465 matches
-
un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu cei douăzeci și cinci ai nimfei cu rochia vișinie. Slujnica aștepta cu aerul impertinent cu care intrase. (Desigur că nu venea în magazie pentru întîia oară.) După ce negustorul înțelese, în sfârșit, sensul cuvântului "zahar", își îndeplini oficiul prozaic de a cântări marfa, și slujnica îi întoarse partea rochiei fără șorț și plecă dreaptă, străpunsă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e glasul femeii emotive, care exprimă frazele abrupt, al femeii cu tulburătoarea asimetrie a gurii când zâmbește. 1Pielea, creierul, nervii... toate acestea merg laolaltă (fr.). Glasul celălalt, sonor și categoric, e al femeii cu umerii largi, cu ușoara și ușor impertinenta acvilinitate a nasului. (Și al femeii care simte că e stăpînă?) Îi vorbesc necontenit de prietenia mea. În realitate mint ori, mai exact, îmi fac iluzii. Prietenia e încredere reciprocă, e comuniune între suflete, dar ceea ce e gândul meu de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a mea și a Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se juca cu șuvițele de pe gâtul Adelei, în-fiorîndu-le, și-i fâlfâia impertinent voalul, care mă atingea pe ochi și pe buze. Am înțeles că nu avea nimic de obiectat împotriva complicității vântului. Privirile ei consimțeau la acest joc și mă sfidau. Dar timpul "fugace" trecu repede, și Văraticul ne ieși înainte cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela își acoperi cu rochia până și vârful botinelor. I-am povestit excursia pe care o făcusem cu zece ani în urmă la mănăstirea Horaița și pe muntele din fața noastră. Ea admiră numele diminutiv atât de potrivit al Horăicelului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. Platonism, oroare de materie, supraom? Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întors brusc spre mine, literalmente gata să-și piardă echilibrul, ca să mă întrebe dacă am auzit ce-a spus fetița. O remarcă din acest ultim paragraf mă face să mă opresc în loc. De ce mie nu-mi plăceau decât rareori glumele impertinente ale copiilor? Fără îndoială pentru că, atunci când îmi erau adresate mie, aveau în ele o doză de malițiozitate. Nu-i vorba că nu eram obișnuit cu așa ceva. Mă întreb ce știe cititorul despre familiile numeroase? Sau, mai important, cât poate rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zic francezii. Între timp, priveam de la distanță și ascultam cu atenție bârfele care circulau despre ea în cancelarie. Pentru cei mai mulți dintre ei, comportamentul demn și autosuficient al Shebei funcționa ca un fel de câmp de bătălie unde erau respinse întrebările impertinente despre viața de acasă sau despre preferințele politice. Dar eleganța își pierde forța în fața prostiei pure și s-au găsit și câțiva care să nu-și înfrâneze pornirile. Din când în când, auzeam câte unul iscodind-o pe Sheba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de așteptările celorlalți! Așazisul tată al Erjikăi se apropie de noi și sărutându-i mâna mamei mele spuse scurt: Așa mamă, așa fiu. Doamnă, țin să vă mulțumesc pentru modul în care ați pus-o la punct pe femeia aia impertinentă și să știți că mi-ați câștigat admirația. Tinere, mi se adresă el respectuos, îți sunt dator cu o bere. Dacă mama dumitale este de acord, vă invit în oraș să luăm masa împreună și să ne cunoaștem mai bine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o artă pe care o practica, bănuiesc, cînd Își punea În cap să facă cuceriri. Ca și cînd i-ar fi cerut aprobarea, soția mea spuse: — Camera soțului meu e pregătită, așa că poate veni oricînd. Fata Îmi aruncă o privire impertinentă și murmură Încîntată: — Îmi plac bărbații. Nu cred, Însă, că mă mai pot Întoarce. Șoseaua mi se părea ba albă, ba neagră. Mergeam cu nouăzeci de kilometri pe oră, deci cu zece kilometri peste viteza legală... Motorul ambalat răsuna precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Uniunii Sovietice? Și cum îți permiți să târăști un copil minor după tine? Să nu scoateți o vorbă! Nici unul. Lămurim noi asta la București! Atunci, Liviu m-a prins de mână. Devenise un tânăr pe cât de ferm, pe atât de impertinent: - A fost hotărârea fiecăruia să mergem acolo. Nimeni nu mă putea opri. Numai eu răspund de asta. Ea nu are nici o vină. Și nu mergem în nici o cameră. Mergem unde vrem noi. Și am mers, dar asta e altă poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că sunt calea ce duce spre lumină...” „Sunteți Întunericul desăvârșit”, replica Bikinski, Încheind orice discuție. Aflat În apropiere, Oliver Îl aproba, foșnind din frunze sau scoțând pe gură un cârâit. Noimann privi cu atenție În jos. Piciorul, afișând același zâmbet impertinent, Îi Înfruntă privirea. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spunând pe un ton cât se poate de neutru: — Măi Tudore, de ce te lăcomești, vere? Cel din fața focului tresare de parcă ar fi fost prins la furat și se uită speriat spre bătrân. În același timp privirea lui e și agresivă, impertinentă; „Ce vrea veneticul ăsta de la mine?“ Nerușinarea cu care Îl Înfruntă din priviri pe bătrân (de fapt nici diferența de vârstă dintre ei nu-i prea mare) nu reușește totuși să-i ascundă sperietura. Ceilalți se scutură și ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății. Masă e asta, ori foc? ― Ce sânt eu de vină, dacă tu ai nervi?... ― Te poftesc să fii cuviincios. Și dacă mai îndrăznești să ai atitudinea asta impertinentă față de tat'tu, pe viitor te trimit să mănânci la bucătărie! ― Cel puțin acolo am să mănânc liniștit! ― Ieși afară, măgarule! ― Bine, tată! spusei eu, accentuând pe ultimul cuvânt; și ieșii cât mai repede, că mă puteam aștepta la cine știe ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-a-nroșit la față și, adresîndu-se băieților, a strigat: ― Auziți, tinerilor, ce naiv e colegul vostru, ca să nu zic prost! Ciocănitoare la sfârșitul iernii și... unde? În Cișmigiu! Stai jos, tinere, că-mi faci milă cu naivitatea dumitale! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O glumă oarecum impertinentă, dar în același timp spirituală, a făcut-o Chiorul, tot la ora de Filozofie. Profesorul obișnuia să intre în clasă foarte devreme, imediat ce suna; iar mulți dintre băieți mai întîrziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule, ești un om meschin și impertinent, îngaimă el. Marchant face un gest obscen (pe care Jonathan l-a mai văzut, dar care îi este necunoscut profesorului) și din acel moment, expediția se împarte irevocabil în două, Greg și Marchant mutându-și corturile de o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
japonez? — Este nepotul lui Ito Yoshimasu. Numele lui e Yoshikata. — A, acela este? O rudă a lui Ito Yoshimasu, seniorul castelului Obi. Și tu? — Eu sunt fiul lui Yoshimasu. Nobunaga era amuzat în chip straniu. Privindu-l pe acel tânăr impertinent și fermecător, educat în grădina de flori a culturii creștine, nu putea decât să-și închipuie chipul mustăcios și nepăsător al tatălui, Ito Yoshimasu. Cetățile de pe litoralul insulei Kyushu, în Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca în zonă să nu intre nimeni, așa că, în momentul când pașii ajunseră lângă ușa de cedru, fură interceptați cu un reproș rapid de pajii care stăteau de pază. Pajii păreau extrem de agitați, în vreme ce omul pe care-l opriseră părea impertinent și înfierbântat. — Yuko, ce se întâmplă? întrebă Hideyoshi. — Nu sunt sigur. Cred că e un paj și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând ustensilele pentru ceai la locul lor. Privind afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă, ce mai! Fără precauții sau emoții sau sentimente, uita, într-o clipă, unde fusese, ce vorbise. Glume, anecdote, dar și comentarii impertinente, care l-ar fi putut costa scump. Mereu relaxat, firesc, nimeni n-ar fi bănuit că e bolnav. Numai cine îl știa de mult. Vigoarea sa fizică, bunul-simț, seriozitatea de altădată... Avea nevoie de imunitatea specială pe care doar Autorități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încerc eu să par cât mai naturală. De parcă mi-aș da una-două întâlnire cu vedete de la televizor. Ăă... când? — În seara asta. — În seara asta? Mă uit la ceas. E doisprezece fără un sfert. Ora de culcare. E un pic impertinent, nu? Să mă invite așa din scurt. Mă crede disperată? — Mă pregătesc să mă bag în pat, îi spun. Sună promițător. Putem să ne vedem altădată, mă ofer eu, pur și simplu ignorând remarca lui destul de sugestivă. Dacă își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mike nu ar înțelege. Nu chiar. —Ai fost vreodată înșelat? îmi scapă deodată, spre propria mea uimire, cât și a lui Mike. Se ridică și, preț de câteva clipe, mă aștept să mă dea afară pentru că am fost așa de impertinentă. Se duce la CD player, zăbovește o vreme și apoi pune niște muzică clasică. Mă uit atent, neînțelegându-mi pe deplin emoțiile, care întâmplător mă copleșesc acum. Care-i treaba cu muzica romantică? Apoi înțeleg. Acum știu ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma când te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un nod În gât. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luând o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
OK ? zic cu un nod În gât. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luând o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry, În cazul În care cumva ai uitat, noi suntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l învârte nepèsètor între degete, abținându-mè cu greu sè nu sar la el, sè-l smulg din scaunul meu și sè-l trântesc la podea că sè-l învèț minte și sè-l pun la punct, impertinentul! Dar, stèruind sè-i privesc spatele, ușor arcuit, capul cu pletele blonde, mâinile frumoase schițând deasupra tastaturii mele un balet aerian, delicat, furia din minte începe sè se potoleascè, cèpètând forma unei pulsații care exercitè asupra vezicii o presiune cumplitè, Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
amândoi la Facultatea de Filosofie, la cursul de Teorii evoluționiste: abordări postmoderne. Beligrad venise într-un costum negru, impecabil. Se mișca nonșalant printre rândurile de bănci și perora cu emfază ușor ironică. Când un student îl întrerupea cu vreo întrebare impertinentă, se așeza comfortabil pe catedră și, fără să-și piardă un moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]