367 matches
-
ieșind din rutină, încălcând norme și reglementări în vigoare. Ce blamau și sancționau adunările generale, ședințele de analiză? Greșeala în sine, care până la urmă se putea dovedi din anumite puncte de vedere profitabilă? Sau ieșirea din rânduri, cutezanța înfruntării cutumei, impertinența de a acționa de unul singur, contrar legii de fier a ierarhiei? Trufia de a risca, de a nu te feri de răspundere, de a transforma munca într-o relație intimă cu îndatorirea pentru care ești plătit? Cel mai stresant
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
dar pe dinăuntru îți lipsește voluptatea de a te adînci în gratuități plăcute. Actele nu mai sunt însoțite de reverberația lor în memorie. În acest caz, biografia are sens numai dacă e alcătuită din gesturi utile, și ar fi o impertinență să afirmi că gustul vieții stă tocmai în prefirarea acelor nuanțe care n-au nici un folos direct. Cum scrisul e un act cu precădere interior, scriitorii se aleg din rîndul paraziților de esență meditativă, acele ființe cărora apetitul pentru acțiune
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
alerga așa burtos prin apartament, pe picioarele lui scurte, agitându-și pumnișorii neputincioși, o numea cățea, element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un om de nimic, babalâc, bădăran, un impotent cu ochii holbați prostește ca două blide de tinichea. Ce nu sunt în stare să spună femeile dacă vor neapărat! Replica și el, pufnind de enervare dar din principiu refuzând s-
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
toate sertarele, răscolesc prin hârtii, adună chitanțe, ba măsoară și metrajul termopan al ferestrelor, din etaj în etaj, rând pe rând totul este pângărit. Dacă găsesc bani, vor număra bancnotă cu bancnotă, ceasuri în șir, vor întocmi procese-verbale, vor împinge impertinența până la a mă întreba de proveniența banilor. Vor cere să le declar valoarea fiecărui obiect în parte, inclusiv a darurilor primite a căror valoare, se știe, este în prim rând afectivă, faptul că prefer să primesc cadou automobile de teren
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
două feluri: în primul rînd, Ionescu are o afinitate profundă (și dramatică!) cu tezele care fundamentează neantul ontic, gnoseologic și comunicațional al marilor sofiști; în al doilea rînd, el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
în litere a tradiției țărănești." Nr. 32 al Dilemei Vechi, intitulat Muzeul }ăranului Român - Revizuiri?, este concertat integral pe acest conflict. Cosmin Manolache, Călin Torsan și Bogdan Iancu, tinerii colaboratori și angajați ai muzeului sunt consternați de situație și de impertinența Dreptului la replică pe care, de data aceasta, conducerea muzeului îl trimite provocată de articolele "dilematice" din numărul anterior. Ioana Popescu și Anca Manolescu, cele două specialiste de marcă și cele mai titrate foste angajate ale muzeului, răspund punctual inepțiilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
Moscova într-o delegație oficială prin 1946, împreună cu Parhon și ceilalți, să aibă o întrevedere cu Stalin. împrejurare, în care Eftimiu, văzând că tiranul, tot mâzgălea ceva, pe când îi asculta răbdător pe români, îi ceruse la urmă cu fermecătoarea lui impertinență, hârtia înnegrită. Iar Stalin, surprins, i-o dăduse. Și pe ea erau numai lupi, capete de lupi. Istorica hârtie se află azi undeva în România; poate la Academie?... Dar întrevederea aceasta era mereu amânată. Trece o săptămână, trec două.... Stalin
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
compusă de el la moartea lui Giuseppe Verdi și i-am spus-o, dar în stilul locului, adică dannunzian: - Știu pe cineva care a scris o odă minunată pentru Verdi, gîndindu-se de fapt la Wagner. Și-a arătat dezaprobarea pentru impertinența mea tinerească printr-o tăcere ce mi s-a părut că durase o eternitate. Fusese nu numai o impertinență, ci și o prostie. Într-adevăr, a scris oda gîndindu-se la Verdi. Mi-am dat seama de greșeală cînd poezia aceea
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
Știu pe cineva care a scris o odă minunată pentru Verdi, gîndindu-se de fapt la Wagner. Și-a arătat dezaprobarea pentru impertinența mea tinerească printr-o tăcere ce mi s-a părut că durase o eternitate. Fusese nu numai o impertinență, ci și o prostie. Într-adevăr, a scris oda gîndindu-se la Verdi. Mi-am dat seama de greșeală cînd poezia aceea mi-a plăcut tot mai puțin, iar muzica lui Verdi tot mai mult. Cum locuiau sub același acoperiș, copiii
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
de bulanele și pistoalele bodyguarzilor, un dialog cu deponenții aduși la sapă de lemn de "profesionalismul" său răsplătit cu miliarde de lei! Parcurgând lista solicitanților de protecție evident că te umflă râsul. Vadim sub protecție S.P.P.?! Dar asta e culmea impertinenței! N-a pretins - și încă de sute de ori - "tribunul" că e gata să moară pentru ideile pe care le susține atât de gureș? Nu-și trâmbițează el la fiecare răspântie bărbăția, în care recunoști cu ușurință ecouri din Mihai
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică (Paul Molda), fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare (Gheorghe Popescu), fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala (Apostol Mănciulescu, George Rallea, Niculina Delavrancea-Dona), fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină (Zoe Ricci, Florența Petrorian), fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
nu-și găsesc mecanismul! Dar și mai vai de cei ce și l-au prea găsit! Există și un teribilism al trăiriștilor, nu numai unul al suprarealiștilor. Lui Eugen Ionescu i se contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci contrariul, un gol carierist triumfător. Esențiale Viața? O stare de răsfăț și jubilație a materiei. A iubi omenirea nemotivat e la fel de
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
comoditatea, frica, lașitatea, limbuția, mania bîrfelii, avariția. În al doilea grup greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
să-ți fie rușine că posezi și tu un grad didactic oarecare. Nulități incapabile să explice acordul între subiect și predicat, dușmani ireductibili ai gramaticii și ai limbii române, gângavi potriviți cu saloanele din casele de nebuni îți flutură, după impertinență și capacitate de-a penetra sistemul, grade și funcții menite să te facă praf. Dintre toate, cea mai odioasă e expunerea făloasă a stării (că altfel nu-i pot spune!) de �doctorand". Nulități care într-o țară normală n-ar
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
Menard... - Da știu, scrieți despre el ori de câte ori aveți ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi fost, oare, ochii minții lui Borges mai ageri decât privirea dvs. drăcească? am exclamat eu cu impertinență oarecum jucată. - Sunteți ironic? mă întrebă dracul ridicând din sprânceana lui incredibil de stufoasă. - Data trecută am vorbit și despre ironie. Mă gândeam că am putea înnoda discuția noastră de aici. Unde vă e umorul? - Mă scuzați, se întâmplă. Astăzi
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
tinzând, cu nazuri, cu mofturi, spre cealaltă. Caion îl acuză pe Caragiale de plagiat, producân-du-i destulă supărare, cu pretenția lui de a fi descoperit secretul Năpastei. Scă- pat de nedreapta învinuire, Caragiale declară că „acuzația de plagiat a fost o impertinență de copil”. Ce ar mai fi de zis?
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
au reprezentat perioada de glorie a romanului de introspecție psihologică, apăruse deja Freud, și literatura - sensibilă și ea la modificările începutului de secol - intră acum sub o nouă zodie. Schimbările se traduc și prin noutăți sub aspect tehnic și aceste ,impertinențe" (narative) au modificat cursul istoriei. Thomas Mann, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka erau autorii lor. Romanele lui Svevo anunță încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea toate aceste mutații, la început timid, apoi, o dată cu apariția Conștiinței lui Zeno, în mod
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
are o foarte bună priză asupra operelor comentate (în sumarul volumului de față apar cronici numai la cărți de critică, eseu și memorialistică), privindu-le deopotrivă în litera și în contextul lor, nici timorat, strivit de respect, dar nici cu impertinența specifică vârstei. Analizează scriitori consacrați (Al. Paleologu, Constantin }oiu, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Manolescu) și, de asemenea, debutanți (Antonio Patraș, Dragoș Varga-Santai), nu-i evită pe cei dificili, la propriu (Marin Mincu, Cristian Bădiliță), execută câteva reverențe la adresa unor autori din
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
de "lupte pierdute dinainte" în care v-ați angajat? B.N.: Mă certam cu un milițian pentru o nedreptate, chiar dacă știam că el este o rotiță dintr-un mecanism care nu făcea decît să execute un ordin. Nu acceptam indiferența și impertinența unui funcționar și într-o zi am fluierat - cu două degete băgate în gură - într-o bancă, atunci cînd o salariată mi-a închis în față geamul ghișeului. Am fost dus la miliție... O spontaneitate morală - îmi spuneam eu -, dar
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
oferă această cheie pentru descifrarea lumii pe care a descris-o. După achitarea lui Caion, în 1902, declară într-un interviu realizat de Al.Antemireanu: „Am voit să se dovedească în fața justiției poporului, că acuzația de plagiat a fost o impertinență de copil". La observația reporterului că achitarea ar putea fi dăunătoare societății, Caragiale replică: „Au făcut bine că n-au condamnat copilul. E vinovat el? Nu! Caion nu e decât o victimă. De ce aș da, eu, jurat prin pedepsirea acestui
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
paradoxal, de un autor cu un foarte puternic pedigree postmodern care vrea să demonstreze (și reușește) că miezul diegetic, chiar dilatat pe sute de pagini, are un efect de seducție mult mai sigur decât orice formă de avangardă tehnicistă (și "impertinențele" prozei americane post-șaizeciste sunt binecunoscute). "Corecțiile" (cumva un satelit simbolic în jurul cărora gravitează personajele, situațiile, atmosfera însăși a romanului) sunt și cele ale trecutului. Toată lumea încearcă, permanent și obsesiv, să corecteze câte ceva: copiii vor să scape din chingile dureroase ale
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
datori a supraveghea la siguranța și respectul moralităței publice să iasă din nepăsarea lor culpabilă față cu destrăbălările morale ale numitului domn gazetar. 8. Declarăm că aceasta e una și singura dată cînd studențimea ca corporațiune mai dă măcar atențiune impertinențelor acestui domn moralmente neresponsabil. 10. Sperăm că fiecare dintre noi își va păstra rezerva disprețuitoare față cu acest calomniator ordinar și nu va aluneca pe calea violențelor împotriva cărora am protestat întotdeauna." Declarația este semnată "Studențimea universitară Iași"29. Replica
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
ca și precedentele. În fond, exercițiul se întemeiază pe un transfer de convenție: cele dintâi fiind adevărate în chip consensual, deci nu narativ, se poate imagina o lume în care adevărul lor să persiste în ciuda schimbărilor epice. Iată cum rezultă impertinențele și caracterul apocrif! Condensat, raționamentul e impecabil. Sigur că aceasta nu-i decât regula jocului. (Dar în cazul unui intelectual riguros ca Andrei Cornea, ar fi cu atât mai greșit s-o trecem cu vederea.) Față de ea, jocul în sine
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
a cetățeanului defectiv de dorințe. Șansele de victorie sunt nule, pentru că înfruntarea nu respectă regulile, iar arbitrul e surd și orb. Dar el nu e și mut, astfel încât deciziile lui nu fac decât să reia, în Braille-ul nesimțirii, deșănțării și impertinenței securiste, scenariile demult cunoscute din cuvântările dalmațienilor. Departe de ochii românului nelacom (vă amintiți, cel "care se mulțumește cu puțin") prosperă, naiba știe cum, românul care nu se mulțumește cu nimic. Dacă la bază îl poți determina să-și vândă
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Georgeta Drăghici Cea dintîi trăsătură ce-o degajă ele cu bruschețe este refuzul, exprimat cu o "impertinență discretă", a oricărei călăuze. Junele neinițiat se dorește a sta cu orice preț pe propriile-i picioare. "Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe toți și pe toate - un stăpîn față de care este cum nu se poate
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]