1,160 matches
-
ca act artistic și culise. Viermuiala și agitația unui festival mi-au sucit atunci, pentru prima oară, mințile. Am văzut, concret, felul în care imaginația lucrează creativ în conceptul unui astfel de eveniment, pînă la cele mai fine și, adeseori, imperceptibile detalii. Am scris despre cele trei ediții la care am fost, despre spectacolele văzute, despre atmosfera unui oraș care trăiește pentru artă, un interval. O miză extraordinară! Lucru pe care îl simt de la o vreme și la noi. Festivalurile de
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
grafica autorului, permite geneticianului dar și cititorului amator să urmărească traseul fiecărei fraze, deja densă la Quignard, pînă la formă ultimă, cea la care autorul nu mai are nimic de corectat/adnotat. Totul, ansamblul se modifică și el semnificativ sau imperceptibil cu fiecare adnotare sau suprimare. Cum bine spune textul de prezentare al editurii, e vorba aici de o geneză in vivo, care surprinde scriitura caldă încă în procesul ei de modificare, ameliorare sau rearticulare. În cei cîțiva ani de scriitură
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
la frizerie sau la „Cosmetica”. În lipsa unui derivat de la coafor și deși termenul nu apărea ca atare pe firme (acestea păstrând tiparul tradițional Igiena - Coafură, frizerie ori adoptând moda anglicizantă - Beauty Center, Beauty Salon, Hair Stylist etc.), termenul a translat imperceptibil de la persoană la locul activității. Hotărâtoare au fost probabil contextele de tipul a merge la coafor, care au permis echivalarea destinației indicate prin profesionist (a merge la dentist) cu cea indicată prin loc (a merge la farmacie). Istoria cuvântului coafor
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l perceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real, este, în fapt, imperceptibilă" (p. 29). Ideea încheierii timpului mitic este emisă, de altfel, încă o dată, de către bărbatul cuplului care vizitează periodic rezervația creaturilor fabuloase, ascultându-le poveștile: "- Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
părțile în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii” (Poetica, Ed.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
parabolă a unei vieți eliberate de orice constrângeri și care se golește treptat. Filmul este îmbrăcat în haina comediei, aproape flușturatic, în orice caz jovial, nu te lasă asemeni personajului să întrevezi ceva neclar sau grav, de aceea alunecarea aproape imperceptibilă în dramatic pe final devine un contrapunct excelent, conferind adâncime poveștii soporifice de la început. George Clooney vine cu un rol în continuarea partiturii din Michael Clayton (2007) al lui Tony Gilroy, însă chiar mai sensibil, mai subtil. Ryan, acest Ariel
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
părțile în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine, ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă (realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
mian. M-am ridicat cu ochii plini de lacrimi. Dacă mi-ar fi spus doar atât: «Vino acasă». O privesc pe mama prin geam. A adormit în șezlong, în verandă. Pieptul i se ridică și i se lasă ușor, aproape imperceptibil. Fibrele ultime, care, atinse, dau un sunet al lor, suspendat, o muzică a nu știu cui, a nimănui... Un fel de artă pentru artă a ultimelor respirații." (pp. 470-471) Dacă-l prefer, spuneam, pe romancierul O. Nimigean poetului e tocmai pentru că la
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
clipa în care fu sigur că Delia nu observase nimic, se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de astm mai intens decât în alte dăți, o dorise din nou cu o violență devastatoare. Lucrurile continuaseră la fel, zi după zi. De mai multe
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Maria Ghiolu), o corespondență mai consistentă cu Geo Bogza și cu Sașa Pană, dar și articole de semnalare a cărților din diverse publicații - sunt puse cap la cap cu atâta discernământ și finețe, încât cusăturile narațiunii, discrepanțele de registru sunt imperceptibile. În ciuda materialului destul de limitat aflat la îndemâna criticului, la final fizionomia e întreagă, omul se mișcă viu, cu toate coerențele și contradicțiile lui. Ce-i drept, golurile documentare nu se văd pentru că sunt sudate, printr-un truc ingenios, cu materialul invizibil
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
Pentru ca nici măcar o moarte tragică să nu perturbe constructul magic al imaginarului de altădată. Prin urmare, o convenție. În cea mai mare parte, stabilă. În Strada nu există semne de punctuație, după cum, în intensitățile copilăriei, nepotrivirile ori dizarmoniile sunt corectate imperceptibil. Numai așa omul complet al copilăriei se poate realiza. Într-o lume în care decorurile sunt identice, strada reprezintă o prelungire - firească, odinioară - a locului de joacă. Mai mult, e însăși viața, niciodată plictisitoare și consumată în neștire, pentru că, vorba
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
misterios ca atunci. Iar cuvintele acelea dureroase, cum că nimic nu mai e ca înainte, care și la restaurant mi s-au părut de o tristețe sfâșietoare, acum, transmise de spatele lui, erau cu mult mai dezolante. Rovena se mișcă imperceptibil în pat. Dar nici din poziția aceea nu vedea mai bine. Spinarea lui era la fel, cea cunoscută, doar ceva mai întunecată din pricina luminii de afară. Puteai crede că povestea lor se întorsese în locul de unde plecase. Așa cum făcea de fiecare
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
dată, nu mai descoperise nici o umbră de surâs; nu erau decât niște ochi atenți, buni, care priveau triști și întrebători. Tulburarea lui Pierre nu se răsfrânse asupra Natașei tot prin tulburare, ci doar printr-o bucurie care îi lumină aproape imperceptibil toată fața. Traducere și note de Nicolae Iliescu (în curs de apariție la Editura Leda, Colecția „Leda Clasic”)
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
de petrecere care n-are, în mod obișnuit, nimic statuar, tiparul frumuseții pe care Radu Stanca o cultivă. Frumusețea din celebrul Corydon, dandy, sfidătoare, mortală (căutarea celei mai frumoase flori scufundă, în altă poezie, corabia îndrăgostitului), având ceva care trece imperceptibil - momentul, scurt și discutabil, al amurgului, și ceva care încremenește excentric: „un turn rătăcit printre case”. Apă vie, apă moartă. „Doi drumeți setoși care-ar mai bea/ Cupa ce stă-n țăndări la o parte,/ Unul vine repede din moarte
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
încrederea lui că dincolo de rațiune și de simțuri rămâne un spațiu neclintit și absolut, un mister irațional prin care circulă demonii și zeii. Este tărâmul pe care nu îl vede decât un oculus imaginationis, de care vorbește Robert Fludd, tărâmul imperceptibil, dar atât de copleșitor al fantasmelor și al transcendenței. De o parte e lumea rațiunii și a ideilor văzute ca măsură a tuturor lucrurilor, de cealaltă parte o fenomenologie a iraționalului, un tărâm al misterelor pe care îl vizitează doar
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
mele până la viitorul infinit de după moartea mea, decât să-l văd ca pe un ceva invizibil, modificând o abstractă rețea de relații care să descrie câmpurile spațiale? Iar spațiul? Cum să ți-l imaginezi ca pe un joc matematic și imperceptibil de noduri, bucle și curburi ascunse ochiului liber sau în n-dimensiuni, când noi ne mișcăm după repere și direcții foarte clare? Având o percepție atât de limitată asupra structurii abstracte a lumii, mintea noastră este încă incapabilă să se
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
mod fatal și inevitabil și să ne adaptăm conștiincios la nivelul la care simțurile noastre au fost reglate perceperii conștiente ale mecanismelor ei. Chiar dacă, undeva în dimensiuni invizibile, cuantice, structurile elementare care alcătuiesc țesătura intimă a universului au proprietăți stranii, imperceptibile, greu de urmărit cu mintea omenească, la scara la care omul își duce existența, în lumea reală, vizibilă, cauzalitatea fizică, descrisă de legile lui Newton, corespunde cel mai bine modului de percepție uman. Conform principiului cauzalității fizice, dacă evenimentele se
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
reality show, chiar dacă cel din urmă reușește să țină în fața televizoarelor milioane de telespectatori, în timp ce personajul lui Musil îi dezinteresează pe cei mai mulți. Drama conștiinței omenești este aceea că, dacă pe parcursul unei vieți, în caracterul nostru, ne schimbăm foarte puțin, uneori imperceptibil, devenind în fapt exact ceea ce suntem, în ceea ce privește însă sentimentele, acestea sunt mereu schimbătoare, antrenându-ne într-o dispută permanentă cu imuabilitatea caracterului nostru, punându-l în situația neplăcută adeseori de a se adapta la schimbările prilejuite de instabilitatea noastră emoțională
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
permanentă cu imuabilitatea caracterului nostru, punându-l în situația neplăcută adeseori de a se adapta la schimbările prilejuite de instabilitatea noastră emoțională. Evident, și în realitate există o scară de timp la care orice schimbare devine semnificativă, această scară, însă, imperceptibilă și imposibil de controlat, trasează o hartă imaginară a proceselor care, în funcție de evoluția lor, sunt mai rapide sau mai lente la scara universului. Fizica actuală definește, din acest punct de vedere, lumea noastră, ca o istorie a proceselor care au
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
aceeași ca a Georginei: același păr negru cu reflexe roșietice, ochii cenușii bătând în verde, aceeași gură mare, pomeți asiatici, același ten mat și palid. Dar acel „aproape“ era cumplit, cu atât mai mult cu cât era mai insinuant și imperceptibil, căci astfel amăgirea era mai profundă și mai dureroasă. Fiindcă nu-s de ajuns oasele și carnea, își zicea el, ca să plămădești un chip, și de asta e infinit mai puțin fizic decât trupul: chipul se definește prin privire, rictusul
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ajung ceramică, pentru că, la drept vorbind, - la ce bun să arzi ceramica în cuptor, odată ce ea a fost arsă, ca să ajungă ceramică? O altă terțină, deja din textul următor, care, în traducere literală ar fi: „Mirosul înecăcios de grăsime râncedă/ imperceptibil, dar insistent (autoritar) între timp/ va disloca (alunga) tot aerul din împrejurime” în traducere sună derutant: „Mirosul greu de grăsime râncedă/ E imperceptibil, dar, între timp, aerul din jur/ Va înghiți totul cu putere”. Ei bine, între original și traducere
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
altă terțină, deja din textul următor, care, în traducere literală ar fi: „Mirosul înecăcios de grăsime râncedă/ imperceptibil, dar insistent (autoritar) între timp/ va disloca (alunga) tot aerul din împrejurime” în traducere sună derutant: „Mirosul greu de grăsime râncedă/ E imperceptibil, dar, între timp, aerul din jur/ Va înghiți totul cu putere”. Ei bine, între original și traducere sunt, cum s-ar spune la Odessa, două mari diferențe! Versul Marinei Borodițkaia „Tu din nou te vei trezi femeie” în românește e
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Imaginile au fixitatea cadrelor tarkovskiene, care permit privirii să exploreze pe îndelete un peisaj în aparență necomplicat, dar ale cărui elemente necesită o decodificare suplimentară. Tehnica imaginilor care curg neîncetat, într-un flux al conștiinței care le înlănțuie prin legături imperceptibile e, de altfel, omniprezentă în roman, impresia finală fiind cea a unui univers fragmentar, scindat, schizoid, și care semnalează că ne aflăm într-un timp al memoriei: într-o scenă, imaginea unei fetițe cu un tricou alb, murdar, care cade
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
dat, care depășește nu numai granițele prezentului, ci și pe ale trecutului, intrând într-o altă ordine a lucrurilor. Astfel, când vestea morții lui Volodia sosește, Sașa continuă să-i scrie și, mai mult, să primească răspunsurile lui. Puține, aproape imperceptibile sunt transformările relației dintre cei doi, despărțiți acum nu doar în timp și spațiu, ci aparținând unor stări ale conștiinței diferite: „Știi care e cel mai greu lucru pentru mine acum? Să-ți explic lucrurile cele mai simple, ceea ce este
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
hieroglifă“, o cheie pentru o „cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții“. Ultima sintagmă sintetizează perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]