361 matches
-
Aceștia au influențat din afara curentul manierist, o formă literară inferioară. În operele minorilor rațiunile spirituale înalte, tulburate și complexe, vii în Montale, Ungaretti și Quasimodo, au fost coborâte în derizoriu. Iată de ce Quasimodo îi disprețuia pe ermeticii de duzină, pe imitatori, si numea tagma acestora: ultima peșteră pastorala.185 Printre numeroasele tentative de includere într-o categorie sau în altă a operei quasimodiene, cea amintită a lui Anceschi este mai utilă decât celelalte: criticul a grupat scriitorii în funcție de prezență în operele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mozaic interesant, atât pentru cititorul cult cât și pentru criticul erudit. Afirmațiile recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator, neobservând priceperea cu care sicilianul integrează și îmbină în propria țesătura poetica elemente disparate. Aceast fapt nu a rămas, însă, neobservat de către criticii cei mai autorizați. Printre recenziile din anii treizeci în care Ape și pământuri era apreciat, rămân remarcabile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Edizioni Italiane Moderne, Bologna, 1970, p. 76. 106 Gilberto Lonardi afirmă că la începutul secolului al XX-lea, în cadrul leopardismului a scăzut numărul de calcuri directe din opera romanticului și s-a trecut de la imitatio la aemulatio. Nu lipsesc totuși imitatorii fideli precum Cardarelli, în versurile căruia se citesc cu claritate preluările lingvistice și suprapunerea servila a tematicii și tonalității: O gioventù, innocenza, illusioni, / tempo senza peccato, secol d'oro! / Poi che trascorsi siete / și costuma rimpiangervi / quale un perduto bene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
snobul veritabil trebuie să aibă stil pentru a se sugera cît mai bine noblețea ce îi lipsește. La porțile orientului se manifestă în plus și duhul balcanic (P. Constantinescu) care transformă nu de puține ori pe homo caragialiensis în măscărici, imitator grosier care termină prin a percepe cu ostilitate mediul național; mai mult, spiritul caragialean coboară pînă la limita extremă a Orientului european iar Mateiu descoperă zona balcanică chiar în mijlocul lumii românești unde viciul știe a se împodobi cu haina pitorescului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi este dictat de stil. [...] imitatorul are, prin excelență, de-a face cu un stil, și implicit cu un text: șablonul lui este un stil, precum și motivele tematice pe care le conține [...]; textul pe care îl concepe sau îl improvizează pe acest șablon nu este pentru
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
se schimbă radical: creștinismul se află în fața unui sfânt, căruia pentru prima dată în istoria Bisericii îi sunt atribuite stigmatele lui Cristos răstignit, un sfânt ce a întrupat Sfânta Evanghelie în viața sa și, odată cu trecerea anilor, este numit primul imitator perfect al lui Cristos - ceea ce Sărăcuțul nu a spus niciodată despre sine, nici nu a vorbit vreodată de imitație - iar mai apoi de alter Christus, adică un al doilea Cristos. Izvoarele care vorbesc despre Francisc, mai concis sau mai detaliat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Evanghelie cuvintele adresate de Cristos discipolilor săi atunci când i-a trimis să predice, a renunțat imediat la toiag, la desagă și la încălțăminte, și-a schimbat îmbrăcămintea, adoptând-o pe aceea pe care o poartă frații acum; a devenit un imitator al sărăciei evanghelice și un sârguincios predicator al Evangheliei. 3. În anul Domnului 1219, al zecelea al convertirii sale, fratele Francisc, în capitulul ținut la Sfânta Maria a Porțiunculei, a trimis câțiva frați în Franța, Germania, Ungaria, Spania și în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost primit în Ordin. Acest Cezar, un german născut la Speyer, și subdiacon, a studiat teologie cu maestrul Conrad din Seyer, predicator al cruciadei și mai târziu episcop de Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă, mergeau îmbrăcate modest să-i asculte predica, soții acestora au vrut să-l ardă pe rug ca pe un eretic. Dar a fost smuls din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Pacifico care, pe când era încă în robia deșertăciunilor, a văzut ieșind din gura preasfântului părinte, în timp ce predica, două săbii încrucișate în formă de cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai apropiați imitatori ai Sfântului Francisc. Prin urmare, nu a fost un lucru ieșit din comun pentru el să găsească crucea supranaturală pe tăblița de nuc, din moment ce a fost un mare îndrăgostit de cruce. 6. Fratele Ștefan Acest fragment este preluat din Codicele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pielea putrezită și sărutându-le picioarele, pentru ca, suportându-și aproapele, să devină și el demn de dispreț și să obțină harul lui Dumnezeu... Grigore al IX-lea, plin de înțelepciune, considerând familiaritatea ce o avea cu Fericitul Francisc, a devenit imitatorul său și ținea în camera sa un lepros, cărui îi slujea, îmbrăcat ca un frate. Dar într-o zi acel lepros l-a întrebat: «Oare suveranul pontif îl are doar pe acest bătrân ca să-mi slujească? Se obosește prea mult
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel care o va săruta primul pe mama". În acest moment apare personajul principal L. Junius Brutus: "Era acolo și Brutus care, înțelept fiind, se prefăcea prost pentru a scăpa de capcanele tale, o crudule Superbus". Brutus erat stulti sapiens imitator, ut esset tutus ab insidiis, dire Superbe, tuis250. În timp ce mulțimea săruta pământul, gândidu-se că astfel își asigură victoria, potrivit cuvintelor lui Apollo, Brutus cade cu fața la pământ și sărută Pământul Mamă: s-a crezut că s-a împiedicat. Între timp Tarquinius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dorește să o realizeze Ovidiu, cfr. E. PARATORE, art. cit. în: "Circolo lett.", p. 6. 454 Tristia, IV. X, 5-6. 455 WALTER KRAUS, Lygdamus un Ovid, în "WSt", LXX (1957), p. 201, nota 14. Conform lui KRAUS, Lygdamus ar fi imitatorul lui Ovidiu. 456 Despre aceste zvonuri, cfr. și M. COLOMBA, op. cit., p. 66. 457 În versiunea lui GUIDO VITALI, vol. I, Bologna, N. Zanichelli, 1954. 458 V.A. ROSTAGNI, op. cit., vol. I, p. 87-88. 459 Tempore sic duro (Tristia, I
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ei, viața (în chip de Eros), relevă structura personalității autorului, direcția destinală a ființei sale: între ipostazul pozitiv al lui Shiva, divinitate care „înnoadă”, construiește și negativul acestuia, Druga, forță care „deznoadă”. Îi convenea să se vadă pe sine, ca imitator, în dublă întruchipare, cum mărturisește singur: ziua prefera să se consacre cercetării savante; altfel spus, experimenta sub tensiunea „regimului diurn”, pentru ca noaptea s-o rezerve scrierilor în proză și reveriilor onirice, deci să se lase tutelat de „regimul nocturn”. Astfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
conflicte, unii oameni ar putea ajunge la concluzia că principala provocare a lumii de azi nu este evitarea unei ciocniri a civilizațiilor, ci gestionarea unei lupte care se află în plină desfășurare. Această perspectivă este prea sumbră. Al Qaeda și imitatorii ei vor să declanșeze o revoluție islamică mondială, dar aceasta nu înseamnă că vor și reuși. Teama alimentează terorismul. Al Qaeda poate spera la un sprijin permanent numai dacă vom permite fricii să se răspândească. Potrivit sondajelor, arabii consideră că
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ucigând-o. Care este deci morala acestei povestiri? Ce dorește de fapt autorul ei să transmită prin aceasta? Răspunsul este unul firesc, analogia cu domeniul religiosului fiind cât se poate de îndreptățită. Astfel, "Rappaccinni nu acceptă să fie doar un imitator demiurgic miniatural, ci se vrea chiar Dumnezeu. Ipotetic și intențional, creația sa nu sugerează, ci substituie opera divină. Din această perspectivă, textul lui Hawthorne se citește mai curând ca intertext parabolic al primei cărți biblice Facerea. Protagonistul devine un echivalent
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
secole distanță de Platon, al cărui sistem filosofic l-a și continuat, Plotin, un alt mare gânditor al lumii antice, a făcut trecerea către filosofia Evului Mediu, împotrivindu-se caracterului pur reprezentațional 272 al artei clasice, artistul nemaifiind un simplu imitator al realității. El a accentuat în schimb caracterul ideatic, intern și transcendent al artei, în care a văzut un intermediar către lumea spirituală, ulterior, inspirând prin filosofia sa și programul estetic al artei bizantine. În contextul filosofic descris, artele lumii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
gustate de public. Poporul le publica. Poziția lui C. V. Gheorghiu ca și a comisarului coțcar erau minate. Tirajul ziarului a crescut, eroziunea faptului divers a stârnit derută. Comisarul pilangiu era acuzat că vinde altora știrile tari. Pe urmă cei doi imitatori ai lui Caracudi s-au plictisit, deși primeau 6.000 pentru ficțiunile lor, și au abandonat ziarul Poporul. Eram bucuros că puterea imaginației era superioară, în ochii publicului, brutalului fapt divers. Și că Ion Caraion era mai destins, dacă putuse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
EminescuOpIV 200} EPIGRAME LA UN NOU NĂSCUT (Arab) Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Amici, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind, Dar să trăiești astfel, încît când te vei stinge Să părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge. IMITATORII (Pfeffel) Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește; Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește. Amicul nostru cel posac Se duce - ca gânsac. AUTOR ȘI EDITOR (Pfeffel) E. De ce așa de trist, obscur? A. Ah! un nemernic mi-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e util e urât"). Dacă "opera de artă" (sau ceea ce numim noi astfel) ar fi putut exista, ea ar fi avut, cel puțin la Platon, un statut inferior obiectului tehnic. Fabricantul de imagini (eidôlon demiourgos), asimilat, ca și poetul, tagmei imitatorilor, una inferioară, apare la el pe treapta cea mai de jos a artizanilor, ca aparținând de tehnicile iluziei, nu ale priceperii. Plagiat la pătrat, un pictor copiază o copie a Ideii. De aceea, technè demiurgică, ca fabricarea de paturi sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
copiază o copie a Ideii. De aceea, technè demiurgică, ca fabricarea de paturi sau de mese, este totuși peste technè mimetică sofistica, retorica sau poezia -, cu care se învecinează, ca rude sărace, sculptura și pictura. În ierarhia sufletelor din Phaidros, "imitatorul" este pe treapta a șasea, în fața muncitorului și țăranului. O mediocră masă de bucătărie valorează întotdeauna mai mult decât un frumos simulacru. Limba greacă nu are un cuvânt pentru creator, cum nici pentru talent, geniu, capodoperă, gust sau stil. Praxeis
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibilitate de rangul al doilea, dar gradul secund al aparenței era garantat de realul primului (realul cu majusculă al lui Dumnezeu, al naturii sau al Omului). Așa cum bancnota era garantată de lingouri. Aurul realului nu-i era dat orbește oricărui imitator al aparențelor de unde preocuparea pentru meserie și ucenicie. Puterea de simulare a permis în schimb bancnotei vizualului să se garanteze pe sine. Fără valori în metal. De unde frenezia ei circulatorie, angoasa atestării prin schimb. Cvasi-obiectul contemporan, semn monetar cu valoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
regelui Mihai să abdice (30 decembrie 1947); a fost proclamată Republica Populară Română, instaurându-se oficial regimul comunist (s-a menținut până la 20 decembrie 1989). -Partidul Comunist Român (PCR) a fost până la începutul anilor 1960 unul dintre cei mai fideli imitatori și aliați ai Partidului Comunist sovietic: a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului; a înlăturat orice formă de pluralism politic; a naționalizat industria, băncile și comerțul; a desființat proprietatea privată în agricultură și a impus colectivizarea forțată; a copiat
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Republicii ideale. Literatura, la fel ca imaginația mai târziu pentru Pascal, nu este decât o putere înșelătoare. "Să fim siguri că toți poeții, începând cu Homer, fie că ficțiunile lor au ca obiect virtutea sau orice altceva, nu sunt decât imitatori de imagini și că nu ajung până la adevăr, și astfel un pictor, după cum spuneam mai înainte, va face, fără să înțeleagă nimic din cizmărie, un cizmar care li se va părea adevărat celor ce nu pricep mai mult decât el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumii fenomenelor, himere de la care Platon vrea să-l îndepărteze pe om pentru a-l introduce în universul transcendenței, literatura este o artă a imitației. Ea nu face decât să-l mențină pe om în greșeli grosolane. "Creatorul de fantome, imitatorul, zicem noi, nu înțelege nimic din realitate, nu-i cunoaște decât aparența, nu-i așa?" (601c) Platon consideră teatrul un fenomen cu atât mai periculos, cu cât posedă o forță de iluzionare aproape hipnotică, mult superioară celei a celorlalte arte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
izbânzi de zece ani în spațiul a două sau trei ore, fiindcă reprezentarea trebuie să fie pe cât posibil asemănătoare în toate circumstanțele lucrului reprezentat, iar una din principalele circumstanțe este timpul, pe care teatrul, care își recunoaște deschis calitatea de imitator, trebuie să o îndeplinească în proporția cuvenită, adică în întinderea adevărată pe care a avut-o când se presupune că s-a petrecut lucrul imitat: altfel, ochiul spectatorilor fiind supraîncărcat de obiecte și lăsându-se cu greu convins că în timpul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]