, apocaliptice (și deci religioase, în sens funcțional), conceptul sorelian al mitului a constituit dinamul marxismului și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aservită textului (cea ce nu mai este o bandă desenată, ci mai degrabă o poveste ilustrată).531 Dar în banda desenată imaginea nu este doar un suport al textului, nu există un "divorț" între acestea, precum în romantism ori în imageria Épinal, iar în banda modernă se impune chiar o nouă notație a textului, a unei "limbi vorbite", într-un real efort de "sonorizare" în care cuvântul este de multe ori izolat, localizat, cu roluri diferite (vorbire, gând, ecou, voce apropiată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sensului, de reprezentare a "totalității lumii", de descifrare a experienței lumii, susține autorul, spre deosebire de evaluările psihanalizei, pentru care e doar o sumă de agregate ordonate prin legi de asociere. 425 Ibidem, p. 21. Wunenburger continuă: "situăm epicentrul antropologic al tuturor imageriilor noastre personale sau colective într-un spațiu de simbolizare, singurul care poate să explice că multe din imaginile noastre nu sunt banale reproduceri ale realului, ci forme generice, de la care plecând realul poate să fie perceput și înțeles. Altfel spus
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
energie; nu am decât un sentiment de mare rușine, rușinea de a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
profesorului Gonda. El a lăudat câteva lucruri din ciclul stâlpnicului și a citat mai multe metafore genitivale, pe care le-a apreciat „ca îndrăznețe, chiar deosebit de temerare“, ceea ce mi-a fost penibil, deoarece credeam că am depășit această manieră de imagerie lirică. Din observațiile ironice ale celorlalți profesori s-a putut deduce că, în urmă cu câțiva ani, Gonda scrisese și chiar publicase un roman. În plus, era considerat un admirator al lui Rilke. La care eu am adus în discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei militar-belice, cărțile școlare în general și manualele de istorie în special pot fi luate ca fiind "arme de instrucție în masă" (Ingrao, 2009) prin intermediul cărora autoritățile statale își implementează programul de loializare politică a corpului social față de statul-națiune și față de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lăuntrică, celebrarea femeii și erotismul, abordat, în cele mai vechi, într-o modalitate care îmbină fervoarea mistuitoare cu reticența aluziv-sentimentală, iar în cele mai recente în chip mai explicit și viguros, recurgând la o simbolistică fără ambiguități și la o imagerie frapantă. Se poate observa la V. o continuă, deși nu spectaculoasă, ajustare și concentrare a temelor, o amendare subtilă a manierei, o cristalizare a viziunii și o optimizare a expresiei, care, după cum au remarcat criticii, câștigă în profunzime și acuratețe
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
la Începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Societate rurală și mentalități colective, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997. Oișteanu, Andrei, Imaginea evreului În cultura română, ed. a II-a, Editura Humanitas, București, 2004. Pageaux, Daniel-Henri, „Une perspective d’études en littérature comparée: l’imagerie culturelle”, În Synthesis, VIII, 1981. Pamlényi, Ervin, Horváth Mihály, Művelt Nép, Budapesta, 1954. Panaitescu, Petre P., Călători poloni În țările române, Cultura Națională, București, 1930. Panofsky, Erwin, Ideea. Contribuții la istoria teoriei artei, Editura Univers, București, 1975. Pantazi, Radu, Simion
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
168-175. Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, pp. 5-29. Se pot adăuga acestor considerații, privitoare la relația dintre imagini și cadrul lor referențial, argumentele concordante ale lui Daniel-Henri Pageaux, „Une perspective d’études en littérature comparée: l’imagerie culturelle”, În Synthesis, VIII, 1981, p. 171, referitoare la „iluzia referențială” (inspirate, la rândul lor, de o demonstrație semiotică a lui Umberto Eco): definirea imaginii ca „reprezentare a unei realități culturale străine față de care fiecare individ sau grup care o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]