834 matches
-
Faifer, Cu ochi reci, „Dialog”, 1985, 107-108; Radu Călin Cristea, O proză blândă, F, 1985, 8; Cornel Ungureanu, Incursiuni în proza tânără, O, 1985, 20; Iorgulescu, Prezent, 323-327; Cristian Livescu, Spațiul povestirii, ATN, 1986, 2; Holban, Profiluri, 427-429; Regman, De la imperfect, 100-103; Dimisianu, Subiecte, 256-263; Simion, Scriitori, IV, 663-670; Ovid S. Crohmălniceanu, Din nou la ușa domnului Caragiale, VR, 1990, 1; Valeriu Cristea, Unde au împins ăștia de acum libertatea, CC, 1990, 3; Laura Pavel, Dilemele „ființei de hârtie”, ECH, 1990
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Procust, București, 1983, 209-211; Liviu Petrescu, Roman și intertextualitate, ST, 1984, 12; Manea, Contur, 53-56; Titel, Cehov, 187-190; Condurache, Portret, 23-25; Iorgulescu, Prezent, 219-221; Braga, Sensul, 173-178; Cristea, Fereastra, 251-257; Holban, Profiluri, 287-298; Rotaru, O ist., III, 843-850; Regman, De la imperfect, 71-83; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 114-121; Holban, Literatura, 163-166; Simion, Scriitori, IV, 292-326; I. Negoițescu, Mircea Horia Simionescu, F, 1992, 10; Cristea, A scrie, 92-95; Mihai Dragolea, În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992, 5-34, 79-82, 86-92
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Mariana Vartic, Constantin Țoiu și conștiința ca însoțitor, RITL, 1985, 4; Constantin Coroiu, Dialog în actualitate, Iași, 1985, 112-117; Ungureanu, Proza rom., 699-719; Holban, Profiluri, 170-183; Al. Piru, Discursul critic, București, 1987, 215-218; Rotaru, O ist., III, 808-817; Regman, De la imperfect, 6-29; Ștefănescu, Prim-plan, 128-134; Cosma, Romanul, I, 153-157; Pecie, Romancierul, 222-268; Constantin Țoiu, RRI, IV, partea I, 335-375; Papahagi, Cumpănă, 85-92; Steinhardt, Monologul, 261-264; Vlad, Lect. prozei, 240-244; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 173-179; Marian Barbu, Aspecte
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
notații, inventare, RL, 1982, 6; Dana Dumitru, Neguri de aur și de violet, RL, 1982, 43; Ciobanu, Opera, 170-173; Raicu, Fragmente, 243-246; Simion, Scriitori, III, 187-201; Flămând, Intimitatea, 107-113; Grigurcu, Existența, 118-135; Cistelecan, Poezie, 100-105; Dimisianu, Subiecte, 158-164; Regman, De la imperfect, 229-230; Holban, Literatura, 179-182; Al. Cistelecan, Balul melancoliei, CNT, 1990, 5; Alex. Ștefănescu, Aparent o cronică a vieții domestice, RL, 1990, 13; Cornel Ungureanu, Poezia lui Petre Stoica, O, 1990, 16; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 179-187; Fanache, Vârstele poeziei, 211-216
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
în 1986, într-o traducere semnată de Sanda Stolojan, a cărții lui Emil Cioran Lacrimi și sfinți. Ediții: Mircea Eliade, pref. edit., Paris, 1987. Repere bibliografice: Marta Petreu, În memoriam. Constantin Tacou, APF, 2001, 2; George Banu, Constantin Tăcu sau Imperfectul morții, „Curierul românesc”, 2001, 3; Manolescu, Enciclopedia, 654-655. N. Fl.
TACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290035_a_291364]
-
Sud”, VTRA, 1985, 7; Val Condurache, „Drumul spre Polul Sud”, CL, 1985, 10; Ștefan Borbély, În spatele frontului, VTRA, 1986, 4; Liviu Petrescu, Portret în mișcare, ST, 1986, 6; Gheorghe Perian, Confiniile realismului, AST, 1986, 9; Holban, Profiluri, 392-395; Regman, De la imperfect, 106-113; Ion Simuț, Realism și intensitate epică, RL, 1988, 13; Cosma, Romanul, I, 252-254; Simona Popescu, Un alt „metabolism cotidian”, VR, 1989, 3; Simion, Scriitori, IV, 602-615; Țeposu, Istoria, 149-152; Tania Radu, Cuminecare cu uzo, LAI, 1994, 24; Andreea Deciu
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
161-164; Leonte, Prozatori, I, 158-161, II, 168-183, 273-278; Dobrescu, Foiletoane, III, 82-88; Constantin Cruceru, Dialog și stil oral în proza românească actuală, București, 1985, 109-137, 180-195; Ungureanu, Proza rom., I, 404-436; Holban, Profiluri, 89-96; Ștefănescu, Prim-plan, 167-174; Regman, De la imperfect, 29-41; Stănescu, Jurnal, III, 72-79; Radu, Pagini, 50-54; Lovinescu, Unde scurte, I, 262-264, 361-363; Convorbiri. Fănuș Neagu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, CC, 1991, 1; Irina Egli, Farmecul epicului, CC, 1991, 10-12; Simion, Mercuțio, 321-323; Bogdan Popescu, Fănuș Neagu și îngerul
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 291-293; Culcer, Serii, 260-263; Moraru, Semnele, 167-171; Iorgulescu, Critică, 129-134; Cristea, Modestie, 211-216; Manea, Contur, 228-230; Monica Spiridon, Dacă n-ar fi nu s-ar povesti..., RL, 1986, 46; Holban, Profiluri, 383-388; Cristea, Fereastra, 272-277; Regman, De la imperfect, 61-70; Munteanu, Jurnal, IV, 299-302; Tuchilă, Privirea, 267-272; Simion, Scriitori, IV, 580-601; Ioan Holban, Ce e realismul?, CRC, 1990, 9; Papahagi, Cumpănă, 293-296; Ulici, Prima verba, III, 25-26; Remus Horațiu Pintea, „Femeia în roșu”, CNT, 1991, 7; Mihai Iacob, Autopsia
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
dezvoltare și se stratifică într-un evantai care întâmpină cererile diversificate ale studenților potențiali și ale cercetării. În termeni economici, această schimbare de tip normativ este de fapt o externalitate care exprimă un „eșec” al pieței emergente și atât de imperfecte a învățământului superior. În definitiv, învățământul superior este și trebuie să rămână un bun public, iar în lipsa unei piețe funcționale, alocarea va rămâne inevitabil ineficientă. Corectarea și ameliorarea unei astfel de stări nu ar fi posibile decât prin stratificarea universităților
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
radiofonice” ținute de numeroși universitari sau membri ai Academiei Române nu le lipsea audiența. Astăzi le putem verifica și elogia scriptic atât calitatea, cât și temeinicia. Prezența lor în agora n-a fost un gest circumstanțial, ci o decizie profetică, încă imperfect recuperată. Șovăielitc "Șovăieli" Care este însă locul teologiei în spațiul public românesc de astăzi? Ce vizibilitate culturală a dobândit într-o duzină de ani activitatea a sute de profesori din zeci de seminarii și facultăți de teologie? Dar prezența în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
morale ale omului. Pmtv oferă și o sistematizare a acestor îndatoriri. Îndatoririle sunt împărțite în perfecte și imperfecte. Cele perfecte implică acțiuni și omisiuni determinate (Ești dator să faci cutare lucru! Nu ai voie să faci cutare lucru!), pe când cele imperfecte lasă la latitudinea subiectului în ce fel și în ce măsură să dea curs anumitor îndatoriri. Îndatoririle juridice sunt toate perfecte. Există însă îndatoriri morale care sunt imperfecte. O altă clasificare a îndatoririlor, în îndatoriri față de propria persoană și față de alții, este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dator să faci cutare lucru! Nu ai voie să faci cutare lucru!), pe când cele imperfecte lasă la latitudinea subiectului în ce fel și în ce măsură să dea curs anumitor îndatoriri. Îndatoririle juridice sunt toate perfecte. Există însă îndatoriri morale care sunt imperfecte. O altă clasificare a îndatoririlor, în îndatoriri față de propria persoană și față de alții, este bazată pe distincția dintre două scopuri fundamentale fixate vieții omenești: propria perfecționare și promovarea fericirii altora. Sunt scopuri care reprezintă, totodată, îndatoriri. Multe din îndatoririle care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Tudor, Pretexte, 243-248; Cristea, Un an, 134-138; Petroveanu, Traiectorii, 281-285; Piru, Poezia, II, 154-157; Raicu, Critica, 334-336; Poantă, Radiografii, I, 153-157; Sasu, În căutarea, 174-176; Steinhardt, Critică, 102-105; Simion, Scriitori, III, 256-259; Grigurcu, Existența, 153-157; Dimisianu, Subiecte, 151-158; Regman, De la imperfect, 224-229; Micu, Limbaje, 286-291; Nicolae Manolescu, Elegii, RL, 1989, 7; Fevronia Novac, O viziune expresionistă, RL, 1991, 46; Irina Petraș, Timpul lumii sfârșite, TR, 1991, 48; Maria-Ana Tupan, Timpul neretușat al poeziei, VR, 1991, 11-12; Eugenia Tudor-Anton, Retrospectivă lirică, RL
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
aceea li se spune ființe raționale. Este deci evident că a raționa se raportează la a înțelege, precum a se mișca se raportează la repaos sau a obține la a avea: dintre care primul termen este ceva perfect, iar celălalt imperfect. Toma d’Aquino precede gândirea modernă a moralității prin morala pe care o concepe ca pe o mișcare a creaturii raționale spre creator. Etica sa, considerată una dintre cele mai importante ale Evului Mediu, „a urmărit cu precădere crearea unei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fie ele și interesante. Prin urmare, este firesc ca o bună parte din documentare să nu fie fructificată în reportaj, în povestea conținută de acesta. Gestionați cu atenție prezentul sau, și mai bine, alegeți timpul verbal în funcție de subiect (de regulă, imperfectul). Evitați, în orice caz, mai mult ca perfectul sau, și mai rău, perfectul simplu. Obosește și îngreunează inutil lectura. Folosiți cu mult curaj descrierea ca element de legătură între secvențele narative. Descrierea va potența semnificativ momentele narative importante și va
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
transformă”, descrierea reprezintă momentul în care narațiunea se oprește pentru ca sensul să poată fi stocat. Descrierea este memoria narațiunii [...] Formele sunt acelea care au tendința să antropomorfizeze obiectele de descriere. Așa sunt formele verbale durative, cum ar fi gerunziul și imperfectul („camioanele defilau”), ca și întoarcerea la formele pronominale („cortegiului i s-au alăturat siderurgiștii germani”). Mai există și altele care par să asigure o legătură subtilă - sunt cele care ajung la o „contaminare” a descrierii ca narațiune. Astfel, utilizarea mărcilor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
26-48; Grigurcu, Poeți, 372-379; Cristea, Faptul, 116-122; Raicu, Contemporani, 122-126; Zaciu, Lancea, 94-100; Grigurcu, Critici, 579-581; Felea, Prezența, 220-223; Pop, Lecturi, 85-90; Raicu, Fragmente, 247-254; Cristea, Modestie, 58-61, 194-201; Iorgulescu, Prezent, 225-227; Cistelecan, Poezie, 143-154; Dimisianu, Subiecte, 164-171; Regman, De la imperfect, 146-161; Micu, Limbaje, 253-269; Cândroveanu, Lit. rom., 239-241; Cornel Ungureanu, Ana Blandiana, O, 1990, 12, 19; Ioan Holban, Documente ale memoriei colective, CRC, 1990, 22, 23; Diana Adamek, O poetică a predicatului, TR, 1990, 25; Ioan Holban, Proza Anei Blandiana
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Păstrând formal anonimatul asupra cărturarului pribeag, scrierea se va difuza în Principate, apoi și în Transilvania (unde Gh. Șincai folosește textul în Hronica românilor). Din circa zece manuscrise semnalate, cinci reprezintă copii ale redacției grecești, restul vehiculând (în forme lacunare, imperfecte) o primă versiune românească, datorată unor traducători de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, ce par a-și proteja, la rândul lor, identitatea. În varianta greacă, Istoria... se imprima la Viena, în 1806, ca un synopsis anonim, în editura unor „frați
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
fi rămas nemâncat zile întregi. Un plictis nesfârșit m-a făcut să-mi imaginez diferite experiențe. Având de a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi rămas nemâncat zile întregi. Un plictis nesfârșit m-a făcut să-mi imaginez diferite experiențe. Având de a face cu figura umană, m-au fascinat anumite detalii. De exemplu, m-am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sonoră a vocii lui, e ceva ce nu pot discuta aici. Dar n-am suficient spațiu ca să dau îndărăt. Deocamdată, o să spun doar în propria mea neatractivă voce misterioasă că glasul lui, când vorbea, era cel mai bun instrument muzical imperfect pe care l-am ascultat vreodată. Repet, totuși, că aș prefera să amân această descriere. Pielea lui era măslinie sau, cel puțin, la ultima limită sănătoasă a lividității, și era extrem de curată. A trecut prin întreaga adolescență fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ținta? i-am răspuns, cu voce scăzută (în pofida sublinierii), dar cu mai multă iritare în glas decât simțeam în realitate. Un moment nu mi-a răspuns nimic, ci a rămas ca suspendat pe marginea trotuarului, privindu-mă, așa cum am înțeles imperfect pe atunci, cu dragoste. — Pentru că o să fie doar un noroc, a stăruit. O să fii bucuros dacă o să-i lovești bila - bila lui Ira, nu-i așa? Nu-i așa că o să fii bucuros? Și dacă ești bucuros când lovești bila cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sinelui. Astfel, cum frumosul riscă pericolul kitsch-ului, iar urâtul devine emoționant, așa cum lumina devine umbră odată cu modificarea sursei de lumină, “perfecțiunea însăși este imperfecțiune”. (Vladimir Horowitz) Urâtul nostru universal, cotidianul expus “Marii Treceri”, praful, pata, cioburile, negrul, ruptul, strâmbul, imperfectul, conjugă simfonic urâtul nostru frumos, mozaicul desăvârșit căruia îi suntem circumscriși, viața.
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
acești aproape optsprezece ani dacă un pictor nevăzut ar fi Înfățișat fiecare clipă a vieți lui Ștefănel. Dacă totul ar fi putut fi o succesiune de sute de mii, de milioane de tablouri, fiecare din ele perfect ca realizare, dar imperfect prin simplul fapt că un altul Îi urma, ceea ce făcea ca totul să devină, brusc, trecut. Povestirea lui Amir nu se desfășura cu totul logic, ci sărea uneori de la o amintire la alta, ca și cum undeva totul ar fi avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la pătrat, cuvinte aproape sintagme fără plus și minus, suprapuse în acolade rotunde invers proporționale, și gândul fluent impar și difuz, împărțit și multiplicat în integrale bizare cu rezultate totdeauna incerte și aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]