250 matches
-
murit părinții tăi și unde tu ai refuzat dintotdeauna să locuiești vreodată, această „ontologie” începe să fie bîntuită de stafii și are nevoie de exorcizări. A trebuit să fac mai întîi curat în casa alor mei. Organizare de șantier. Împovărătoare impietate. A trebuit să arunc din lucrurile lor pentru a face loc lucrurilor mele. Cu ce drept însă, cînd părinții mei nu mai sînt de față să-și apere apartenențele ? Dar ce să fac, de pildă, cu aceste două sertare cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întristează nespus de mult. Pentru toată lumea, era mai mult decât evident că mama lui Osvald se găsea pe cea de a doua poziție, iar asta o mâhnea cel mai tare, cel mai dur. Nu putea să sufere o astfel de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc și nu recunosc, neagă sau tac, mă refer tot la istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, cîte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum descoperită” asupra căreia, erau convinse, se Înșelaseră pînă atunci, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
constat că scrie excelent, cu o forță absolut impresionantă, m-am bucurat la extrem: rata apariției unei asemenea surprize pentru un redactor de beletristică În Belgia Orientului este de șapte ani.) Pe atunci mi s-a părut Însă o groaznică impietate, cum adică nu există scenariști, există, erau scriitorii, era vecinul de la opt, care fusese sectorist și putea oricînd să scrie un scenariu pentru că-și pusese ochelari, vedea mai bine, ca-n Scufița Roșie, avea dinți atît de mari, erau atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
contemplînd-o, cu o mirare și o dulce suferință ispitindu-mi sufletul (să fi fost absența ei. să fi fost teama că în curînd-va trebui s-o văd și poate să-i vorbesc?). Prezența lui Harold mi se păru deodată o impietate, și nu știam cum să-mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, și nici respect nu era, pentru că Maitreyi mi se păruse până atunci o bengaleză îngîmfată și stranie, care disprețuiește albii și e atrasă totuși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru oameni. Povestirea aceea îmi schimbase radical concepția despre artă. Nu puteam cânta pentru semenii mei, pentru oameni. Dar atunci, pentru cine? Pentru zei? Dar zei nu există. Pentru Dumnezeu? Dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu, ar fi o impietate să cânți muzică profană, să-i cânți, Lui, lieduri, valsuri și romanțe, ca oricărui bogătaș. Iar dacă nu crezi în Dumnezeu, cum mi-e teamă că e cazul meu, atunci pentru cine? - Pentru îngeri, Maestre! exclamă emoționată, aproape patetic, Maria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pornind de la premisa iarăși verificată că fenomenologia istorică este, întotdeauna, extrem de complexă și că simplificările partizanale sau hagiografice blochează, îndeobște, accesul la adevăr. Dar, repudiind asemenea atitudini, istoricul nu înțelege să se plaseze pe opusul lor extrem, „nerezonabil și frizînd impietatea”, atribuind, de pildă, împrejurărilor internaționale și câtorva mari puteri europene rolul determinant în „triumful cauzelor naționale”. Influența condițiilor politice externe asupra luptei românilor pentru formarea statului național unitar - precizează, ori de câte ori se impune, analistul - n-a fost niciodată negată, ci dimpotrivă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să le recunoască chiar față de pudicul D. A. Sturdza, fost secretar al său, apoi și prim-ministru al României și depozitar nedelegat al arhivei domnitorului. Hagiografia este repudiabilă, dar, repudiind-o, nu înțelegem să coborâm în contrariul ei, nerezonabil și frizând impietatea, cea mai culpabilă slăbiciune pentru istoric și rătăcire vinovată pentru cel pregătit, deci în cunoștință de cauză, spre o minimă comprehensiune ce atârnă de bunul simț dictat de probe documentare indubitabile. Un examen atent, deci stăruitor rezervat istoriografiei popoarelor mici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
roage zeilor ei, se pricepe să își imagineze o lume supranaturală, poate avea o religie cu adevărat sacră. Nu e cazul civilizației noastre, care profesează ateismul, cultivă necredința și predică virtuțile laice. După o astfel de cură de umanism și impietate este absolut exclusă întoarcerea la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința religioasă, comparativ cu credința naționalistă sau socialistă, și-a pierdut puterea de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Patmos, un caz sporadic. Flavius Clement a fost condamnat la moarte împreună cu alți cetățeni romani care țineau practicile iudaice, fiind inculpați de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar de practici iudaice deopotrivă cu cei dintâi și cei din urmă. O anumită lumină în această situație încâlcită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cetățeni romani care țineau practicile iudaice, fiind inculpați de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat. Cei doi termeni de impietate și practici iudaice nu ne clarifică cu nimic religia lui Clement; de impietate erau acuzați nu doar creștinii ci și iudeii, iar de practici iudaice deopotrivă cu cei dintâi și cei din urmă. O anumită lumină în această situație încâlcită ne oferă Suetonius, care vedea în Clement un om de inerție, religie nedemnă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de acuzație care l-a condus pe Clement la execuție a fost impietatea, adică refuzul prestării cultului oficial și neobservarea riturilor tradiționale romane, care i-au provocat de fapt și inerția; de aceiași natură se apropie și acuzația adusă lui Acilius Glabriones, inițiatorul schimbărilor. În realitate, acuzația acestora se baza pe refuzul de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
guvernarea res publicam, fiind mai liber în acțiunile sale și-a mărit inerția administrativă și detașarea de cultul celor mulți, iscând o suspiciune accentuată (fără probe evidente), inspirată mai mult de rațiuni politice decât religioase. Din acest motiv, inerție și impietate în condamnarea lui Clement au fost un singur cap de acuzație. Inerția creștinilor din timpul domniei lui Domițian a creat premizele doctrinei antimilitariste a ereticilor și ale creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât bine. - De mortuis nil nisi bene. (S-a Încetățenit În popor credința că moartea Îi absolvă pe oameni de toate păcatele, că din viața celui mort trebuie să reținem doar faptele bune și că ar fi o dovadă de impietate ca acela ce se bucură de viață să-l vorbească de rău pe acela care nu mai beneficiază de acest inegalabil privilegiu.) Când o face salcia mere și răchita pătlăgele. (Adică niciodată: „Când o prinde mâța pește și coada de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Dacă acest apetit este continuu Întreținut (așa cum frumoasa și inteligenta fată de vizir a știut să o facă), omul Își poate păstra o condiție demnă, chiar și atunci când interiorul său sufletesc este marcat de impulsivități distructive. Μ Cea mai mare impietate care se poate face față de un om este să i se fure sau să i se zdrobească Încrederea (În sine sau În viață). Μ Strategia de viață a unora este de-a dreptul nerușinată: dau exteriorului lor o atractivitate În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
are în părinții săi rezultă și acea atitudine aproape „mistică” pe care copilul o are față de regulile adulților, reguli care sunt considerate „intangibile” și perfect legitime (necesare), din care motiv orice abatere de la regulă apare copilului ca un fel de „impietate”, și ca atare inacceptabilă. Dacă copilul va fi pus în fața unui conflict între „supunere” și „obligație”, el se va pronunța în toate cazurile pentru supunere: autoritatea părintească primează față de justiție. Când un astfel de copil ajunge să comită totuși, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
parabole ale însingurării (chiar titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și statorniciei. În cicluri precum noapte la persoana întâi din Agenția... , elegii boppardiene și triunghiuri cu pupila albastră din volumul cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe la anul 200 scrie în lucrarea Praescriptio adversus Haereticos: ,,și diavolul botează pe credincioșii săi, și el fa-ce semnul crucii pe fruntea soldaților săi, celebrează ofranda pîinii, aduce imaginea învierii”. În altă parte a scrierii, el ne spune chiar ,,făptașul impietății” adusă cultu-lui iudeo-satanist atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este cel care îi în-deamnă pe eretici să imite ritualurile noastre sfinte în timpul venerării zeilor lor falși. El le poruncește să însemne cu o cruce frunțile soldaților lui Mithra.” Ei o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și alte probe și informații istorice. Dar făcătura numită Apocalipsa - mărturisire, revelație în greacă - a fost admi-să ca scriere sacră în iudeo-creștinism, tîrziu, în anul 419 prin conciliul de la Carta-gina pentru că mulți au văzut-o drept o nebunie și o impietate asupra bunului simț și a dogmaticii, sau poate că erau prea străvezii și proaspete faptele criminale făcu-te împotriva vechiului cult monoteist al geților iar memoria colectivă a popoarelor încă mai funcționa, pînă ce au apărut generațiile îndobitocite în iudeo-cretinism
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
înfocat băiat de tejghea a răstignitului, scriind că l-a cunoscut și a propovăduit în numele lui și în credința lui o perioadă de timp. Ca să nu-i cinstești locul de veci și să-l lași moștenire memoriei colective, aduce a impietate și sacrile- giu! Este greu de acceptat că ucenicii nu cunoșteau locul de veci al mentorului și de aceea nu l-au pomenit în scrierile lor. ,,13,28 Măcar că n-au găsit în El nici o vi-nă de moarte, totuși ei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dezvăluit lumii secretul numerelor iraționale. Unii spun că pitagoricienii l-au aruncat pe Hippas de pe puntea unui vas, înecându l - o pedeapsă dreaptă pentru distrugerea unei atât de frumoase teorii. Sursele antice susțin că ar fi pierit în mare din cauza impietății lui sau, în altă variantă, că cei din confrerie l-au alungat și i-au construit un mormânt, exilându-l din lumea oamenilor. Dar oricare ar fi fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea proprie a personajelor și autoritatea pe care acestea o dețin, așa cum se confirmă din portretizarea mai multor figuri ficționale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului o șansă, deși regele ar fi preferat uciderea lui, iar în final, cel ce săvârșise o impietate este răsplătit cu o soție tânără și frumoasă. Chiar și faptul că spune un basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este dusă la extrem, eroina va ajunge în casa mătușii sale, dar nu va fi recunoscută, pentru că preferă gloriei „un trai cucernic și curat”757. Cei din jur recunosc puritatea și virtutea femeii, capabilă mai curând de moarte, decât de impietate morală. Prin același miraculos specific povestirii, Alla își regăsește soția, întâlnirea este patetică, scena 756 Ibidem, p. 161. 757 Ibidem, p. 168. 206 revederii încărcată de lacrimi și dezvinovățiri, cuplul atât de greu încercat se reface pentru a oferi, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]