628 matches
-
Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tu, timp atotcuprinzător și martor marilor geneze, când viața fost-a să dureze Acel a toate știutor. Ți-a fost menit să fii cenzură pentru destinul implacabil, croindu-ți drum imperturbabil și infinitului măsură. Tu, timp atotcuprinzător, ești arhivar de adevăruri reper pierdutelor decoruri și tot atoate prădător! *** Referință Bibliografică: Tu, timp, atoate prădător / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de
TU, TIMP, ATOATE PRĂDĂTOR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384936_a_386265]
-
vârstnic. Așezat pe o bancă împreună cu tot avutul strâns într-o pungă de rafie, e resemnat, tăcut. Nu cere nimic. Nu privește spre nimeni. Îi observi ochii albaștri numai dacă întâmplător pătrunzi în raza lor vizuală. Pare așezat firesc și imperturbabil în capsula personală, sub nici o formă expulzabil! Suntem, cred, de aceeași vârstă. De multe ori aș vrea să-i vorbesc. Îmi lipsește curajul motivat de sinele meu prea sofisticat și împovărat de cutume și formalism. În fine... Cum puterea mea
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
lor, nu și prezența lor. Dacă erai norocos, puteai vedea măcar coada vreunui leu, sau hreava de păr de pe spinare. Erau și vulturi închiși în colivii foarte înalte, acoperind un pâlc de copaci. Vulturii stăteau moțăind pe ramuri, măreți și imperturbabili, ca niște prinți de sânge nobil căzuți în robie! După ce am mai privit nepăsarea hâdă a unor șerpi uriași din niște hrube întunecate, după ce am mai salutat un maimuțoi flegmatic, care sfida lumea, mâncând cu dibăcie portocale, curățindu-le de
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
redactorii de la revista Luceafărul, organizatorii Cenaclului, cei care făceau programările tinerilor la citit și propuneau tipărirea în revistă, visul de aur al nărăvașilor creatori. Unii visau cu ochii deschiși și rugători în fața lui Eugen Barbu și Ion Dodu Bălan, absolut imperturbabili la suferință. Acolo și atunci, am avut marea șansă a vieții mele literare să îl cunosc pe Nichita Stănescu, care, de la început, mi-a dat un sfat plin de înțelepciune: *Lungane, așează-te, bre, mai pe la mijlocul sălii: prea-n față
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
la bun sfârșit. Nu i se adresase nici unuia În mod particular. Nimeni nu Îi răspunse. Privirea poetului continua să se perinde peste chipurile celor de față. Era sigur că măcar unul dintre ei era la curent. Însă expresiile lor rămâneau imperturbabile. Numai Veniero reacționă la aflarea veștii. — Doi meșteri din Como? — Apoi, locul acesta nu va mai fi același, atunci când și frumusețea Îl va părăsi, zise Augustino, ca și când n-ar fi auzit cuvintele priorului. Nu ai aflat că divina Antilia pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
instantaneu și nu m-ar lăsa inima să pun În pericol viața a șaizeci de oameni nevinovați. Aha, adică problema era viața celor șaizeci de pasageri nevinovați, a mea nu conta! Drăguț... - Nu, abatele nu era român, a continuat Elvira imperturbabilă. Și chiar dac-ar fi fost, era greu să contribuie cu ceva la o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect; o nimerisem prost cu tentativa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și savanții o etică... Și atunci se pune Întrebarea: cine ar fi urmat să mă expedieze pe mine În lumea celor drepți cu ajutorul sincer al unui cartuș bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
camera zgubiliticului său finanțator și-i comunică precipitat vestea că l-a Îmbogățit. Nu c-ar fi fost el vreun nevoiaș, dar, oricum, era vorba despre o sumă fabuloasă, care nu putea lăsa rece pe nimeni. Ciudatul personaj Îl ascultă imperturbabil, după care Îi comunică glacial că este concediat și că, din momentul respectiv, Înțelegerea cade, Întrucât una dintre părți i-a Încălcat prevederile. „Dumneata ai fost angajat să pierzi, nu să câștigi; prin urmare...” Până ca Nicolae Corbu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un tuareg, a muri cu onoare este cea mai mare cinste posibilă. — Și ce se va întâmpla cu femeile, bătrânii și copiii? — Dumnezeu va hotărî. După câteva ore, când egipteanul le transmise cuvânt cu cuvânt mesajul lui Turki Al-Aidieri, atât imperturbabilul Alex Fawcett, cât și agitatul Yves Clos reacționară ca și când ar fi primit o lovitură în frunte. — Glumești? exclamă în cele din urmă Alex Fawcett cu glas răgușit. — Crezi că mi-aș pune în joc slujba glumind cu o problemă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că nimeni n-are dreptul să ne învinovățească pentru că am reușit să fim eficienți acolo unde alții nu au izbutit... - răspunse cu veșnicul său calm imperturbabil Alex Fawcett. Și nici nu cred că este momentul să începem să discutăm despre aceste probleme, deoarece ne aflăm în plină operație de mutare și am un milion de lucruri de făcut. Ceea ce este cu adevărat important e că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mult decât suficient. — Trei...? repetă surprins sud-africanul. Și unde este al treilea? — Parașuta nu s-a deschis. S-a spart în aer. Se putea crede că nesperata mărturisire avu strania virtute să tulbure pentru prima dată un om în aparență imperturbabil, care după câteva clipe de șovăială scoase un lung fluierat și apoi îi aruncă o privire înghețată armeanului: — Tu ai știut? întrebă și, în fața gestului mut de încuviințare, insistă: Ai știut din primul moment și n-ai spus nimic? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
perfectă. Noaptea după douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă claritate a gândurilor, de o cât se poate de pură clarviziune, acel nou Luca, animat de un calm desăvârșit. Așa cum am spus că eram, imperturbabil, am știut că în acele clipe vom muri, atât eu, cât și Maro, dar înainte de asta trebuie să recunosc că ardeam de dorința de a-i face un rău cât mai mare monstrului care-mi sfâșiase brațul. Cu singura mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu are nimic În comun cu morala. Omul de stat care guvernează de pe principii morale este apolitic, din care cauză nu are ce căuta În fruntea statului... Din răul pe care sîntem siliți să-l facem, va proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale, pe care acum a dezechilibrat-o liberalismul... Rezultatele justifică mijloacele. De aceea, În planurile noastre trebuie să prevaleze nu binele și morala, ci trebuința și eficiența.“ (p. 218) „Ne vom strădui ca Împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de două sau trei ori n-ar avea o importanță specială, ar demonstra doar că în această lume un număr de persoane cunosc legea în care trăiesc și țin să se știe, dar a te vedea obligat să-l asculți, imperturbabil, fără să miști o sprânceană, de o sută de ori la rând, de o mie de ori la rând, ca o litanie învățată pe de rost, era mai mult decât putea suporta răbdarea cuiva care, deși fusese pregătit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dimineață. Locul devenise vestit, era un întreg spectacol verbal, parcă ieșit din timp într-o epocă rigidă, începând cu sfârșitul anilor '50 și până prin anii '70. O oază de libertate, un loc de unde plonjai direct în oceanul fanteziei. Grupul părea imperturbabil, lansa anecdotă după anecdotă, nebunie după nebunie, se bucura sau se mânia, era un fel de stranie izolare într-o viață spirituală utopică, plină de proiecții imaginare, pe care mizeria cotidiană nu o putea înfrânge. Pâcă și Pucă, un poet
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
DE BOX: GHEORGHE BUTNARU Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viață ca-ntr-un ring de box: Gheorghe Butnaru Îl vezi pe stradă pășind într-un ritm doar de el știut. Imperturbabil, precum ticăitul unui ceas ce măsoară cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?” Învățătoarea m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: „Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultăroare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: „Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni, învățătoarea a înțeles că nu trebuia să mai insiste. S-a îndreptat către ușă, a deschis-o prudent, a aruncat o privire în coridorul întunecat, și, păzind clasa, pregătită să oprească actul
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu capul ascuns sub o aripă (ulterior am văzut într-un prospect că era o rață mandarină)! Vizitarea templului se face pe descălțate și înpăpucite (neologism DMS) și aflăm că aici coexistă două religii (Buddha și Shinto), subiect
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu capul ascuns sub o aripă (ulterior am văzut într-un prospect că era o rață mandarină)! Vizitarea templului se face pe descălțate și înpăpucite (neologism DMS) și aflăm că aici coexistă două religii (Buddha și Shinto), subiect
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu capul ascuns sub o aripă (ulterior am văzut într-un prospect că era o rață mandarină)! Vizitarea templului se face pe descălțate și înpăpucite (neologism DMS) și aflăm că aici coexistă două religii (Buddha și Shinto), subiect
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
reușit să mă păcălească? Care este adevărata relație dintre ei? Se uită în urmă la colega sa, îl studie și pe profesor și iarăși nu descoperi nimic deosebit. Niciun mușchi nu se mișca pe fețele lor. Sebastian avea o mimică imperturbabilă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. - Măi să fie! Ori eu sunt proastă și mi s-a părut, ori ei sunt prea isteți și simulează atât de bine că nimic nu-i leagă, încât poate păcăli pe orice curios
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
Întrebare: De ce atâta grabă? De ce atât de mult? Răspuns: Într-una din convorbirile literare ce aveau loc la Cafeneaua Literară, întrebat de poetul Vasile Voiculescu: „Cum stăm cu exigența, cu factorul calitate”, Liviu Rebreanu a zâmbit larg și a replicat imperturbabil: „Cantitatea, indiferent de valoare, dovedește totuși bogăția râvnei creatoare. Înainte de a alege, trebuie să ai din ce anume să alegi. Cantitatea devine astfel premiza calității. Bogăția cantității permite o mai îngrijită selecție calitativă ... [Desigur păstrez proporțiile]”. Am citat din: „Cafeneaua
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
de luat vederi și blitzurile făceau front comun împotriva senatorului acuzat de corupție și pedofilie. Întrebările ei agresive îl încuiaseră pe versatul politician. - Ți-ai mai făcut un dușman la nivel înalt, frumoaso ! Îi cuprinse umerii, amical. Femeia îl privi imperturbabila. A văzut în ochii ei personalitatea puternică, hotărârea, calități pentru care o iubea și admira. Făptura aceea gingașa, zvelta era o explozie de entuziasm și inteligența sclipitoare. - Credeam că te bucuri pentru mine, Jake, clipi des. O strânse în brațe
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
mea cotidiană, mult adorata, la Bijou, cățelul meu și cafeaua aromata de dimineață. Ajunsă acasă. își pregăti baia petrecând timp îndelungat în cadă. Medita, savurând vinul rubiniu. Se înfășură cu prosopul, sună la reședința Madamei. *** Apasă butonul soneriei. Îi deschise imperturbabilul majordom. O invită în camera de zi. Avea impresia că e o scenă de film iar regizorul făcea glume pe seama ei. *** - Mă bucur de revedere, draga mea. - Ai o chemare, așa ... să sperii oamenii. Nutresc speranța, că vom termină repede
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]