833 matches
-
acest lucru nu este îndeajuns pentru a explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se petrece ca și cum ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea la intrigă, la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul unei narațiuni literare, se impune analiza relației dintre momentul și locul de unde se presupune că naratorul vorbește (scenografia narațiunii) și momentul și locul evenimentelor pe care le narează (povestirea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezent două paliere de viitor, viitorul simplu (va veni) și viitorul perifrastic (are să vină), ale căror valori, după cum vom vedea, sunt diferite. "Povestirea" dispune de un evantai de paliere mult mai limitat, funcționând doar pe două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
veni) și viitorul perifrastic (are să vină), ale căror valori, după cum vom vedea, sunt diferite. "Povestirea" dispune de un evantai de paliere mult mai limitat, funcționând doar pe două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
valori, după cum vom vedea, sunt diferite. "Povestirea" dispune de un evantai de paliere mult mai limitat, funcționând doar pe două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect este comparabilă cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect este comparabilă cu cea care există între perfectul simplu și imperfect, având în vedere că sunt forme complementare din punct de vedere aspectual: pe de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru el, gândi Mathilde; nici vorbă că se va crede iar domnul și stăpânul meu, dacă am să cad din nou, tocmai când i-am vorbit cu atâta hotărâre". Așa că fugi101. În acest text, narațiunea se dezvoltă pe opoziția dintre imperfect și perfectul simplu, pe "povestire". Se poate ușor descoperi prezența elementelor ce țin de "discurs". Lăsând la o parte intervenția naratorului dintre paranteze, descoperim citate din Mathilde în discursul direct în primul și ultimul paragraf. Într-al treilea, fraza care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o să-și mai vină în fire111. Acest text pare eterogen: prezentul deictic pe care îl găsim în citatele din discursul direct ("iată-l cum își pierde mințile", " Sunt un biet nefericit"...) contrastează cu prezentul narațiunii și cu perechea perfect simplu / imperfect. Prezentul narațiunii ("Când imită o fată [...] ariei") este asociat cu o succesiune de fraze scurte, plasându-l pe cititor în poziția de martor direct la un ansamblu brut de acte cu înlănțuire problematică. În schimb, sfârșitul textului la imperfect arată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
simplu / imperfect. Prezentul narațiunii ("Când imită o fată [...] ariei") este asociat cu o succesiune de fraze scurte, plasându-l pe cititor în poziția de martor direct la un ansamblu brut de acte cu înlănțuire problematică. În schimb, sfârșitul textului la imperfect arată o altă fațetă a naratorului: naratorul distanțat care descrie scena îndepărtându-se de ea. Putem deci distinge trei instanțe diferite ale naratorului: 1) figura naratorului care este și personaj, asociat cu prezentul deictic; 2) figura naratorului rupt de situația
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care descrie scena îndepărtându-se de ea. Putem deci distinge trei instanțe diferite ale naratorului: 1) figura naratorului care este și personaj, asociat cu prezentul deictic; 2) figura naratorului rupt de situația de enunțare, care recurge la perechea perfect simplu / imperfect; 3) figura naratorului care se instituie drept martor la ceea ce se întâmplă, asociat cu prezentul narațiunii. Interpretarea efectelor de sens legate de prezentul narațiunii nu se poate face deci decât în context. În următoarea descriere a unui jucător de bowling
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zi dimineață m-a trezit [mă trezi] abatele, care mă bătea pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul compus explică prezența imperfectului atât în "discursul direct", cât și în "povestire". Imperfectul nu poate situa un proces din punct de vedere cronologic și nu poate realiza povestirea de unul singur. Să comparăm
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe umăr. Uitasem tot în timp ce dormeam... Salvatorul meu râse atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul compus explică prezența imperfectului atât în "discursul direct", cât și în "povestire". Imperfectul nu poate situa un proces din punct de vedere cronologic și nu poate realiza povestirea de unul singur. Să comparăm următoarele enunțuri: (1) Paul dormea și (2) Paul a dormit. Spre deosebire de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atunci cu poftă 118. Capitolul 3 "SCOATEREA ÎN RELIEF" ȘI DESCRIEREA După cum s-a văzut, complementaritatea aspectuală care există între imperfect și palierele perfective, perfectul simplu și perfectul compus explică prezența imperfectului atât în "discursul direct", cât și în "povestire". Imperfectul nu poate situa un proces din punct de vedere cronologic și nu poate realiza povestirea de unul singur. Să comparăm următoarele enunțuri: (1) Paul dormea și (2) Paul a dormit. Spre deosebire de (2), enunțul (1) pare incomplet, ca și cum ar rămâne în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
2) Paul a dormit. Spre deosebire de (2), enunțul (1) pare incomplet, ca și cum ar rămâne în suspans, și trebuie să i se adauge un reper care să remedieze această lipsă (de exemplu: Paul dormea când l-am văzut). Această divergență dintre utilizările imperfectului și utilizările formelor perfective este explicabilă dacă ne gândim că imperfectul nu constituie în mod direct un palier al trecutului: el nu poate situa singur un eveniment în trecut; el indică doar că un proces este contemporan cu un reper
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar rămâne în suspans, și trebuie să i se adauge un reper care să remedieze această lipsă (de exemplu: Paul dormea când l-am văzut). Această divergență dintre utilizările imperfectului și utilizările formelor perfective este explicabilă dacă ne gândim că imperfectul nu constituie în mod direct un palier al trecutului: el nu poate situa singur un eveniment în trecut; el indică doar că un proces este contemporan cu un reper din trecut. Astfel, în Paul dormea când l-am văzut, l-
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu acest eveniment: nimic a priori nu ne permite să afirmăm că somnul lui Paul s-a întâmplat în trecut, căci el poate să doarmă încă în momentul în care locutorul afirmă acest enunț. 3.1. Scoaterea în relief Dependența imperfectului față de formele perfective joacă un rol esențial în narațiunea literară, care o va exploata din plin. În timp ce în folosirea obișnuită a limbii, imperfectul denotă procese contemporane cu un reper trecut, în narațiune trebuie să distingem două niveluri: pe de o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să doarmă încă în momentul în care locutorul afirmă acest enunț. 3.1. Scoaterea în relief Dependența imperfectului față de formele perfective joacă un rol esențial în narațiunea literară, care o va exploata din plin. În timp ce în folosirea obișnuită a limbii, imperfectul denotă procese contemporane cu un reper trecut, în narațiune trebuie să distingem două niveluri: pe de o parte, evenimentele care fac să progreseze acțiunea, reprezentate de formele la perfectul simplu, pe de altă parte, nivelul proceselor afirmate ca exterioare dinamicii
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trecut, în narațiune trebuie să distingem două niveluri: pe de o parte, evenimentele care fac să progreseze acțiunea, reprezentate de formele la perfectul simplu, pe de altă parte, nivelul proceselor afirmate ca exterioare dinamicii narative, reprezentat de forme verbale la imperfect. Folosirea imperfectului este caracterizată aici în mod negativ, el nu trimite la o clasă consistentă din punct de vedere semantic: vom regăsi atât indicații referitoare la decor, cât și comentarii ale naratorului, percepțiile unui personaj etc. Această complementaritate este absolut
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
narațiune trebuie să distingem două niveluri: pe de o parte, evenimentele care fac să progreseze acțiunea, reprezentate de formele la perfectul simplu, pe de altă parte, nivelul proceselor afirmate ca exterioare dinamicii narative, reprezentat de forme verbale la imperfect. Folosirea imperfectului este caracterizată aici în mod negativ, el nu trimite la o clasă consistentă din punct de vedere semantic: vom regăsi atât indicații referitoare la decor, cât și comentarii ale naratorului, percepțiile unui personaj etc. Această complementaritate este absolut explicabilă: dacă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o clasă consistentă din punct de vedere semantic: vom regăsi atât indicații referitoare la decor, cât și comentarii ale naratorului, percepțiile unui personaj etc. Această complementaritate este absolut explicabilă: dacă formele la perfectul simplu implică o succesiune de procese "insecabile", imperfectul, dintr-un punct de vedere aspectual, ca și prezentul, cu care este corelat pentru un reper trecut, marchează faptul că procesul este "deschis". Astfel, în Ploua când el ajunse, procesul "a ploua" nu este limitat pe axa sa temporală. În
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clipă cu ușa pe care gerul o blocase și care cedă dintr-o dată, deschizându-se larg și dând la iveală silueta înaltă a unui bărbat în cizme și în uniformă 119. Alături de formele de perfect simplu care asigură progresia povestirii, imperfectele marchează procesele care nu participă la această progresie. De exemplu, a doua frază ("Dacă nu ținea [...] barăcilor") este inseparabilă de prima, de care depinde. Textul nu poate fi citit ca simplă succesiune de fraze situate pe același plan, cititorul este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a doua frază ("Dacă nu ținea [...] barăcilor") este inseparabilă de prima, de care depinde. Textul nu poate fi citit ca simplă succesiune de fraze situate pe același plan, cititorul este obligat să-l decupeze în unități mai largi: formele de imperfect sunt cuplate cu formele perfective, definind astfel domenii coerente în text. De exemplu, fraza "Știa [...] în casă" formează un domeniu cu cea care o precede. Afirmațiile făcute în legătură cu perfectul simplu sunt valabile și pentru formele de perfect compus perfectiv, chiar dacă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un domeniu cu cea care o precede. Afirmațiile făcute în legătură cu perfectul simplu sunt valabile și pentru formele de perfect compus perfectiv, chiar dacă, după cum am văzut, sunt prea puțin propice construcției unei înlănțuiri narative. În următorul fragment din Străinul, repartiția între imperfect și perfectul compus se face ca și pentru perechea imperfect / trecut simplu: Am făcut câțiva pași spre izvor. Arabul nu s-a mișcat. Cu toate astea era încă destul de departe. Poate din pricina umbrelor care-i cădeau pe obraz, părea că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
puteam suporta, am făcut o mișcare înainte 120. Lingvistul german H. Weinrich 121 a denumit acest fenomen scoatere în relief, recurgând la o metaforă picturală, atribuind unui prim-plan fragmentele ce conțin forme perfective și unui plan secund formele de imperfect și de mai mult ca perfect. Putem măsura divergența funcțională dintre aceste două planuri dacă încercăm să le disociem în același text. De exemplu, dacă eliminăm fragmentele ce aparțin planulului secund din pasajele citate mai sus din Regele arinilor sau
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Astfel, putem întâlni texte în care opoziția dintre "primul-plan" și "al doilea plan" este neutralizată. Această neutralizare nu s-ar putea efectua cu forme perfective, absolut improprii să exprime altceva decât procese punctuale. Așadar, va fi vorba de texte la imperfect sau la prezent; cum imperfectul folosit singur tinde să fie interpretat spontan ca iterativ, accentul cade în special pe prezent. Textul amintit mai sus din Le Clézio ilustrează perfect disoluția scoaterii în relief; același lucru este valabil și în cazul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]