480 matches
-
poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină comis de Mircea l-a înfuriat la culme. A zvâcnit de pe scaun năpustindu-se la impertinent aplicându-i o palmă atât de puternică încât l-a zvârlit cât colo pe dușumea în timp ce nările lui se transformaseră instantaneu în două izvoare de culoare roșie. Fire-ai al dracului să fii!! Nu poți să stai naibii la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți..., în sfârșit, toată fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un ins răsfoia niște ziare. Se vedea că are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța ne separă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
maidanele azi dispărute din bulevardul Elisabeta, unde citeam și răsfoiam mult, dar cumpăram puțin; apoi dulcea noastră aromeală pe la con fe rințele de la Ateneu, unde, când nu aveam nimic nou de aflat, persiflam și ne-amuzam, ca niște infatuați și impertinenți ce eram, pe seama bietului vorbitor; apoi cercetarea pinacotecii, prăfuită și pustie, de la Ateneu și a expozițiilor „Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe câtă vreme la cal nu); și, În sfârșit, pe cel mai agitat dintre aceștia toți, Eugen Porn, asistentul profesorului Motru, bâlbâit, fârnâit și astmatic, mare consumator la cafeneaua literară Kübler, dar nu de șvarțuri, cât de palme pentru cro nicele lui impertinente și prost scrise, cu care debuta și de care s-a vindecat brusc, luând calea pribegiei În Italia, unde obținuse doctoratul filozofic făcându-și, cum Îmi spunea, semnele conven ționale de recunoaștere Între franc masoni cu profesorii exami natori de pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Încă de pe atunci a vechi, a rânced, a lături, a zoaie și pișat stătut. Cine dintre noi ar fi bănuit pe atunci că gologanii noștri de chirie, greu agonisiți și numărați la fiecare lună În mâna pro prietarului nostru, Vlasto, impertinent personaj de Fanar cu moșii și acareturi În Țara Românească, locuind În casa alătu rată cu mic aspect princiar de la Începutul veacului trecut - cine ar fi crezut că acești bani ai noștri și ai altora de pe Întinsul averilor lui mergeau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
regretele pe urma ei. - Cum că experiența noastră cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale delirului romanțios de dinaintea războiului celui mare până la femeia iubeață, fără complicații, amantă confortabilă și cu coc la ceafă, răsărită În iureșul voluptuos de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de juvenilă cu trupul ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văzut amândoi pălind, ca Într-o poveste de demult, cu Tris tan și Isolda, pe octogenarul sever și cenușiu la chip - pictorul Pallady; avântul juvenil și sprintenel al dragostei ei, În stare să corijeze la vreme pe libertinul impudic și impertinent de până atunci; prietenia ei mai mult decât devotată, de un servi lism neînțeles la o fire ca a ei, prea perso nală, prea dârză și prea orgolioasă; excelenta ei sănătate fizică și morală deopotrivă cu un tot atât de excelent și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fustele ușoare până la nasul memorialistului și moralistului, ca să-mi arate mândrețea de altădată a trupului ei de statuie care nu are nimic de ascuns și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți ca două cupe și cu sfârcurile tari ca aluna, rotunjimile ei pietroase oricum le-ai privi și pipăi de aproape; și, ce mai Încoace, Încolo, aceleași abandonuri ale ei totale, vehemente și intemperate, ca acum exact treizeci de ani. Cât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o situație subalternă. De aici acel dispreț al lor distant și glacial, cum și acea retragere a lor Într-o ostilitate abia ascunsă și plină de mistere atunci când nu mai ai parale. Nu sunt excluse de la aceste prea scurte și impertinente reflecții lăturalnice chiar și bunele, excelentele noastre neveste, cele de lungă cursă. Dar este falsă sau meschină sau ipocrită acea părere a unora cum că, dacă subvii cu arginții tăi greu agonisiți ca să răsplă tești sau să Încurajezi o femeie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea speranță! Și cât te-am rugat!... M-am târât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de școală primară deja, când - strecurându-mă nebăgat în seamă printre invitații noștri (de obicei, îmi era interzis accesul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Maxențian în drept cu statuia lui C. A. Rosetti. Maxențian mi-a apărut întăia oară în 1905, la Ministerul Instrucției, Direcția artelor (fiind eu subșef de birou). Era arhitect al Ministerului. Evreu botezat; plin de fală și prezumție, lăudăros, nesuferit, impertinent. Îmbrăcat bălțat, cu pălării artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului, cu aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o concentrare dureroasă posturile de radio Londra sau Paris, Încercând să surprindă - și exagerând de fiecare dată, cu un optimism dictat de disperare și spaimă! - cele mai infime semne ale unei „schimbări”, ale unor presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă se poate deloc! *„Te-am văzut în «Tribuna»”. „Mi-ai văzut semnătura sau m-ai citit?” Nu știu cum i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de doamne de palat. Nu făcea ce avea de făcut, potrivit funcției sale, decât când ajungea la capătul tuturor pretextelor invocabile. Nu se prezentă la Fontainebleau decât atunci când nu se mai putea altfel; pentru a vorbi fără ocolișuri, era foarte impertinentă. Câtă vreme a mai trăit ducele de Luynes, el a mai menținut în jurul lui o anume cuviință; însă, după moartea lui, Doamna de Chevreuse, care îi domina cu totul pe soțul și pe soacra ei, a făcut nenumărate extra vaganțe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
loc în perioada aceea, la care și oamenii satului nostru sunt obligați să asiste. La 19 noiembrie 1946 au loc alegerile generale parlamentare, cu care ocazie, sub ocupația trupelor sovietice aflându-ne, se produce poate cea mai flagrantă, cea mai impertinentă, cea mai abjectă fraudă electorală, comuniștii fiind «preferați» de electorat, în Adunarea Deputaților cu un număr de 378 de mandate dintr-un total de 414, adică într-o proporție de peste 90 la sută. Deținând majoritatea zdrobitoare în parlament prin falsificarea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de a identifica un alt înscris extrem de asemănător de pe o piatră egipteană. Acuzatul a pus pe masa judecătorului toate materialele la care a făcut trimitere. Da, dar a făcut trimitere doar în fața instanței, nu și în articolul publicat. Zâmbind "la fel de impertinent", Zimberlan a declarat nici mai mult nici mai puțin că a comis acel "plagiat" în modul cel mai primitiv cu putință, tocmai pentru a ieși astfel în evidență și că, spre surprinderea sa, nici atunci n-a fost reclamat decât
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
o zi înainte și unde aveam întâlnire cu ceilalți din delegație, sigur veniți deja cu mașina sanitară. Iată că pași se apropie de celula mea. Ușa se deschide și alături de gardianul penitenciarului, ce avea o privire disperată, un militar englez, impertinent, care îmi face semn să-l urmez. Într-o clipă, speranța mea de a lua legătura cu exteriorul se spulberase. Ce va urma acum? Până unde va merge răzbunarea acestor englezi? Eram convins acum că totul se datora acelui căpitan
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
27] doctor în matematici de la Paris "și noi sărmanii eram doctori în prostologie de la Iași. Și pe urmă ne recomandă și pe noi tare frumușel: "Domnule profesor, vă recomand clasa a III-a, o clasă de țărani foarte obraznici și impertinenți ". Și a eșit pe ușă. S-a suit bărbătoiu cela pe catedră și a zis: "Voi sânteți dracu, eu vi-s leacu ". Și au căzut anul acela 20 de băieți ca bostanii. Era adevărat că am fost obraznici, dar clasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de Cornescu Traian, ficior de actor din Botoșani, foarte talentat la toate obiectele și voinic și frumos. Și atunci a zis dl profesor de matimatică V.Teodoreanu: "rău a făcut directorul vostru când a zis că sunteți țărani obraznici și impertinenți. Voi sunteți băeți vrednici și de, tinereța așa-i, mai zglobie și mai neastâmpărată ". Și cel mai bun profesor a fost el, nu te nota rău dacă nu știai, nu te distrugea. Și când am plecat la Școala normală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vasile Teodoreanu, doctor în matimatică de la Paris ". Și noi vorba ceia: "Doctori în prostologie de la Iași ". Și pe urmă ne recomandă și pe noi tare drăguț: "Domnule Profesor, vă recomand clasa III-a o clasă de țărani foarte obraznici și impertinenți ". Și a eșit din clasă. S-a suit omoiul cela pe catedră și a zis: "Elevi, voi sunteți dracul, eu vi-s leacul ". Și în anul acela a lăsat 20 de elevi, cari au fost eliminați. Și într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
culturali comuniști vreme de decenii, spre rușinea noastră, Încă o dată - sub același regim, Sârbii, Ungurii și Polonezii Îl publicau! -, Cioran se află azi „pe masa de disecție” a spiritelor autohtone, prilejuind tot felul de observații judicioase sau false, naive sau impertinente. Recunoaștem că nu e ușor de a decripta o fire ca a sa; și, dacă biografia lui e mai puțin spectaculoasă, ea asemănându-se cu a multor exilați culturali români Într-un secol și jumătate de când Parisul luminilor funcționează ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un aer disprețuitor, arogant, dar se dovedeau jalnic de neputincioși în fața căptușelii albe de mătase. Strălucirea ei albă mă făcea să mă simt invulnerabilă. Astfel mintea mea a scăpat de sub controlul lor, mi-au venit tot felul de idei agere, impertinente, iar cei doi nici măcar n-au băgat de seamă ce mă apăra de ei. Mi-am amintit de câteva poezioare, pe care le-am rostit în cap de parcă le citeam scrise pe căptușeala de mătase. Gâturile securiștilor păreau bătrâne, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi. Puțini ajung până aici cu privirea. - Până aici? Adică până unde? - Lasă, nu-ți bate capul. Bine că ne-am întâlnit. Piticul era foarte sigur pe sine și se purta ca un șef de trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]