1,394 matches
-
D-sa supune acele date unei critici îndestul de precaute, încît pretutindene concluziile, în loc de a fi exagerate, sunt poate încă sub icoana realității. Ajuns la capăt, autorul justifică neajunsurile de care a trebuit să sufere opul său și care sunt imanente izvoarelor statistice de care s-a servit. Cu toate acestea lucrarea sa este însemnată din toate punctele de vedere și ar fi de recomandat ca un fel de "memento mori" tuturor acelora care cred că prin teorii frumoase, cuvinte sunătoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ele altfel sânt colori amestecate fără înțeles, astfel încît o mânjitură ne-nțeleasă de colori nu poate fi un tablou, cum o grămadă de bucăți de marmură nu e o statuă. Ideea e sufletul, și acest suflet poartă în sine ca imanentă deja cugetarea corpului său (deși în lumea reală se-ntîmplă adesea să fie tocmai viceversa și ca esteriorul să poarte în sine ideea interiorului). Dacă credem lui Lavater că putea să cunoască din trăsurile fetei, din structura capului, în fine din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
devină mijlocul religiunei, pentru a ajunge la un scop oarecare. Arta nu se poate degrada până la mijloc, ea și-e sie însăși scop. Scopul artei e artea, frumosul. Creațiunile artistice cari sânt mijloc numai pentru un scop care nu e imanent artei se numesc tendențioase. Lucrurile cari au astfel de fundamente încît ele nu pot [fi] și altfel decum sânt acelea sânt nepieritoare, întrebuințînd vorba "nepieritor" în înțeles relativ, uman. Materialele în care se sensibilizează ideea etern-poetică sânt imaginile, nu însă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sa Arta de a scăpa de mâhnire, dar lucrarea n-a mai fost regăsită... I se recunoștea sofistului o imensă putere de convingere, o putere de foc verbală considerabilă. Ne imaginăm ce terapeut a putut fi. Opțiunea lui materialistă, monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile psihanalizei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple, nu și contradictorii, care țin toate de ipoteze reductibile la niște înlănțuiri logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni, fabulații sau alte povești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât dinspre lectura orizontală sau verticală a lumii: divinitățile imanente prezintă mai puține riscuri decât viziunile atee și transcendente asupra lumii... Conștiința că avem zei e suficientă pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili pentru rugăciunile oamenilor. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la cealaltă, efectuând așadar traseul de la est la vest, epicurismul părăsește meleagurile aspre ale filosofiei care disprețuiește chestiunea cetății, pentru a ajunge în niște ținuturi unde pasiunea politică este trăită la modul incandescent și fundamental. -11-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cinci simțuri, să privești, să observi, să detaliezi ceea ce ne învață și ne arată natura, să studiezi în mod rațional, să procedezi conform ordinii bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iubise cîndva; la fel cum, după aceea, cînd Îl iubea din nou, uita cu totul motivele pentru care Îl urîse vreodată. Ultima oară, acest lucru se Întîmplase cînd Încercase să-i vorbească despre viitoarea ei emisiune, intitulată: Dacă Dumnezeu este imanent, există sau nu extratereștri? Dorea să invite la acea emisiune o poetă rolandă, care să le vorbească ascultătorilor despre concepția lui Kant și Hegel, doi titani ai gîndirii filosofice. Vic pariase că nimeni nu va Înțelege nimic din emisiunea ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ascultătorilor despre concepția lui Kant și Hegel, doi titani ai gîndirii filosofice. Vic pariase că nimeni nu va Înțelege nimic din emisiunea ei. — Oamenii nu-și văd capul de treburi. CÎnd să se gîndească ei dacă Dumnezeu este sau nu imanent? — Vic, tu nu Înțelegi problemele astea metafizice, recunoaște că te depășesc! schiță Christina un contraatac. Ce știi despre argumentul ontologic? — Oricum, sunt sigur că e ceva foarte amuzant. Și o să mă amuz cu atît mai mult ascultînd două pupeze care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
câteva zile pe an. Dacă veridicitatea înseamnă putere de convingere (lucrurile sunt așa cum spun eu), este de la sine înțeles că verosimilul nu se realizează de la sine, ci printr-un cumul de procedee: narative, descriptive, stilistice. Credibilitatea nu este un dat imanent al faptului de presă. Ea se obține cu atenție și efort, prin adaosul unor detalii suplimentare, prin alăturarea unei secvențe narative capabile să explice cât de cât ciudățenia. Spuneam că este incredibil ca, în pădure fiind, să întâlnim o fată
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
implică participarea voluntară sau involuntară a indivizilor în diverse relații de schimb (direct, reciproc, generalizat). Sunt abordate probleme precum asimetria informațională, impactul reputației asupra dinamicii schimburilor, puterea și dependența indivizilor în raporturile de schimb. O atenție deosebită acord unui fenomen imanent oricărui tip de schimb: blatismul sau înșelăciunea. Din această perspectivă, discut despre câteva dintre soluțiile de gestionare a înșelăciunilor implicate de schimburile sociale: apelul la reputația socială a partenerilor de schimb, estimarea repetabilității situației de schimb, dezvoltarea încrederii și dependența
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
În final, abordez problemele etice implicate de managementul datelor relaționale și fac câteva referiri la pachetele software ce pot fi utilizate pentru analiza seturilor de date relaționale (UCINET și Pajek). 2.3.1. Problema granițelor rețelelor sociale Una dintre problemele imanente studiului rețelelor sociale constă în modalitatea de construire a acestora. Altfel spus, unde începe și unde se termină o rețea socială? Cum se contruiește o rețea socială? În acest context, există două abordări cu privire la stabilirea granițelor unei rețele sociale. Prima
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
acestora (schimburi directe, reciproce și generalizate) și analizez efectele caracteristicilor lor structurale asupra comportamentelor sociale. În al doilea subcapitol, acord o atenție deosebită unor probleme asociate rețelelor de schimb: relația dintre putere și dependență, blatismul și dilemele sociale ca fenomene imanente structurilor de schimb. 4.1. Ce sunt rețelele de schimb? 4.1.1. Schimbul personalizat, asimetria informațională și reputația Voi începe discuția cu privire la rețelele de schimb pornind de la două exemple legate de structurile de schimb de bunuri din Thailanda, pe
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Erorile intelectuluiTC "Erorile intelectului" \l 4 Că intelectul nostru este supus erorii nu este o idee nouă, care să fi apărut doar odată cu filosofia carteziană. Cu mult Înaintea lui Descartes, William de Ockham considera că Întreaga cunoaștere este o activitate imanentă a spiritului, că ea se produce prin aprehensiunea intuitivă a unui conținut identic cu reprezentarea sa, iar acest conținut este dat de Dumnezeu, astfel Încât Dumnezeu ar putea produce, nemijlocit În spiritul nostru, o cunoaștere intuitivă fără ca obiectul, care este În
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a fost, În tinerețea sa, Sfântul Augustin, pe vremea când Încă nu se convertise pe deplin la creștinism. La Roma, el frecventa o secta maniheiștilor, a căror doctrină promova convingerea că lumea este esențialmente rea, că răul este o forță imanentă caracterului de a fi al lumii, că nu omul este cel care greșește, ci că amestecul de materialitate În spiritualitatea omenească este sursa răului și a păcatului În om. În Histoire de la pensée (vol. 4, p. 100), Jacques Chevalier Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
103 Karl Marx, Capitalul, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1951, secțiunea I, ,,Marfa și banii", p. 72. 104 Marx o spune clar: ,,Valoarea de schimb pare să fie așadar ceva întâmplător și doar relativ, iar o valoare de schimb intrinsecă, imanentă mărfii, apare deci ca o contradicțio in adjecto", op. cit., p. 70. 105,,Prin urmare numai cantitatea de muncă socialmente necesară, sau timpul de muncă socialmente necesar pentru producerea unei valori de întrebuințare este acela care determină mărimea valorii sale". Op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
chip identic, insolitul operei unuia dintre cei mai importanți filosofi ai universului imaginar, G. Bachelard, rezidă, în accepția lui Georges Poulet și Jean Starobinski, în felul cum aceasta decelează un raport de determinare intre lumea conștiinței și cea a imaginarului imanent vieții psihice: "De aceea, meritul excepțional al lui Gaston Bachelard este de a fi întemeiat, în faptul de la care își întorceau fața mai mult sau mai puțin toți criticii, un nou mod de conștientizare și o nouă critică. Înainte de el
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii în desfacere). Tot lui Jung îi revine meritul de a fi stabilit o condiționare între arhaic, fantezie inconștientă și deschiderea mitologică: "În
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
componentele iraționale ale sacralității din care se exclude conținutul moral sau, conform lui Rudolf Otto, "sacrul minus elementul lui moral."74 Aprofundând noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea conștientă rațională. Iată cât de plauzibilă ne apare acum fascinația și impresia terifiantă de care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
insolit, deși G. Călinescu avea temeiurile sale când afirma în Istorie... că, vrând-nevrând, orice scriitor cult va fi influențat în creație de cele două mituri fundamentale românești: Miorița și Meșterul Manole. Să mai adăugăm că modul de gândire mitomorfic este imanent spiritului uman, din moment ce arhetipurile și mitemele dovedesc o neobișnuită rezistență și longevitate. Mitul Meșterului Manole își dovedește concretețea doar în Patul lui Procust , afirmația noastră nefiind o simplă constatare. Romanul, mai mult decât alte specii, generează drame și tensiuni ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]