259 matches
-
celor În vîrstă ? Știi cumva ? Pare total fascinat de subiect. — Da, evident că știu. — Din cauza puterii lor scăzute de cumpărare, se bagă Nick isteț În propoziție. Schimbările demografice În rîndul populației pensionabile explică faptul că... — Ba nu-i adevărat ! spun impacientă. E din cauză că... fiindcă.. O, Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de rîs. — Dinții falși, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zîmbește. Vorbește cît poți de relaxat, cum ai vorbi cu un prieten la telefon. — Terminați ! urlu. Plecați ! Plecați ! — Emma, maturizează-te și tu odată ! spune Jemima impacientă. Mick tot o să afle secretul, fie că-l ajuți, fie că nu, așa că ai face mai bine să... Se oprește subit În clipa În care clanța ușii se mișcă ușor, apoi se răsucește. Simt că se Învîrte camera cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și Dumnezeu mai știe ce! — Aligatori care se înmulțesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf. După câteva clipe, nu era decât un punct în depărtare pe mijlocul șoselei lungi. Se așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe după amiază. De ce? Las’ c-o să vedeți. În schimb, trimite, pe urmele lor, pe adjunctul său, de fapt, pe adjunctul șefului de grupă, să-i Însoțească, până la sosirea sa pe linia de tragere. Ăla Îi ajunge. Le explică. Nu vă impacientați, din cauză că nu e șeful. Îl suplinesc eu. El a fost chemat, nițel, până la ferma de vaci de lapte. E, acolo, o problemă. Și, fără el, nu se poate soluționa. Însă, dacă sunt eu, aici, e ca și cum ar fi el Însuși
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vadă, fund ce ieșea, la lumină, prin rupturi. Și, din acea clipă, bătrânul erou s-a ales cu un nume nou: Moș Costică Ruptu-n Cur! Ha-ha-ha, făceau, oamenii, ținându-se cu mâinile de burți, de râs, dar el nu se impacienta de fel. Ba, char, se bucura. Și, după ce tractorul cu remorca au fost trase unde era indicat, iar vaca, dată jos, și dusă alături de celelalte, din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și era gata să treacă pragul biroului, când arhitectul o luă de mână și o duse repede în odaia în care dormea, închizînd în urmă-i toate ușile. Ideea că Tudorel putea să vină dintr-o clipă într-alta îl impacienta. După aceea se întoarse spre Sultana, care se așeză pe un scaun, și o chestionă din privire, din ridicarea umerilor. Intrată în alt regim de lumină, fizionomia fetei trăda, spre deosebire de figura din portretul din ulei, o vârstă agitată, douăzeci și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Am să-ți fac o marerugăminte. Arhitectul așteptă doleanța lui Hagienuș, care însă găsi că mai avea nevoie de introduceri. - Eu totdeauna te-am prețuit, domnule Ioanide, nu știudumneata ce părere ai despre mine. Talentul dumitale e recunoscut. Ioanide înlătură impacientat cu mâna în vânt complimentul. - Eu spun adevărul, insistă Hagienuș. Lumea rea măbîrfește, dumneata nu lua în seamă... Știi cum sunt amicii. Eu cunosc pe dinafară lucrările dumitale: casa Chiriadi, casa Penescu, școala nr. 12, Banca populară... - Cu ce te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vedere că sunt un biet intelectual cum mă vezi. Dar plătesc... Hagienuș vorbea ca și cum ar fi fost convins că nimeni nu pune temei în solvabilitatea sa, iar fața-i recăpătase obișnuita viclenie și umilință cinică. - Spune, domnule, odată, se impacientă Ioanide, și vomvedea! Atunci Hagienuș îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea, în care să se înmormînteze și el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
familiaritate, însă nu trivial, cu tonul pasionat al unei intime. Lucrezi? Se prea poate. Dar știe toată lumea că trăiești cu Ioana aici, pentru ce? Ioanide nu putu să răspundă la această chestiune pusă cu atâta netezime și începu să se impacienteze. Sultana se trânti sansfagon pe marginea unui scaun, scoase o țigară din poșetă și o aprinse cu o brichetă de aur. Apoi, dând un fum care umplu atmosfera cu o aromă de smochine, întrebă ca din curată curiozitate: - Ascultă, Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unde, mă întreb? zisemadam Ioanide. - N-a căzut pe nici o scară, stimată doamnă, negă doctorul. - Atunci temperatura de unde vine, interveni Ioanide, are vreo boală? -N-are nici o boală. Cel mult comoție. E sănătos tun. - Ei, doctore, mă ții în ghicitori, se impacientă Ioanide. - Stimata dumitale progenitură n-are trebuință de un doctor, ci de un detectiv, ca în Sherloc Holmes. Știi cum citeam noi în bancă la școală fascicolele despre Banda Neagră? Broșurile acelea au făcut prozeliți. Însă, apropo, ați pedepsit în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de asemenea, și efecte perverse. Nu semnalez decât unul: "Trebuie să diminuăm efectivele", se proclamă (remarcați înalta ținută umanistă a expresiei). Între-prinderile funcționează deci cu un minimum de personal. La banca pe care o frecventez sunt cozi, iar oamenii se impacientează. Înainte îmi primeam poșta dimineața, acum sosește între orele 12 și 13. Noțiunea de serviciu public este amenințată cu dispariția în numele virtuților magice ale concurenței. Nu este permis să se excludă din economie cerințele justiției." Acest citat cuprinde observații pe
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o cunoaște mai în amănunt. Cunoaștere biblică, desigur! Vor mai sări în aer opt case și cinci camioane, se vor ciocni două mărfare și 123 de mașini din care doar 98 vor lua foc și vor exploda mirific. Nu vă impacientați, că până la urmă totul se termină cu bine. Dar ce fel de bine și, mai ales, cum merge scenariul spre binele ăla, vă îndemn să vedeți singuri dacă mai ieși în primăvara următoare după toate bucuriile ce ni le aduc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la fața locului. Bernard e un suflet funciarmente etic. Antipragmatic și autoanalitic, solitar și timid, nu pregetă să creadă că preoția este leacul universal al feluritelor crize de adolescență. Când, după ani de castitate, va fi ademenit de frumoasa și impacienta asistentă medicală Daphné, are parte de un eșec frate cu dezastrul. Cu această teamă de repetare a eșecului, închistatul Bernard este preluat și prelucrat par hazard de Iolanda Winter, un fel de Circe locală, expertă în fizioterapie sexuală și magie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
etnică românească cu ordinul să-și facă formele de repatriere în URSS. (...) De asemenea ni s’a semnalat că s’ar fi primit ordine de repatriere și la autoritățile bisericești”. Pe bună dreptate, se specifica faptul că „...cei vizați sunt impacientați” deoarece, cu certitudine știau ce-i așteaptă dacă ar fi făcut periculosul pas în stânga Prutului. Subprefectul Ioan Harnagea, șeful Biroului Armistițiului, cerea lămuriri suplimentare asupra acestor categorii de cetățeni „sovietici”. Potrivit unor importante documente descoperite și cercetate într-un dosar
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se autoeducă. Întregul spectru al procesului de comunicare (limba, atitudinea, ascultarea activă, feedback-ul) este marcat de tendințe de interpretare greșită a semnelor și simbolurilor. Din această cauză, procesul comunicării frustrează dar și fascinează. De aceea, pentru a nu ne impacienta în diversele situații în care suntem puși în acest proces, redăm din investigațiile făcute de doi cercetători americani, valabile de altfel pe orice meridian al globului, care au înregistrat afirmații făcute de oameni iritați de modul în care au fost
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de teatru sunt montate scaune, motiv pentru care nu venim cu un scaun de acasă. Totodată, avem încredere să ne confesăm preotului în timpul spovedaniei, fără să ne gândim că acesta va spune mai departe ceea ce a aflat sau nu ne impacientăm atunci când vedem un copil mic singur într-un parc de joacă, pentru că presupunem că părinții lui sunt undeva în apropiere și-i urmăresc comportamentul. Toate aceste exemple ilustrează pattern-uri culturale întâlnite în cultura românilor și arată, totodată, un mod
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor, îl făceau să cadă pe gânduri. I se ordonase să reziste pe poziții, fără ca cineva să precizeze până când, și inamicii înaintau. Când adversarii se apropiau periculos de mult, fugi impacientat la comandament, unde i se tăiară picioarele. Nimeni nu mai era acolo, el fusese probabil, uitat pe poziție! Trebuia să decidă. Nu avea de ales, trebuia să plece, să-și găsească unitatea. Imediat după ce dădu ordinele de retragere, un tir
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spre Walk. Da, e păcat de bietul puțoi bătrân, dar totuși trebuie să fie pus În banca lui. Ține-l cu nervii Întinși, ține-l În priză și scade-i Încrederea În el, iar puțoiu bătrân și ușchit o să se impacienteze, o să-l apuce o criză și o să se Împuște mult Înainte de a Începe interviurile astea pentru promovare. Sigur ca pământul. Tragem În fața unui magazin cu mobilă la mâna a doua de pe Walk. Înainte era al lui Rab Vance, asta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un taxi până la gară și se urcă în trenul de Galway. Avea mai mult spațiu în tren decât în avionul micuț care avea cursă la Galway și simțea că are nevoie de spațiu. Minette o așteptă la gară și se impacientă la vederea piciorului și a mâinii lovite. Ai spus că ai căzut puțin, comentă ea. Dar uită-te și tu cum arăți! Și mai ai și cearcăne la ochi. Darcey nu dormise bine în noaptea de dinainte, iar drumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
s-a interzis frecventarea palatelor imperiale, au îndurat, dar nu au iertat. În toate acestea, chiar și cei mai pacifici senatori percepură un semnal politic exploziv. „Toate se schimbă“, spuseră - populares bucuroși, iar optimates alarmați. Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un soi de tutelă maiestuoasă și incomodă. „Te știu de când erai copil“, îi amintea cu glas drăgăstos. Însă colegilor le pronostica: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
După un moment, continuă tot ea: - Originea lor e undeva prin secolul optsprezece și au fost folosite la început de Scotland Yard. Mulți „maeștri ai evadărilor” le folosesc. Erau preferatele lui Houdini. - Și de unde ar putea fi achiziționate? Balzac se impacientă puțin: - Asta nu știm. După cum spuneam, nu suntem prea experimentați în acest domeniu. - Înțeleg. Probabil există muzee unde mai pot fi găsite. - După ce termini de făcut stocul, spuse Balzac către asistentă, am nevoie să te ocupi și de comenzile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o trăiesc și o fac. A tăia cărțile este oarecum asemănător, în alt plan, cu a vedea valurile mării spărgându-se pe nisipul plajei. Și ambele lucruri ne vorbesc despre natura din istorie, despre hazardul din libertate. Și nu mă impacientez dacă pasiența întârzie să se deschidă și nici nu trișez. Și asta mă învață să aștept să se rezolve pasiența istorică a Spaniei mele, să nu-i aștept cu nerăbdare deschiderea, să tai cărțile și să am răbdare în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-i văd din nou împreună, să văd că ei au avut șansa să fie din nou împreună. Dacă Harry ar fi murit în timp ce Lynn locuia la mine, din cauza egoismului meu... —Jen? Mark stătea la intrarea în rezervă, uitându-se impacientat de la mine la tatăl său, dar mai ales la mine. Harry adormise din nou, iar Lynn ațipise cu capul pe mâna lui. Am ieșit tiptil și l-am dus pe Mark la cafeneaua de la etajul 1. El a comandat cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]