394 matches
-
de trei secole nu se mai confruntase cu invaziile lor. în secolul al III-lea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat foarte mult, cum nu se mai întîmplase pînă atunci, cel puțin pînă către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trei Capitole, autorul vrînd să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începînd cu învestirea lui Nestorie ca patriarh al Constantinopolului în 428 și pînă la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sînt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sînt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea a fost compusă probabil după moartea papei Vigilius (555) și înainte de aceea a patriarhului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edesa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edesa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gulden und Rosen Kreutsez, tratat practic de alchimie și care conținea cele cincizeci și două de reguli ce guvernau ordinul. Constituția prevedea că ordinul nu putea avea mai mult de șaizeci și trei de frați și era condus de un Imperator ales pe viață. Cele două centre ale ordinului erau Nuremberg și Ancona. Această lucrare pare a fi fost influențată de Echo der von Gotthocherleuteten Fraternitet a lui Julius Sperber (1615) și Themis Aurea (1618) a lui Michael Maier. Unele reguli
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
particularitățile legilor fizicii ale universului și, în meditațiile lor, au înțeles gândirea umană și relațiile sale cu Cosmicul. Mulți dintre ei au fost în același timp francmasoni. Sir Francis Bacon (1561-1626), eseist, filosof englez și om de stat, a fost Imperator al Ordinului Rosicrucian în Anglia. Titlul de Imperator este conferit tradițional celui mai înalt ofițer executiv al Ordinului Rosicrucian. Sir Francis Bacon a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii literare. Mulți cursanți cred sincer, din cercetările lor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor, au înțeles gândirea umană și relațiile sale cu Cosmicul. Mulți dintre ei au fost în același timp francmasoni. Sir Francis Bacon (1561-1626), eseist, filosof englez și om de stat, a fost Imperator al Ordinului Rosicrucian în Anglia. Titlul de Imperator este conferit tradițional celui mai înalt ofițer executiv al Ordinului Rosicrucian. Sir Francis Bacon a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii literare. Mulți cursanți cred sincer, din cercetările lor, că el ar fi fost autorul pieselor shakespeariene
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
altfel, politica militară impusese întemeierea unei noi mari cetăți într-o zonă strategică și într-o poziție geografică ce îi permitea împăratului să se deplaseze mai ușor în teritoriile de graniță. Cu toate acestea, degradarea relației dintre Constantin I, ca Imperator Caesar Augustus, și cetate se resimte chiar pe parcursul celor trei procesiuni de adventus amintite. Eusebiu din Cesareea (printre alte surse din secolul IV), în panegiricul pe care i l-a închinat, accentuează aspectul triumfal al intrărilor în Roma − fără referință
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este personificată și ei i se atribuie o iconografie complexă, redată pe frontispiciile monumentelor, în acte juridice și pe însemne militare (politică pe care Constantinopolul o va prelua aproape integral); împăratul, în schimb, împrumută atributul eternității de la cetatea supremă, devenind Imperator Caesar Augustus. Se realizează în acest fel un transfer de funcții și de reprezentări, astfel încât cei doi, împărat și cetate, vor constitui împreună "corpul politic" prin definiție - o unitate care, până la decizia lui Constantin I de a construi o "dublură
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie care i s-a părut esențialmente spirituală, deși trebuie să fi înțeles că aceasta, grație superiorității sale, rămânea întrucâtva departe de el. Un prim rezultat a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu se mai confruntase cu invaziile lor de trei secole. În secolul al treilea, problema germanică (alături de cea persană) s-a agravat extraordinar de mult, cum nu se mai întâmplase până atunci, cel puțin până către 270; de la acea dată, imperatorii iliri și Tetrarhii au reușit să pună stavilă dezordinii care se propaga dinspre imensele frontiere ale Imperiului. Timp de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începând cu învestirea lui Nestorius ca patriarh al Constantinopolului în 428 și până la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sunt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sunt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea trebuie să fi fost compusă după moartea papei Vigilius (în 555) și înainte de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cititorul latin un manual pe care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales pe Timotei, zis Aelurus („gatto”, din cauza constituției sale delicate), ca antiepiscop al lui Proterios, succesorul lui Dioscor. Puțin după aceea, acesta a fost asasinat în biserică în timpul unor tulburări și Timotei a ajuns la putere. A fost exilat de imperatorul Leon în 460 la Gangra, apoi, ca urmare a neîncetatelor sale uneltiri, la Chersones (464), însă a reușit să se întoarcă după un lung exil, rechemat de uzurpatorul Basiliscus în 475, și a rămas în funcție până al moartea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avut încotro și s-au supus, iar prima măsură luată împotriva lor a fost de a-i deporta, în felul acesta a pacificat zona. În urma acestei victorii Tiberius a fost avansat la gradul de comandant suprem, a primit titlul de imperator și a devenit din nou consul. De asemenea, a fost invitat conform unui vechi obicei, ca înainte de investirea sa în funcție să publice un edict și, în plus, a fost onorat prin celebrarea triumfului. În ianuarie anul 7 î. Hr. și-
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
Fățiș nu lăsa să se vadă nimic din ura ce le-o purta, ci dimpotrivă, i-a adus multe laude în Senat lui Germanicus și a propus să se organizeze sacrificii publice în cinstea faptelor sale de arme. Tensiunile dintre imperator și Senat erau o trăsătură definitorie pentru dinastia IulioClaudiană, și această întâlnire anunță că armistițiul temporar păstrat pe timpul lui Augustus se apropia de sfârșit. Cauza întârzierii era că vedea din toate părțile primejdii amenințătoare încât el spunea deseori că ține
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
cu titlul de împărat, nici de 76 părinte al patriei, refuzând așezarea coroanei civice în vestibulul palatului său, fiind doar de trei ori consul. Nu accepta să fie chemat cu numele de ”stăpân”, de către cetățenii liberi, nici cu acela de imperator cu excepția soldaților. A refuzat cognomenul de ”Părinte al patriei”, și nu și-a adăugat la titulatură pe cel de ”Augustus”, dar nu se supără când cineva i se adresa astfel. Îi plăcea să se intituleze ”Caesar”, câteodată ”Germanicus”, în cinstea
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
dar nu se supără când cineva i se adresa astfel. Îi plăcea să se intituleze ”Caesar”, câteodată ”Germanicus”, în cinstea faptelor de arme ale lui Germanicus. ”Princeps Senatus”, în sensul vechi al cuvântului. Foarte adesea reprta: ”sunt stăpân de sclavi, imperator al soldaților, dar princeps al celorlalți cetățeni”. Își exprima de asemeni dorința, de câte ori se ivea prilejul, să trăiască și să domnească atâta timp căt va fi în stare să fie de folos obștei. Pe senatorii sărăciți, care din această cauză
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
al Curții Supreme de Justiție, membrii juriului sunt senatorii, iar acuzarea vine din partea camerei inferioare a Congresului, Camera Reprezentanților (Murphy: 8). IMPERIAL PRESIDENT Sintagma pare să sune oximoronic: un președinte este ales în mod democratic, într-o republică, spre deosebire de un imperator tiranic, stăpânul unui imperiu. Și totusi, sintagma a căpătat utilitate în cultura americană a secolelor post-American Revolution. De la formarea Statelor Unite și până azi a existat o permanentă preocupare de a veghea la menținerea echilibrului sistemului democratic prin mecanismul de checks
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
faisait une troisième hélas! avec du mauvais goût" [Juin, p.6]. Vom prelungi această listă adăugând că prestigiul Parizienelor poate avea legătură cu intimitatea persoanelor regale (cum ar fi cea a prințesei în cazul lui Michèle de Burne sau a imperatorului în cazul doamnei de Jeumont)55, cu citarea lor în revistele de modă că subiecte de cronică mondenă: "Să femme, la jolie Mme Dambreuse, que citaient leș journaux de modes" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.54] sau cu alegerea unui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se distra. Clorinde iubește puterea pentru putere, la fel ca Eugène Rougon, și face din politica profesia să. Ea se implică în lumea finanțelor, leagă prietenii cu diverse personalități, conchide tratate secrete, se amestecă în viață curților europene, devine amantă imperatorului 213. Și toate acestea doar pentru a-și simți influență. Plăcerea ei secretă este de a-l distruge pe influentul Rougon, care a neglijat-o și s-a căsătorit cu o femeie obișnuită. Este semnificativ că setea de putere a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la voiture qui la menait aux Tuileries. (...) C'était, pour elle, la note aiguë de șa vie" [Zola, La Сurée, p.187,190]. Bălul este ocazia mondenă unde se fac cuceririle imposibile în alte circumstanțe, cum ar fi cea a imperatorului de către Clorinde: "Dans un bal, au ministère de la Marine, où elle était allée en Dame de cœur, avec des cœurs de diamants à son cou, à șes poignets et à șes genoux, elle avait fait la conquête de l'empereur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
à șes genoux, elle avait fait la conquête de l'empereur" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.344]. Culisele alegerilor partenerilor însă pot fi puțin poetice. Astfel, la bălul imperial Renée este aleasă că favorită pentru că se potrivește cu butonierele imperatorului 248. Elaborarea costumului este pentru Pariziana o grijă deosebită. La bălul mascat dat de Saccard, "Renée devait être la nymphe Echo. La question des costumes fut beaucoup plus laborieuse" [Zola, La Сurée, p.340]. Unele abuzează de posibilitatea de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Rosina? — Nu. — Nici eu, dar de câte ori deschid televizorul dau peste ea, asta-i ca un blestem. Cândva, cred că am iubit-o. Sau poate că ea m-a făcut să mă simt ca Marc Antoniu. Penché sur elle, l’ardent imperator.... Tot ce vedeam în ochii Rosinei nu era decât o reflecție a propriului meu chip. Pe urmă am văzut în ochii ei tribunalul de divorț. Necazul cu Rosina este că dorește pe orice bărbat: Julius Caesar, Iisus Hristos, Leonardo, Mozart
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fr.). Nu are decît un singur cusur: este insuportabilă (fr.). Nu iubești decît o dată, prima dată (fr.). Rațiunea de a fi (fr.). Soțul (fr.). Stîngăcie (fr.). Pe poante, în vîrful picioarelor (fr.). După mine, potopul (fr.). Aplecat asupră-i, arzătorul imperator... (fr.). Dați-mi voie să rîd (fr.). Sînt un om sau o omletă? (fr.) La a doua căsătorie (fr.). Bucuria de a trăi (fr.). P`n\ la sf`r[itul lumii (fr.). Referire la romanul lui R.L. Stevenson, care tratează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe muntele Hora care ne amintește de reanexarea Dobrogei la Patria Mamă, și monumentul nemuritorului voievod Mircea Basarab"2370, semnatarii documentului exprimându-și "speranța că, pe lângă cele două monumente, (...) ne așteptăm de la domnul Ioan Nenițescu la ridicarea statuii marelui Traian, imperatorul romanilor"2371. Având în vedere toate acestea, în încheierea telegramei, semnatarii își exprimau recunoștința față de "generosul și patriotul nostru prefect"2372. În același sens, se arăta că "datoria ne impune a ruga cu înalt respect pe onor guvern (...) să aducă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]