564 matches
-
Toate acestea până într-o zi, când am stârnit interesul producătorilor postului național. Nu dețineam un CV, dar dețineam lucruri mult mai importante, ca de exemplu o bună recomandare din partea „băieților cu ochi albaștri”, frapați si ei de caracterul meu impasibil, de cinismul cu care reușeam să denunț pe toata lumea, de la vecini, prieteni, pâna la rude. Le-am câștigat simpatia întrutotul, când mi-am denunțat verișoara pentru vorbe jignitoare aduse tovarășei Elena Ceaușescu. Sunt convinsă că acel denunț a fost
PRIVIND CU NOSTALGIE, TINEREŢEA, COMUNISMUL... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344228_a_345557]
-
președinte, am combătut cu putere, din societatea civilă, corupția și tendințele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding. UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituțiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, șantajabile și servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat și jignit Parlamentul, Guvernul, Justiția, Armata, Poliția, Învățământul, Școala, Sindicatele. A atacat și a jignit în termeni incalificabili presa neaservită
MANDATUL LUI BĂSESCU E ILEGITIM de MIHAI MARIN în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343815_a_345144]
-
profesii, boala, moartea sunt temele predilecte, cuprinse în proză, de altfel, sunt „fețele” unei vieți trăite între aceleași țărmuri, în același cerc istovitor, dar mereu „cu ochii spre lume”. Și lumea își urma cursul fără să țină seama de trecerea impasibilă a timpului, înregimentată într-un șablon stabilit de societate sau religie, cel mai adesea. „Râdeau în hohote. Poate râdeau chiar de mine.De cum stăteam singură-cuc, cu ochii spre lume. Sau poate aveau un alt motiv să râdă. Fiindcă i-am
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
pălărie) - Jandarm 1: Jó nápot! (Bună ziua!) - Eva Heyman (înspăimântată): Jó nápot, uraim! (Bună ziua domnilor!) - Jandarm 2 (aspru): Fetițo, trebuie să știi că în baza legii Statului Ungar, bunurile evreilor sunt confiscate! - Eva Heyman (începe să plângă): Nu , vă rog, nu! (Impasibili, jandarmii se îndreaptă spre colțul camerei unde pe trepied tronează vechiul aparat de fotografiat al Evei; aceasta se repede spre aparat și îl strânge la piept) - Eva Heyman: Vă rog din suflet, lăsați-mi aparatul de fotografiat; vreau să devin
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
de întreținut precum că și-ar fi trăit viața și în consecință acum trebuie să tragă ponoasele... așa după cum sunt etichetate mamele singure, care de cele mai multe ori doar ele știu cel mai bine! (dacă societatea aceasta actuală este atât de impasibilă și judecă lucrurile ușor...); imposibilitatea de a vorbi exact cum s-a întâmplat și cum s-au desfășurat evenimentele pentru a nu face ea însăși mai rău decât este, în primul rând pentru jena precum că aceasta rudă... în orice
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
pădure că după aceea le mânăm noi la vale! -Ne prinde ploaia? Mi-e frică de tunete! -Mergi și nu te mai uita înapoi! Să ajungem acasă odată! Ana s-a lăsat cu vitele ei la poalele pădurii, culegea mure impasibilă și îi auzeam cântecele printre rapsodiile vântului.Apoi liniște.Nici un fir de vânt, nimic.Totul încremenit.Liniștea dinaintea furtunii. Când s-au deschis porțile cerului intram în curte și am răsuflat ușurat.Scăpasem! -Cred că fată vaca la noapte, zise
AMELY P4.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343604_a_344933]
-
să vă las nici să colindați și nici afară, la săniuș. Urlau bieții băieți, disperați, uitându-se urât la Floricica. -Băi, asta mică, ești o pacoste pentru noi! Asta ești, o pacoste! La urletele lor, maică-sa le-a răspuns impasibilă, categorică: -Să știți că nu glumesc, dacă nu o luați și pe ea. Până vin eu, măcar puțin prin blocul nostru și prin vecini. Apoi o lăsați acasă și vă duceți singuri. -Da’ tu vii târziu. Și noi...ce să
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
să-mi minimalizeze vina . Dacă...aș fi putut să-i spun, să-i arăt cât îl iubesc. Dacă... i-aș fi acordat mai mult timp. Dacă... aș fi încercat să înțeleg, să ascult. Dacă... *** Îți privesc corpul înțepenit sub soarele impasibil de toamnă, nimic nu s-a schimbat, doar tu ai început să-ți proiectezi neființa în prezentul meu, fără să tulburi sonora dimensiune a vieții. Mirosul tău, vocea ta, privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
senin vre-o sută de andermeni. Regulamentul spune să iei o armă ușoară și să seceri cât mai mulți posibil. Iar ei veneau drept în fața mea și am început să-i dobor rând pe rând. Să le fi văzut fețele impasibile... Cădeau ca popicele însă alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... ... Citește mai mult - Sunt nerăbdător să văd primii ,,andermeni” domnule locotenent!-Hm! chicoti locotentul, n-ai de ce să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
senin vre-o sută de andermeni. Regulamentul spune să iei o armă ușoară și să seceri cât mai mulți posibil. Iar ei veneau drept în fața mea și am început să-i dobor rând pe rând. Să le fi văzut fețele impasibile...Cădeau ca popicele însă alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... ... XII. FORTĂREAȚA, PARTEA I-A, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Carul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
ca interesant sistematizată, gîndită de la impactul vizual asupra cititorului, prin cromatica copertei și până la modul de exprimare extrem de original. După cum scrie Horia Muntenuș în încheierea romanului ,, Cerul senin se poate zări printre vârfurile brazilor, acolo unde Luna Plină tronează solemnă, impasibilă, înconjurată de stelele reci. Dincolo de ele, dincolo de freamătul constelațiilor, dincolo de Pulberea Luminii, dincolo de puzderia de sori și de planete - imensitatea misterioasă în care se duc, să se prefacă-n tăcere, toate gândurile, toate visurile, toate neliniștile și toate emoțiile.” (citat
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
în aplauzele furtunoase ale asistenței și călduros felicitat de onorata instanță de judecată? Păi, cum se face că aceeași Națiune de eroi neînfricați care i-au zdrobit pe toți dușmanii care au îndrăznit să ne cotropească Glia strămoșească, au asistat impasibili la televizor cum o oarecare, o individă venită de aiurea și instalată dintr-o condamnabilă eroare politică - ca atâtea altele! - pe tronul Camerei Deputaților, a adoptat mai ceva ca la barbutul de pe maidan un act normativ falsificând la modul grosolan
CHELTUIELI INUTILE de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380814_a_382143]
-
senin vre-o sută de andermeni. Regulamentul spune să iei o armă ușoară și să seceri cât mai mulți posibil. Iar ei veneau drept în fața mea și am început să-i dobor rând pe rând. Să le fi văzut fețele impasibile... Cădeau ca popicele însă alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... vre-o cincizeci cu toții ... -Și ați distrus apoi fortăreața... -Ba bine că nu prietene Lup. Am făcut o
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
psiho până au reușit să mă pună pe picioare fiindcă ei credeau că sunt bolnav sau am ceva... M-au și decorat apoi cu steaua de argint cu scuturi roșii și spade negre... Însă n-am uitat nici acum chipurile impasibile ale acelor indivizi... -Și aceste chipuri impasibile vă urmăresc domnule locotenent și acum? -Oh! nu! Nici nu te gândi! Am scăpat de trauma asta. De fapt nici n-am avut-o, însă doctorii așa credeau. Tot ei mi-au spus
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
pe picioare fiindcă ei credeau că sunt bolnav sau am ceva... M-au și decorat apoi cu steaua de argint cu scuturi roșii și spade negre... Însă n-am uitat nici acum chipurile impasibile ale acelor indivizi... -Și aceste chipuri impasibile vă urmăresc domnule locotenent și acum? -Oh! nu! Nici nu te gândi! Am scăpat de trauma asta. De fapt nici n-am avut-o, însă doctorii așa credeau. Tot ei mi-au spus că n-are rost să mă mai
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
iar pe de altă parte pierd, văzând cum îmi este afectată păstrarea identității naționale chiar acasă, în țara mea, în care cultură și valorile, patrimoniul național nu au nicio valoare și sunt lăsate să dispară de către autoritățile statului, care asistă impasibile la acest proces, mânate de febră aproape schizofrenica a propriei îmbogățiri și a furtului din ... Citește mai mult Jurnal pesimist de vacantaNu am ales să mă nasc român, dar aleg să îmi iubesc țară în care am crescut, copilărit și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
iar pe de altă parte pierd, văzând cum îmi este afectată păstrarea identității naționale chiar acasă, în țara mea, în care cultură și valorile, patrimoniul național nu au nicio valoare și sunt lăsate să dispară de către autoritățile statului, care asistă impasibile la acest proces, mânate de febră aproape schizofrenica a propriei îmbogățiri și a furtului din ... IX. DIMINEȚI, ROABELE SUFLETULUI MEU, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1691 din 18 august 2015. Am pus în palmă toate diminețile noastre, Fecioare
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
bucuroasă că avea intactă memoria ei vizuală cu care chiar se mândrea! La a doua stație coborî și ea. Schimbă iar trenul. De data asta, era arhiplin. Abia de se putea ține de o bară! Așezați ca sardelele, toți tăceau impasibili, pradă, parcă, asteniei de toamnă încă nesosite, precum și stress-ului diurn. Parcă-s în transă, gândi Mira. Să fi pulverizat prin orificii neștiute ăștia de la METROREX substanțe halucinogene ca să diminueze exteriorizări nedorite ale potențialilor nemulțumiți de condițiile oferite?! Doamne, își zise
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
neuroni îmi pune capul pe butuc își ia asupră-și trăsăturile efemere slăbiciunile iluziile nedigerate Astfel beau cu plăcerea oferită ochiului cum se destramă întregul niciodată întruchipat (Emoție) La limită, nu există dihotomii, nu există contrarii, ci doar Iluzia, Maya, impasibilă, dominatoare, de neocolit, vag disprețuitoare: ...este o lungă reciprocitate a adevărului cu vidul pentru compoziția neautentică din ecuația în recuperare cum o așez în poem drept tavă pentru semințele germinate între durerea bucuriei și lumina întunericului (Germinație) Entropia universală e
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
doilea. Bieții condamnați, care încă mai trăiau se zbătură pe crucile lor și își dădură duhul după scurt timp, gemând de durere. O parte din privitori își feriră privirile, ori își acoperiră fețele cu mânecile veșmintelor lor. Doar soldații priveau impasibili ceea ce se întâmpla deoarece erau obișnuiți cu priveliști de genul acela. Femeile mironosițe aflate puțin mai departe deoarece legionarii nu le dăduseră voie să se apropie, căzură în genunchi acoperind-o cu straielor lor pe maica învățătorului răstignit, care începuse
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > TUNARII-3 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Deschise portiera și scăpă fără să vrea un miorlăit pițigăiat: --Ajutoor! Însă impasibila căciulă îl privea cu ochi lucitori, fără să schițeze nici cea mai sesizabilă mișcare. Dimpotrivă, parcă i-ar fi ghicit gândurile și ar fi auzit ce i-ar fi spus madam Firuța. Așa că, dintre scândurile gardului se auzi o mormăială
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
Așa că, dintre scândurile gardului se auzi o mormăială: --Da’, ai intrat în rahat, tare-adânc, bre! Adânc de tot! Și atât. Nici un gest în plus, fapt ce la determinat pe Mototolea să mai emită un S.O.S. miorlăit: --Ajutooor! Căciula impasibilă de după gard a mormăit ca un sfinx necruțător: --Degeaba! Nu mai poți ieși din rahat. E prea adânc. Mototolea, contrariat, strigă mai ferm la căciula ce părea că n-are urechi: --Hai, mă, frățioare, ajută-mă să ies din băltoacă
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
din 10 aprilie 2017. Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ce și-o purtau și încrederea ce le consolida căsnicia, au creat un izvor de energie din care sorbiră forțe cu sete și disperare, până când se simțiră în stare să înfrunte mână în mână, decizia destinului. Rămaseră astfel multă vreme, impasibili la privirile nedumerite sau compătimitoare ale necunoscuților, ce poposeau o clipă cu privirea asupra acelei perechi în suferință, ca apoi să treacă mai departe, fiecare preocupat și cufundat în propria durere. - Iubito, trebuie să fim curajoși și optimiști! murmură bărbatul
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]