550 matches
-
și editorial în 1974, cu volumul de poezie Planete. A colaborat la „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „Cronica”, „Luceafărul” ș.a. Volumul de debut, Planete, și următorul, Augusta lumină (1976), sunt marcate de ideologia epocii. Este vorba de cultul țării, o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să aibă putere să păstreze industria, de care țara va avea nevoie în vremurile grele care vor veni, aceste cuvinte fiind pronunțate cu prilejul inaugurării "Casei Industriei Românești". 4. Schimburi comerciale româno-ruse, desigur nesemnificative, au existat continuu încă din vremuri imemoriale, iar în secolul al XVIII-lea s-au înfiripat și intensificat, înainte ca Rusia să fi fost prezentă din punct de vedere militar în Principatele Unite. Totuși, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Rusiei ii reveneau doar 2% din exportul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
and N.A.T.O. Introducere O carieră de jumătate de secol petrecută în aceeași instituție te face martor și participant la multe evenimente. Cu atât mai mult, acest lucru este valabil în activitatea diplomatică, a cărei energie intelectuală hrănește din timpuri imemoriale, relațiile dintre state ca depozitar, continuator și inițiator. Este și motivul pentru care diplomația înmagazinează mai mult decât alte profesii trecutul, ca sursă de învățăminte pentru prezent. Păcat că astăzi tiparul cedează teren, tot mai mult, câmpului vizual și cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
popoarelor" este de fapt însăși comunitatea locutorilor unei limbi, fiecare locutor este, în mod indirect, unul din membrii acestei instanțe. Dar apartenența nu poate fi decît indirectă, căci "înțelepciunea" popoarelor transcede locutorii actuali, vine din adîncul timpului, dintr-o experiență imemorială: nu are deci sens să ne întrebăm cine a putut inventa un anume proverb și în ce circumstanțe. De aici, caracterul arhaic al unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial. 2. Sloganul Proverb și slogan Sloganul, fie el publicitar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
locutorii actuali, vine din adîncul timpului, dintr-o experiență imemorială: nu are deci sens să ne întrebăm cine a putut inventa un anume proverb și în ce circumstanțe. De aici, caracterul arhaic al unor proverbe, care marchează tocmai caracterul lor imemorial. 2. Sloganul Proverb și slogan Sloganul, fie el publicitar sau politic, prezintă unele asemănări cu proverbul. Formulă scurtă, destinată să fie repetată de un număr nelimitat de locutori, care utilizează, de asemenea, rime, simetrii silabice, sintactice sau lexicale, sloganul constituie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ceea ce-i girează premisa continuității spontante, alcătuită din actul originar de sinteză a fluxului trăirilor conștiinței. Dificultatea captării impresiei originare ține, așadar, de faptul sustragerii sale „din fața” temporalității și, prin aceasta, memoriei corelate acesteia. Impresia originară sau autoapariția fenomenalității este imemorială și acosmică, provenind dintr-un „mai înainte de toți vecii” care vizează „o condiție permanentă, o condiție de posibilitate, o esență”2. Originar, adică transcendental; acosmic, adică înaintea lumii; imemorial, deci în afara temporalității. Originarul impresiei nu este începutul unei senzații, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin aceasta, memoriei corelate acesteia. Impresia originară sau autoapariția fenomenalității este imemorială și acosmică, provenind dintr-un „mai înainte de toți vecii” care vizează „o condiție permanentă, o condiție de posibilitate, o esență”2. Originar, adică transcendental; acosmic, adică înaintea lumii; imemorial, deci în afara temporalității. Originarul impresiei nu este începutul unei senzații, ci instituirea posibilității oricărui început și a oricărei senzații. Dar „posibilul” generic al instituirii invocă o potență pe care este obligatoriu să o chestionăm aici. Impresia originară fondează orice percepție
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise, trad. MB).318 Neputând recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de ambii autori motivului tăcerii și tematicii temporale pune în lumina modul în care ei valorizează trecutul, opunându-l prezentului detestat. Însă trebuie subliniată o diferență importantă între cele două viziuni: Salvatore Quasimodo transpune respectivul motiv
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
altă pasăre decât cea care-i poartă trăsnetul. Nu întârzie și, străbătând aerul cu aripi împrumutate, răpi pe Iliadul care și acum amestecă vinul în pahare și fără voia Junonei servește nectar lui Jupiter"15. Prin urmare, încă din vremurile imemoriale, ale mitului, acvila (prefer să numesc așa și vulturul care apare în ipostaze pozitive) era o pasăre cu trăsături neegalate de alte surate. De aceea, probabil, Aristotel (IX, 32) se lasă și el impresionat de forța mitului și consideră că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceea ce îl și apropie de familia lui Faust. Dar Manole își va ispăși prin sacrificiu păcatul rătăcirii sale de supraom, descoperind astfel „piatra unghiului” - „simțul umanului, solidaritatea cu omul”. Deși piesa, ca orice „moralitate medievală”, se petrece într-un timp imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
singur fiind, nu se sperie de mii și sute de oi). La fel se întâmplă cu încercarea de a "neutraliza" această opoziție, fenomen care fie denotă absurditatea (A8048: Lup, și moș oilor, unde s-a mai văzut?), fie evocă timpuri imemoriale, mitice chiar (2058: De când se luau de gât lupii și mieii; 2059: De când lupul era cățel și se juca de-a baba-oarba cu mielușeii). De aici și faptul că, în unele texteme românești, moderația se exprimă prin refuzul acestei alternative
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Elan, cu cotiturile sale, cu satele care stau presărate printre livezi, vii și lanuri. Acolo, în vale, unde își are obârșia pârâul Dodești-Jigălia, acolo își are obârșia și satul Dodești, care stă sprijinit pe satul Tămășeni. De la Șipote-Călugăreasca, din vremuri imemoriale, curge neîntrerupt și liniștit acel sacru pârâiaș și tot de aici, din vremuri imemoriale, paleolitice, cură viața clar repovestită de numeroasele vestigii arheologice. Generații după generații, înfruntând mileniile șiau înscris aici rezultatele muncii, priceperea și tainele, bucuriile și necazurile, ca
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
Acolo, în vale, unde își are obârșia pârâul Dodești-Jigălia, acolo își are obârșia și satul Dodești, care stă sprijinit pe satul Tămășeni. De la Șipote-Călugăreasca, din vremuri imemoriale, curge neîntrerupt și liniștit acel sacru pârâiaș și tot de aici, din vremuri imemoriale, paleolitice, cură viața clar repovestită de numeroasele vestigii arheologice. Generații după generații, înfruntând mileniile șiau înscris aici rezultatele muncii, priceperea și tainele, bucuriile și necazurile, ca într-o vastă bibliotecă subterană, etajată pe numeroase nivele de culturi materiale și spirituale
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
comună protopelasgă, întro antichitate abisală - ele sunt tot ce e mai misterios în poezia populară’’. Pentru a pătrunde în miezul acestui mister vom porni de la faptul că Ler reprezenta tot în viziune lovinesciană Regele Lumii, Creatorul căruia încă din timpuri imemoriale în temple li se cântau imnuri sfinte de către slujitorii acestora, tineri inițiați sub îndrumarea Marilor Preoți. Etimologia acestui cuvânt are ca formă de bază lexemul în protodacă lerunus, de la care prin renunțarea la terminațiile finale us, fenomen general în evoluție
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
panteonul lor politeist, cu numele inițial originar, derogat însă de atributele zeului suprem, cauza fiind puzderia de zei cultivați de aceștia. Colindele străvechi românești, ca și cele de azi, păstrează același refren, ce invocă pe același Dumnezeu, slăvit din vremuri imemoriale; o dovadă este faptul că și astăzi în unele sate maramureșene Dumnezeu este numit Moșul. Reluăm firul demonstrațiilor noastre privind descifrarea refrenului amintit, atât de straniu la prima vedere. Iaho! Ler-Doamne Ler, Io,- Leroi-Valerunda: -Iaho= Iah (avanu-Ianu(s) +o (oi
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
lui Mises de a fi sesizat că: "Succesul incomparabil al marxismului se datorează perspectivei pe care o oferă, de a împlini acele aspirații onirice, acele vise de răzbunare care au fost atât de adânc împlântate în sufletul omenesc din timpuri imemoriale. Marxismul promite un paradis pe pământ..."1134. Da, există și această față a originii socialismului. Mereu cel aflat în sărăcie va considera că vinovat pentru această stare a sa este cel bogat, care are mai mult1135. De altfel, socialiștii au
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
am face farmece, că tot nu s-ar prinde” <endnote id="(802, p. 119)"/>. Credința În arhaicitatea și, mai ales, În gigantismul „jidovilor” a generat o mulțime de expresii și zicale populare românești, de genul : „de când cu jidovii” [= din vremuri imemoriale] ; „muncă jidovească” [= muncă grea] ; „a fi rupt din jidovi” [= a fi voinic și corpolent], sau „omul ăsta așa-i de jidov, ca un urs”, sau chiar „ce jidov de rumân !” <endnote id="(39, p. 21 ; 166, p. 46 ; 247, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
când” și „nu se știe unde”, ci „evrei reali”, care locuiesc „chiar În târgul nostru”. În fine, ar fi vorba de o crimă „efectivă”, și nu de una simbolică (iconocidul) sau de una Înfăptuită Într-un timp incert (hagiocidul) ori imemorial (deicidul). Trebuie Însă subliniat că stereotipul infanticidului nu este unul complet autonom. El se naște din stereotipul deicidului și rămâne Într-o relație ancilară față de acesta, având menirea de a-l reactiva. Așa se explică faptul că presupusa victimă ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-mi dădeam seama cum de reușea fiu-său să miște de colo-colo jafu’ ăla de camion, iar după ce a Înțepenit În curte cu obloanele făcute ferfeniță și podeaua putrezită de rugină și rezervorul năpădit de fisuri insinuându-se printre cârpeli imemoriale cu tablă cositorită, am fost sigur că n-o să se mai urnească de acolo În veci. Mai știi ce dracu’ o fi fost În mintea moșului? Și chiar și la prețul ăla de nimic pe care am auzit că l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În toate neamurile de uniforme, Înarmați În fel și chip. Gemetele și urletele poporului se cățărau pe ziduri și scoteau pe ferestre steaguri și portrete de dictatori cu miile. Ei mugeau și urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt Însetat tot sângele și lacrimile lor și i-a Întors Într-un loc de verdeață și răcoare. Din nou ne-au zburătăcit și iarăși am fugit și de astă dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Bravu, văzând În ce stare mă aflu. Mă cufundam tot mai adânc În povestea aia căznit ortografiată, de o naivitatea sentențioasă și Înlăcrimată. Vreme de o săptămână am scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era o Îndeletnicire la fel de inutilă ca zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Berdiaev). Știința economică actuală are nevoie de o metadigmă, care să o ridice pe înaltele culmi ale sărbătorii morale. În ce privește contextul, este de limitat heterotopia actuală, precum și analiza sau judecarea evenimentelor, semnelor și minunilor într-un permanent balans între începuturile imemoriale (in illo tempore) și aparentele finaluri succesive, mai mult sau mai puțin apocaliptice. Referitor la integrarea timpului, ar fi de dorit, în primul rînd, o mai bună înțelegere a acestuia. În acest sens, Einstein considera că distincția între trecut, prezent
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
În felul lui Întreaga operă, cu sau fără voia autorului. Nu e, deci, nevoie să dovedești că autorul a știut un sens abscons sau o anumită temă simbolică, pentru a avea dreptul să-i interpretezi opera În lumina lor... „Amintirile imemoriale” de care vorbește Green au un rol mai important decât o eventuală inspirație din izvoare „culte”. Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale” sunt pur și simplu moșteniri „Întunecate” (cum cred psihanaliștii) sau Își au o origine nobilă; dacă simbolismul tradițional
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
abscons sau o anumită temă simbolică, pentru a avea dreptul să-i interpretezi opera În lumina lor... „Amintirile imemoriale” de care vorbește Green au un rol mai important decât o eventuală inspirație din izvoare „culte”. Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale” sunt pur și simplu moșteniri „Întunecate” (cum cred psihanaliștii) sau Își au o origine nobilă; dacă simbolismul tradițional Își are originea În anumite tropisme sau automatisme inferioare sau Într-o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]