3,653 matches
-
demografice și gradul de dezvoltare a economiei, a piețelor împiedicau transformarea lemnului în marfă, preocuparea pentru conservarea pădurii nu exista. Din contră, pădurea era percepută ca un obstacol în calea asigurării bunului trai, motiv pentru care „defrișarea pădurii era un imperativ cultural, o acțiune de îmbunătățire a fondului patrimonial” (Stahl, 1998, vol. II, p. 164). Dată fiind structura dovezilor empirice furnizate de studiul lui Stahl, analiza asupra acestor sisteme de resurse se va centra pe zona Vrancei. Împărțirea inițială a Munților
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
avut Everestul gândirii filozofice moderne în Immanuel Kant. El s-a dedicat exclusiv filozofiei și a trăit conform preceptelor eticei sale, cea mai nobilă ca viziune și viețuire efectivă și cea mai înaltă din punct de vedere uman. Aceasta pentru că "imperativul categoric", instituit de filozoful din Königsberg drept normă morală supremă, presupune o viață superioară reprezentând un comandament al propriei noastre conștiințe, și nu sub porunca și amenințarea unei divinități care judecă și pedepsește (deus irae). Dar, dacă stilul din Critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei (prăpastia ... înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună voie, ori este destinul, imperativul fatal izvorând din conștiința finitudinii? Poate nici nu mai este sacrificiu, ci dorința egoistă de a împlini visul propriei fericiri. Însă, când scopul este existența ideală, mai poate fi vorba de egoism? Ai urmărit, cu discreție, desigur, o pereche de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
individul nici nu mai contează. Mai precis, se depășește cu mult posibilitatea acestuia (limitată) de a-și face datoria. Speța își spune cuvântul peste timp, ea alege, hotărăște, condamnă. Când destinul individual al iubirii ajunge în lumina unui astfel de imperativ, ea află că numai prin moarte există pentru eternitate. Iar tu revii la strămoși, devii virtualitate, ca și dragostea când voia să atingă, prin tine, sublimul. Tu nu mai ești decât amintirea unei iubiri, o treaptă a ascensiunii în timp
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
figurile retorice... Deși n-aveau habar de legile progresului istoric, de rolul imens al curiozității care îl trage înainte pe om!... Chiar și curiozitatea de a afla ce s-a mai întâmplat în biroul lui Beșleagă se înscrie sub aceleași imperative istorice. De aceea mă întreb așa, în virtutea inerției: Pe cine va chema mâine? Ce întorsătură va lua viața și activitatea institutului nostru după ce Beșleagă va stăpâni în profunzime toate dosarele, toate problemele? Cine știe?... NOROC, PANDELICĂ! Presupun că sunt la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a spune că arta este cea care face natura? Că nu este fericirea consorțiul reflexiei instinctului, instinctul reflexiv în pereche cu reflexia instinctivă? Să ni se demonstreze, căci eu gândesc asta la persoana întâi plural a prezentului conjunctiv, sau a imperativului dacă se dorește, să ni se demonstreze partea sa de natură, de instinct, de inconștiență; nu e formă fără materie. Arta, reflectarea, conștiința, forma voi fi eu, iar ea, Marina, va fi natura, instinctul, inconștiența, materia. Și ce natură! Ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
franchizare” Grupul Benetton - obsesia diferențierii și eșecul exagerărilor Tuborg - diferențiere și performanță prin strategii de imagine Prodindpest Călărași - tradiție românească, tehnologie și calitate europene UMT - distribuitor Husqvarna - dezvoltarea prin profesionalism și prudență Universitatea din București - între rezistență la schimbare și imperativul evaluării performanțelor Prefață Lucrarea se adresează tuturor celor care sunt preocupați de organizații și de modul în care acestea realizează performanță: manageri, angajați, patroni, studenți la specializări care implică și studiul comportamentului organizațional, cercetători și profesori etc. În ansamblu ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
353-396. Marshall D.H., McManus, W.W., Viele, D.F. (2004), Cost Analysis for Control, Accounting. What the Numbers Mean, pp. 530-565, McGraw-Hill/Irwin, New York. *** Documentele financiare ale UMT. Studiu de caz nr. 10 Universitatea din București: între rezistență la schimbare și imperativul evaluării performanțelor Am inclus între studiile de caz și o instituție publică pentru problemele specifice de management al schimbării într-o organizație birocratică, centrată pe angajați, și nu pe beneficiari, și caracterizată de rezistența la schimbare, dar și pentru problemele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acest sentiment să nu-i părăsească, să-i determine să-și trăiască viața. Despre necazurile moralei într-o societate dominată de publicitate. În condițiile în care comercianții au căpătat libertatea și abilitatea excitării și potențării instinctelor noastre, a te supune imperativelor morale devine aproape imposibil. Aderăm în mod conștient la anumite valori în timp ce inconștientul ne este stimulat în cu totul alte sensuri. Ia naștere astfel schizofrenia individului ce aparține societății de consum. Radioul și televiziunea ca instrumente ce fac posibilă democrația
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și a culturii) putem accede la înțelesurile vehiculate. Ce bucurie ascunsă avem când găsim pe unul mai "mic" decât noi: datorită efectului de contrast, ne face să ne simțim mai "mari". Pentru a evita astfel de auto-mulțumiri morala a lansat imperative de genul "măsoară-ți puterile cu un egal". În lumina acestor imperative câtă simpatie ne stârnește o persoană scundă care este bătută de o matahală, în condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
când găsim pe unul mai "mic" decât noi: datorită efectului de contrast, ne face să ne simțim mai "mari". Pentru a evita astfel de auto-mulțumiri morala a lansat imperative de genul "măsoară-ți puterile cu un egal". În lumina acestor imperative câtă simpatie ne stârnește o persoană scundă care este bătută de o matahală, în condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai cel mic nu și-a evaluat corect puterile și a sărit la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
scundă care este bătută de o matahală, în condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai cel mic nu și-a evaluat corect puterile și a sărit la bătaie. Se vede treaba că acest imperativ s-a ivit pe fondul unei temeri ancestrale de alții mai mari. Toate acestea nu ne împiedică să fim străbătuți, sau măcar încercați, de o undă de mândrie când găsim, în orice domeniu, pe unul mai slab ca noi. Inversând
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Am căzut la îndemâna propunerilor comerciale făcând din a avea (noi sau copiii noștri) scopul vieții noastre; eventual, îl putem adăuga pe cel de a trăi. Ceea ce înseamnă că viața noastră a devenit un scop în sine (Oare nu așa sună imperativul kantian?). Elementul comun oamenilor în cea mai mare măsură este gândirea; posibilitatea de a gândi la fel (de a realiza comunitatea) este dată de respectarea acelorași reguli. Regulile care uniformizează gândirea și, în același timp, modelează raportarea la obiecte sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
parte dintre aceste direcții și acțiuni intră în raza de interes a departamentelor de comunicare, relații publice sau marketing, o altă parte consistentă se sprijină pe departamentul de resurse umane. Acțiunea acestor departamente este de la sine înțeles că este sub imperativul sinergiei. Astăzi, companii importante au supus brandingului departamentele de comuni-care, relații publice sau marketing. Însă departamentul de resur-se umane, fără a fi neapărat o cenușăreasă, nu este totdeauna ținta brandingului. De aceea, este vitală o restructurare a funcției de resurse
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
își dorește compania să fie perceput). Bineînțeles că în brandingul de angajator această dublă privire este o piatră de încercare, pentru că angajații se confruntă în fiecare zi cu această diferență. La toate cele spuse până acum se mai adaugă și imperativul trecutului companiei. Brandurile se schimbă pentru că, da, lumea este în schimbare. Dar, în același timp, un brand are și un trecut. În acest caz, deși greu, este important să fii creativ și să păstrezi continuitatea brandului, integrând trecutul coerent și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
materiale, financiare și informaționale permit atingerea eficacității, cu efecte imediate asupra culturii, structurii și tehnologiei. O companie, în calitatea sa de grup, are valori, credințe și mentalități comune, "susținute de aranjamente structurale specifice. În timp ce conceperea unei strategii se hrănește din imperative economice, realizarea sa presupune traversarea unui ansamblu de procese sociologice și psihologice care definesc calitatea organizației. Atenția se centrează pe probleme privind originea organizației, forțele care au modelat-o, relațiile care-i susțin valorile, credințele și modalitățile de funcționare. Societatea
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
fir, balonul cu cârmă, navigația sub marină, fotografia culorilor, comunicația cu locuitorii de pe Planeta Marte și atâtea altele minunății ale vremurilor moderne." Un lung studiu despre radium preluda pe cel privind Fericirea în menagiu, apoi Codul manierelor elegante, cu primele imperative: "un tânăr va trebui să dea brațul mamei sale, iar nu surorei, un unchiu nepoatei, un nepot mătușei și un văr verișoarei". Cugetările sunt și ele la înălțime: "Fugiți de un bărbat care nu crede în fericirea căsniciei" - Carmen Sylva
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
mai urgente concilieri a principiilor sale cu cele ale religiei creștine evanghelice..." O judecată din această densă epistolă are, parcă, și încărcătura unui avertisment peste vremea sa: "...sentimentul religios poate fi oprimat sau viciat, dar, fiind indestructibil și veșnic, un imperativ politic superior a impus întotdeauna conducătorilor de popoare o cale civilizată și foarte mult necesară, iar nu încercări de vremelnică distrugere, ceea ce a slăbit și întârziat întotdeauna consolidarea statelor și progresul tuturor instituțiilor acestora". Experimentul tragic al comunismului ateu din
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
de cronicar literar rămâne neschimbată, iar ea este la fel de greu de modificat ca structura genetică. În astfel de lucrări, contextualizările universale, paralelismele cu scriitori din alte țări lipsesc, bineînțeles, cu desăvârșire, după cum cu desăvârșire lipsesc și referințele teoretice; aflați sub imperativul rostirii hebdomadare a unui verdict literar, cronicarii noștri se ilustrează, de obicei, și printr-o solidă incultură, eficient sedimentată; citirea în galop a aparițiilor recente nu prea lasă timp pentru parcurgerea unor lucrări teoretice pe cât de importante, pe atât de
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
filozofic - pe o constantă atât de liniară încât să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de imperativele citatelor. Cu - uneori - o radicalitate susceptibilă de schizoidie. Abordarea celebrei "competiții continue" invocate de Gheorhe Crăciun deține, de departe, supremația: În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile lor teoretice sub același regim care se
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime și tandrețe, de o naivitate care scrutată cu un ochi atent lasă să se vadă ridurile lacrimei. Lecția fundamentală pentru Jan se bazează pe două imperative contradictorii " Nu auzi nimic, nu vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste ceafă ale proprietarului restaurantului, astfel că Jan vede și aude, dar face tot timpul pe prostul, amoralitatea sa fiind prilej pentru a focaliza acel
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
de alte opuri unitare de critică, de alte volume ordonate cu mult mai sistematic decât simplele colecții de cronici. Că motorul de declanșare a acestor proiecte critice se arată a fi, cel mai adesea, unul decurgând dintr-o serie de imperative academice, e oarecum întristător. Și pentru carte în sine, și - așa-zicând -pentru imagine: o excelentă teză de doctorat nu implică numaidecât o carte - măcar - lizibilă. Și totuși, atunci când o asemenea lucrare are în spate și autoritatea, paradoxală în felul
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
care face mișcarea posibilă... și cercul mic al nucleului și cercul mare al universului funcționează după principiul unei mori eterne sau a unei moriști de bîlci... mori peste tot, mori și mori - acum observ, ce ciudat că în limba română imperativul verbului "a muri" are aceeași formă cu pluralul nehotărît al morilor. O simplă întîmplare, dar întîmplarea cheamă reflecția și reflecția e curiozitate, cum curios e și personajul lui Joachim Wittstock, seara, pe stradelele înguste ale Clujului sau ale Sibiului, să
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
multe ori eliptică, a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat el însuși de retorica baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și incantatoriu al esteticii lui Bremont. însă dincolo de arhitectura textului, de ritmul alert al respirației și de un interes special pentru imponderabila lexicală, dusă uneori pînă la abstracțiune, toate de filiație barbiană, poezia lui Barbu Brezianu este lipsită de
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
mea, apoi însă n-a mai fost decât bunăvoință și bucurie; grozav îl încânta că nu mă lăsasem amăgit de subtilitățile ori șiretlicurile (de mare clasă) ale lui Gide și că, nu fără admirație și respect, dar nici supunându-mă imperativelor modei, dezvăluisem adevărata poziție culturală și socială și limitele imensului său ambiguu talent."3 În 1913 Oscar Steinhardt este numit, prin decret regal, membru al ordinului "Coroana României" în grad de cavaler. Documentul care atestă numirea este de maximă importanță
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]