342 matches
-
I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea nu întârzie să sublinieze, viața este grea, deși a fost binecuvântată de Dumnezeu, și oamenii nu mai locuiesc în Paradis. Dar aceasta este rezultatul unei serii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în sine elemente ale celorlalte mediasfere anterioare, astfel încît nu există substituție completă între ele și nici ruptură decisivă. A treia eră, a videosferei, în care noi înșine "locuim", mai poate fi denumită și "regnul audio-vizual", deoarece se bazează pe imago și are drept instanță supremă mass-media (news). Potrivit opiniei lui R. Debray, această etapă caracterizată printr-un adevărat cult al imaginii datorează foarte multe chiar creștinismului care, prin locul deosebit de important acordat icoanei (în special în ortodoxie), a făcut posibil
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lume) individualism și anomie FIGURĂ A TIMPULUI (ȘI VECTOR) CERC (Etern, repetiție) Arheocentrat LINIE (istorie, Progres) Axată pe viitor PUNCT (actualitate, eveniment) Autocentrat: cultul prezentului VÎRSTĂ CANONICĂ BĂTRÎNUL ADULTUL TÎNĂRUL PARADIGMA ATRACȚIEI MYTHOS (mistere, dogme, epopei) LOGOS (utopii, sisteme, programe) IMAGO (afecte și fantasme) ORGANON SIMBOLIC RELIGII (teologie) SISTEME (ideologii) MODELE (iconologie) CLASA SPIRITUALĂ (DEȚINĂTOAREA SACRULUI SOCIAL) BISERICA (profeți și clerici) Sacrosanct: DOGMA INTELIGHENȚIA laică (profesori și erudiți) Sacrosanct: CUNOAȘTEREA MASS-MEDIA (difuzori și producători) Sacrosanct: INFORMAȚIA REFERINȚA LEGITIMĂ DIVINUL (așa trebuie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu un soi de revenire la arhetip. Ritm Și totuși mi-amintesc perfect orice vers pe care l-am scris. În timp ce merg pe țărmul pietros, mă surprind declamându-mi mental poemele, scandându-le meticulos ritmul: Cum subit illius tristissima noctis imago/Qua mihi supremum tempus in urbe fuit ( „Când îmi răsare imaginea tristă a nopții/-n care-am trăit ultimele ore la Roma”.) Trecut Uneori visez cu ochii deschiși în penumbra după-amiezii. Lumina zilei ce apune mă captivează și mă conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
of Past Environments, ed. Denis Cosgrove and Stephen Daniels, 277-312, Cambridge Studies in Historical Geography, 9, Cambridge University Press, 1988. Republicat în New Nature of Maps, 51-81; Idem, "Silences and Secrecy: The Hidden Agenda of Cartography in Early Modern Europe", Imago Mundi 40 (1988): 57-76. Republicat în New Nature of Maps, 83-107; Idem, "Deconstructing the Map", Cartographica 26, no. 2 (1989): 1-20. Republicat în New Nature of Maps, 149-68, și cu modificări în Writing Worlds: Discourse, Text, and Metaphor in the
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
2.1. Concepția elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie / 47 2.2. Istoria lui Israel ca teologie a istoriei / 56 2.3. Teologia clasică a istoriei: Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie / 47 2.2. Istoria lui Israel ca teologie a istoriei / 56 2.3. Teologia clasică a istoriei: Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți fără duh: Spengler
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a subliniat autonomia istoriei omenirii ca strădanie de atingere a perfecțiunii umane într-un stat creat de om. Sacramentalizarea statului creat de om și a istoriei omenirii face din gândirea lui primul exemplu de teologie seculară 77. 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire Biserica și Evul Mediu în general promovaseră o viziune geocentrică asupra cosmosului, dublată de un teocentrism care plasa divinitatea în centrul universului, ca rațiune de a fi a lucrurilor și ființelor. Deși rege
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoriei omenirii ca strădanie de atingere a perfecțiunii umane într-un stat creat de om. Sacramentalizarea statului creat de om și a istoriei omenirii face din gândirea lui primul exemplu de teologie seculară 77. 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire Biserica și Evul Mediu în general promovaseră o viziune geocentrică asupra cosmosului, dublată de un teocentrism care plasa divinitatea în centrul universului, ca rațiune de a fi a lucrurilor și ființelor. Deși rege al lumii văzute
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că fusese creat spre a-l slăvi pe Dumnezeu, și nu spre propria adulare. Creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu celui necreat, omul era angajat pe parcursul întregii vieți într-un efort continuu de asemănare a chipului dobândit la botez (imago Dei) cu ceea ce devine el în fiecare moment, la fiecare vârstă. Dualismul geocentrism-teocentrism, contestat de Copernic, Bruno și Galilei, începe să se năruie odată cu publicarea de către Nicolaus Copernicus a lucrării De revolutionibus orbium coelestium (1543), care susținea că Soarele, și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
acum omul se idolatrizează pe sine, confundând chipul lui Dumnezeu din sufletul său cu imaginea trupului său din oglindă. O spoială de mândrie cu privire la capacitățile sale intelectuale, aruncată pe fereastra omului spre realitate, va fi de ajuns pentru a înlocui imago Dei cu imago hominis. Fenomenul nu este nou, ci doar în chip nou. Cum remarca Mironescu, "întreaga istorie, într-un fel, e această luptă: lupta între feluritele chipuri de tăgăduire a realității, a creației a realității metafizice, substratul Realității -, a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
idolatrizează pe sine, confundând chipul lui Dumnezeu din sufletul său cu imaginea trupului său din oglindă. O spoială de mândrie cu privire la capacitățile sale intelectuale, aruncată pe fereastra omului spre realitate, va fi de ajuns pentru a înlocui imago Dei cu imago hominis. Fenomenul nu este nou, ci doar în chip nou. Cum remarca Mironescu, "întreaga istorie, într-un fel, e această luptă: lupta între feluritele chipuri de tăgăduire a realității, a creației a realității metafizice, substratul Realității -, a realității lumii pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sau păgân. El vede cu un ochi al credinței și unul al rațiunii. În consecință, viziunea sa este încețoșată în comparație cu gândirea greacă sau cea biblică"120. Sistemul tradițional de valori se prăbușise, și acesta trebuia înlocuit cu ceva nou, astfel încât imago Dei a fost clasată și înlocuită cu imago hominis. Dumnezeu nu mai are timp pentru lume, și-a întors fața de la ea, crede filozoful german, heraldul postmodernismului. Cum să-și întoarcă fața, când "Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
credinței și unul al rațiunii. În consecință, viziunea sa este încețoșată în comparație cu gândirea greacă sau cea biblică"120. Sistemul tradițional de valori se prăbușise, și acesta trebuia înlocuit cu ceva nou, astfel încât imago Dei a fost clasată și înlocuită cu imago hominis. Dumnezeu nu mai are timp pentru lume, și-a întors fața de la ea, crede filozoful german, heraldul postmodernismului. Cum să-și întoarcă fața, când "Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
I-II, Williams and Wilkins Co., Baltimore, 1975. Frighi, L., Appunti di igiene mentale, Rizzoli, Milano, 1971. Fromm, E., The sane society, Fawcett World Lib., New York, 1967. Gadamer, H.G.; Voger, P., Neuer Anthropologie, I-VII, DTV, München, 1974. Gebsattel, V.E., Imago homini. Beiträge zu einer personalen Anthropologie, O. Müller, Salzburg, 1968. Gebsattel, V.E., Prolegomena einer medizinischen Anthropologie, Springer, Berlin, 1954. Genil-Perrin, Maladies nerveuses et mentales, Larousse, Paris, 1931. Gibbens, T.C.N., Psychiatric studies of bordstal lads, Oxford Univ. Press, Londra, 1963. Gilbert-Robin
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cel mai bine în lumină metoda criticului. Proiectată ca alianță între neoretorică, tematism și mitocritică, metoda concepe opera poetică drept „confesiune revelatoare” menită să asigure interfața eului cu lumea prin medierea discursului; în consecință, textul valorează doar în măsura în care comprimă o imago mundi, o reprezentare a cosmosului. De altfel, cele trei ipostaze lirice ale eului la Blaga (eul stihial/panic, „omul problematic”, eul regresiv) sunt delimitate în funcție de câteva constante atitudinale, asociate unor nuclee ale imaginarului și întrupate în forme retorice proprii. Însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
până la moartea mea”) „mai bine de cându ar fi fost născuți din oasele mele”. 520. Vezi Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul și privirea în civilizația românească a secolului al XVIII-lea, Editura Antet, București, 1996, pp. 125-135; Cristina Dobre-Bogdan, Imago mortis în cultura românească veche (sec. XVII-XVIII), București, 2002; Nicolae Mihai, Memorie liturgică, memorie individuală în Oltenia (secolele XVIII-XIX): Funcția testamentului, în vol. cit., pp. 176 și urm. 521. Vezi D.R.H. B. țara Românească, vol. I, întocmit de P.P. Panaitescu și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin cultivarea binelui, adevărului, a frumosului moral și dreptății. Căci dacă nu, Eriniile, slujitoarele dreptății, ne vor da în vileag. Avem de redescoperit în special arhetipul central sau arhetipul unității, pe care Jung, inspirîndu-se din buddhism, l-a numit Sine, Imago Dei, zeitatea noastră interioară. Obîrșia noastră este în Dumnezeu, ca și sfîrșitul amarei noastre călătorii, a eternului circulatio. Întîlnirea cu Sinele echivalează cu descoperirea lui Dumnezeu. Acesta e sensul. Aceasta e piatra filosofală (Lapis Philosophorum). Am fost alienați, rupți de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" precum naratorul din roman sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid al artei, fie pe cel al propriului suflet. Personajul principal din Desenul din covor reușește, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zis "Bloc Pamuk" (o clădire impozantă unde locatari erau doar membrii familiei lăr gite), moștenire (alături de o avere considerabilă) rămasă de la bunicul Pamuk (dispărut la o vîrstă timpurie), "bloc" pe care îl transformă într-un spațiu sacru, axis mundi și imago mundi în același timp. Acum, copilul Orhan trăiește întîile experiențe estetice, îmbinînd, prin intermediul imaginației sale bogate, realul cu ficționalul. Evocarea mitologizantă (sacralizantă, pînă la urmă!) a locului nașterii reprezintă, pentru Orhan Pamuk, un factor de poetică epică implicită. În amintita
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în broșură precedentă din 1718 (cap. 1 n. 3). 173 Florența, Archivio della Curia arcivescovile, Căușe civili, Chiese determinate, CD364.3, inserție a "Acta în causa ecclesie S. Mărie de Alberigis contra Ioannem Simonis fabrum", nepaginat (5 septembrie 1545): "...quod imago dive Virginis faciens signa et miracula et existens în oratorio fabricato prope dictam veterem ecclesiam Sancte Mărie de Alberigis fuit et est etiam antiquissima, et iam sunt centum anni elapsi et satis ultra et tanto tempore cuius initii non est
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ibi existens ad honorem dicte imaginis dive Virginis". 174 Ibid., "... quod iam sunt elapsi 40 anni et ultra quod fabricatum fuit oratorium ibi existens ad honorem dicte imaginis contiguum et connexum dicte ecclesie veteris et eius muro ubi est dictă imago propter miracula et signa que faciebat et propter concursum et devotionem fidelium". 175 Ibid., "... propter magnum strepitum et fragorem immissum în dictam ecclesiam sive oratorium impedit summopere celebrationem et auditionem missarum et aliorum divinorum...". 176 Ibid. (30 mai 1545): "de
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Editura Premier, Ploiești, 2012). Tema în jurul căreia își construiește cartea Constantin Trandafir, temă anunțată de altfel din titlu, este spectacolul lumii, astfel cum poate fi perceput din parcurgerea scrierilor lui Creangă, a basmelor , a povestirilor, a amintirilor din copilărie. O imago mundi ar fi în ele de regăsit. Primul element pe care criticul îl consideră în măsură să-i dea indicii privitoare la spectacolul lumii lui Creangă este acela pe care-l numește, simetric, spectacolul receptării. Al modului în care a
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
La Suisse Romande, e întrepătrunderea de gusturi, întîlnirea de bucate (în bucăți), îmblînzirea savuroasă a diferențelor culturale. Pe care mi-o evocă o carte recentă, Deux migrants de l'ecriture. Panaďt Istrati et Felicia Mihali, apărută în 2008 în colecția Imago a Universității din Calabria, îngrijită de Gisčle Vanhese. Desenul de pe coperta fucsia, făcînd și vizual atractivă o temă de interes, Encre sans titre, aparținîndu-i lui Alain Tasso, exprimă cum nu se poate mai exact ideea centrală: aceea a cernelurilor amestecate
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în paradigmele estetice ale lui Henry James. Imposibilitatea asumării ficționalului în variantă de materia și, totodată, imago mundi devine un handicap pe terenul mișcător efortului artistic. Astfel de "inadaptați" - precum naratorul din roman - sfîrșesc prin a mutila fie conturul translucid al artei, fie pe cel al propriului suflet. Personajul principal din Desenul din covor reușește, într-un
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]